Între minuni și tragedii, așa se împarte activitatea de la Maternitatea „Cuza Vodă” din Iași, iar atunci când situațiile sentimentale scapă de sub control, mamele primesc sprijinul necesar pentru a accepta faptul că cel mic nu mai este, nu s-a putut naște sănătos sau că o afecțiune ginecologică gravă a pus stăpânire pe corpul lor. Psihologul maternității are un rol indispensabil
Puțini știu însă ce se întâmplă în cabinetul de psihologie din cadrul Maternității „Cuza Vodă” din Iași. Acolo este locul în care multe mame își varsă furia, frustrarea și supărarea, unde sunt ascultate și ajutate să atingă faza de acceptare.
Dezvăluiri făcute de psihologul Maternității „Cuza Vodă” din Iași
Psihologul Maternității „Cuza Vodă” din Iași ne dezvăluie ce înseamnă să fii psihologul mamelor aflate în suferință. Simona Luncanu afirmă faptul că, la început, aceste cazuri o afectau, însă experiența își spune cuvântul, acționând doar cu partea rațională, fiind mai eficientă în a înțelege pacienta.
„La început am avut momente în care m-am lăsat afectată și luam acasă greutatea pacienților și o analizam, încercând să caut soluții pentru a-i ajuta, ulterior, cu experiența mi-am activat doar partea rațională pentru că, dacă ne activăm partea emoțională, nu suntem eficienți, nu mai știm care este direcția sănătoasă pentru pacient, dacă sufăr odată cu el.
Dacă sunt rațională și departajez lucrurile, pot fi foarte eficientă și obiectivă, acum nu mai sunt afectată cu toate tragediile care se întâmplă la Maternitatea «Cuza Vodă» din Iași. Cele mai grele cazuri sunt cele în care trebuie să consult mame care și-au pierdut micuțul chiar la naștere din varii motive sau în care sarcina s-a oprit din evoluție și trebuie să apeleze la avort terapeutic sau cazurile ginecopatelor, care au patologii grave.
Pe aceste mămici încerc să le activez partea spirituală, le las să accepte situația și toată experiența pe care o traversează, încerc să le ajut să facă o desprindere de copil, să-i dea voie să plece liniștit pentru că suflețelul trebuie să plece liniștit de pe pământul acesta. Să conștientizeze faptul că cel mic nu mai este acolo sau că nu sunt șanse să mai supraviețuiască”, mărturisește Simona Luncanu, psihologul clinician principal în cadrul Maternității „Cuza Vodă” din Iași.
„Nu te poți pune în locul acestor mame”
Psihologii sunt cei care se luptă cu faza de negare, cu furia și cu suferința mamelor. Scopul principal este să le aducă pe calea acceptării. Problema cea mai mare este la femeile care mai au un copil acasă, pentru că starea acestora se reflectă asupra celui mic, dar în special asupra soțului care de cele mai multe ori nu știe cum să reacționeze la astfel de pierderi.
„La aceste mămici apare mai întâi negare, apoi furia, eu ajut pacientele să treacă peste aceste etape, pentru că sunt sănătoase și trebuie parcurse toate, ca la final să ajungem la acceptare, care include și partea spirituală. În cadrul acestor etape mai aplic li tehnici din psihoterapia de scurtă durată, exerciții de respirație, de vizualizare și de calmare, pentru că, în funcție de cum pleacă pacientele de genul acesta din spital, tot așa vor continua pe tot parcursul drumului lor.
Vor reflecta partea interioară asupra copiilor, dacă mai au, familiei, dar în special asupra soțului care de cele mai multe ori gestionează mai greu o pierdere de acest gen. Nu te poți pune în locul acestor mame, pentru că astfel nu le mai poți susține, dacă trăim suferința odată cu ele, nu le mai putem ajuta. Noi, ca psihologi, ne activăm partea rațională și susținem emoțional. Vizita mamelor în spitalul nostru este destul de scurtă, cele care nasc stau 72 de ore, în condițiile în care totul a decurs bine, dar sunt mămici care nasc prematur, atunci copiii urcă pe etajul 6 și până ajung la o stare optimă de sănătate trebuie să stea în spital, acestea sunt cazurile în care avem acces la pacientă mai mult timp.
Am avut o mămică de 23 de ani la o a doua pierdere a sarcinii, s-a oprit din evoluție sarcina la 17 săptămâni. Un mare avantaj pe care l-am întâlnit la ea a fost că la prima pierdere deja făcuse ședințe de psihoterapie și s-a văzut că terenul este bun, eu doar am continuat. Se ține cont de etapa în care este pacienta, o analizăm și o lăsăm să se dezvolte, dacă este în furie, în negare, în funcție de asta mergem mai departe. Un subiect pe care îl discut foarte des cu pacientele este cel al energiilor și le explic faptul că cordonul fizic ombelical este tăiat în momentul nașterii, însă cordonul energetic nu este tăiat.
Și el dă conexiunea energetică, care continuă pe mulți ani în dezvoltarea copilului, încât dispoziția mamei influențează foarte mult evoluția celui mic. Am văzut mame anxioase, depresive, ai căror copii au stagnat sau au evoluat foarte lent”, declară Simona Luncanu, psihologul clinician principal în cadrul Maternității „Cuza Vodă” din Iași.
Și medicii au nevoie de consult psihologic
Nu doar pacientele au nevoie de consult psihologic. Există cazuri în care gravitatea unei situații trimite și personalul medical la consult.
„Am avut și medici din spital care au venit pentru a vorbi, pentru a primi sfaturi, noi luăm situația, o analizăm și intervenim, nu este nicio diferență între paciente și personal medical, adresabilitatea acestora este din ce în ce mai mare. Trebuie să întreținem acea igienă psihică. Toți suntem la fel, cu structuri diferite, bagaje emoționale diferite, dar toți suntem suflete”, adaugă Simona Luncanu, psihologul clinician principal în cadrul Maternității „Cuza Vodă” din Iași.
Ce psiholog?Eu am nascut in 2021 un copil la termen si din neglijenta anumitor „medici”daca se pot numi asa,mi-a murit copilul,acela fiind caz clar de malpraxis…si nu a venit nici un psiholog sa ma vada din contra m-au trimis intr-un pavilion singura in tot salonul si cu geamurile larg deschise desi starea mea psihica era la pamant