Lovitură de teatru în „Procesul intelectualilor”! Dosarul dintre filosoful Gabriel Liiceanu și scriitorul Liviu Antonesei se întoarce la instanțele din Iași. „Nu cunosc motivele deciziei!”

Procesul dintre filosoful Gabriel Liiceanu și scriitorul ieșean Liviu Antonesei se întoarce pe rolul Curții de Apel Iași. Asta, după o decizie luată de judecătorii din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Aceștia au considerat că apelul trebuie reanalizat de magistrații ieșeni. Până acum, două instanțe din Iași i-au dat dreptate scriitorului Liviu Antonesei în procesul care a început în urmă cu aproximativ 3 ani

Răsturnare de situație în „Procesul intelectualilor”! Dosarul dintre Gabriel Liiceanu și scriitorul Liviu Antonesei se va întoarce pe mesele judecătorilor ieșeni. Asta, după o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ).

RomaniaTV

DOLIU la la „Românii au talent”! A murit trăsnit de fulger în propria casă!

Observatornews.ro

Cum s-a produs tragedia din Gorj, în care Liviu a murit electrocutat. Cânta la vioară în casă

„Instanța admite recursul declarat de reclamanții Gabriel Liiceanu și SC Humanitas SA împotriva deciziei din 20 octombrie 2020 a Curții de Apel Iași. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Definitivă”, au precizat magistrații de la ÎCCJ.

Dosarul dintre filosoful Gabriel Liiceanu și scriitorul Liviu Antonesei se întoarce la Iași

„Procesul intelectualilor” a început în urmă cui aproximativ 3 ani. Amintim că, atât la prima instanță, cât și la Curtea de Apel Iași, magistrații au respins acțiunea în pretenții formulată de reclamanții Gabriel Liiceanu și Editura Humanitas contra scriitorului Liviu Antonesei. Gabriel Liiceanu și Editura Humanitas l-au dat în judecată pe Liviu Antonesei. Cei 2 reclamanți cereau daune morale totale de 100.000 de euro de la scriitorul ieșean. Asta, după o postare făcută de Antonesei pe propriul blog. Editura și filosoful au fost deranjați de o postare de pe 15 august 2018, de pe blogul lui Liviu Antonesei. Acolo a fost publicat un „interviu cu Liviu Antonesei”, intitulat „Intelectualii publici după 1990”, acordat Mirunei Fântânescu, „pentru o teză de doctorat dedicată rolului intelectualilor publici în perioada de după 1989”. În cadrul interviului, se facea referire la Gabriel Liiceanu și la fosta Editură Politică.

În cadrul interviului respectiv, a apărut întrebarea:

„În zona intelectuală, academică, publicistică, a scriitorilor, cum s-a manifestat această nouă îmbogățire, trecerea aceasta la noul sistem? Cine a avut mai degrabă de beneficiat?”, la care răspunsul conținea și acest fragment:

„Acum e limpede că au beneficiat cei care au marșat cu Puterea, în primul rând cei care au marșat cu prima putere FSN-istă până prin 1996, toți ajungând miniștri, au ajuns cumularzi – și aici ne gândim la Simion, care primea din 6 surse publice bani. E un exemplu, dar sunt o mulțime pe linia asta. Să ne gândim la Liiceanu, care era de opoziție, dar a primit cadou fosta Editură Politică, cu tot ce avea aceasta în patrimoniu, inclusiv titluri cumpărate, pentru că chiar Editura Politică publica în Idei Contemporane și cărți occidentale mai cenzurate. Să nu uităm că Liiceanu, în timpul regimului Băsescu, a fost scutit de două ori de datorii, dar, în general, cei care au fost de opoziție au fost perdanți.”

Gabriel Liiceanu și Editura Humanitas nu au renunțat la proces

În cadrul motivelor de apel, reclamanții Gabriel Liiceanu și Editura Humanitas au lansat o serie de argumente împotriva sentinței emise de prima instanță, respectiv Tribunalul Iași.

„Instanța de control judiciar trebuie să analizeze principiile imparțialității și independenței instanțelor judecătorești sau să rămână legată de «afinitățile locale». În toată hotărârea, judecătorul fondului încearcă să convingă că intimatul-pârât, deși a zis ce a zis, de fapt nu a zis ce a zis. Intimatul-pârât împreună cu judecătorul fondului au stabilit că eu am primit «cadou» Editura Humanitas (fostă Politică) de la stat, cu tot cu patrimoniu, pentru că «am marșat cu prima putere FSN-istă până prin 1996», că nouă ni s-au șters de 2 ori datorii de la bugetul de stat, în mod «necinstit», ceea ce a dus la «falsificarea jocului pe piață», acuzații mincinoase și declarații denigratoare si defăimătoare la adresa noastră.

Intimatul-pârât, prin postarea sa, a reușit să ne denigreze premeditat și concentrat și a transmis informații mincinoase opiniei publice, urmărind discreditarea și afectarea imaginii noastre sociale și profesionale, lezând în mod grav drepturile noastre nepatrimoniale. Afirmațiile sunt extrem de grave. Este greu să auzi astfel de calomnii de la o persoană care se pretinde intelectual, intimatul-pârât fiind profesor universitar doctor”, a precizat Gabriel Liiceanu în apelul formulat.

Reclamanții au mai afirmat că, în momentul în care Andrei Pleșu l-a numit pe Gabriel Liiceanu în fruntea Editurii Humanitas, el nu l-a „împroprietărit” și nu l-a numit în calitatea lui de prieten, ci ca om de cultură umanistă.

„Nu mă așteptam ca reclamanții să prefere o asemenea manieră de abordare…”

Criticând soluția pronunțată de instanța de fond, reclamanții au mai afirmat că judecătorul de la Tribunalul Iași nici mai mult, nici mai puțin „îi ceartă” pentru că nu au făcut dovada compunerii și valorii patrimoniului fostei Edituri Politice în momentul preluării. În plus, Gabriel Liiceanu și Editura Humanitas au precizat că instituția nu a beneficiat de o ștergere de la plată a obligațiilor fiscale, ci de o eșalonare a achitării acestora.

„An de an, Grupul Humanitas plătește către stat impozite și taxe în valoare medie de peste 1 milion de euro pe an și asigură circa 200 de locuri de muncă”, au spus reclamanții.

La rândul său, Liviu Antonesei a afirmat acum că nu știe de ce dosarul s-a întors la Iași, pentru rejudecarea apelului.

„O luăm de la început! Sau aproape, în sensul că ne întoarcem spre rejudecare la Curtea de Apel Iași, nu la instanța de fond. S-a întâmplat ceea ce bănuiam din momentul în care am aflat că instanța de filtru a admis judecarea recursului adversarilor mei. Nu cunosc motivele deciziei, casarea sentinței ultime și trimiterea la rejudecare”, a subliniat scriitorul ieșean.