Liviu Vornicu: Cum rezolvăm deficitul de forță de muncă în România?

Analistul Liviu Vornicu explică cauzele pentru care România se confruntă cu un deficit de forță de muncă. Liviu Vornicu prezintă și câteva soluții pentru reducerea acestuia. Iată textul integral scris de analistul Liviu Vornicu:

În ultimii ani, România s-a confruntat cu un puternic deficit de forță de muncă în anumite sectoare și domenii cheie, dar mai ales în zona productivă (agricultură și industrie) atât cât a mai rămas din ea. Aceasta înseamnă că există un mare decalaj între cererea și oferta de muncă în anumite profesii și specializări, ceea ce afectează substanțial economia românească.

Stirile PROTV

Arma teribilă testată cu succes de Franța. Va avea misiunea de a-i elimina pe luptătorii lui Putin aflați în Ucraina

RomaniaTV

Ce nu ai voie să faci la bloc fără acordul vecinilor. Scrie negru pe alb în lege că ai nevoie de autorizație

Cauzele acestei disparități sunt multiple. În primul rând mulți cetățeni români ademeniți de mirajul occidentului, de care au fost privați în perioada comunistă pe de o parte, și a pierderii locului de muncă de pe altă parte, au ales să emigreze în căutarea unor oportunități de muncă mai bune. Această migrare, în numeroase rânduri încurajată de conducătorii acestei națiuni, a dus la o scădere majoră a numărului de lucrători disponibili în România, în special în sectoare economice precum construcții, sănătate, agricultură, dar mai ales în industrie.

O altă cauză majoră o reprezintă schimbările demografice, cum ar fi îmbătrânirea populației și scăderea natalității. Această realitate cu care ne confruntăm afectează numărul de persoane disponibile pe piața muncii și influențează puternic deficitul de forță de muncă.

La cauzele de mai sus se poate adăuga și eliminarea școlilor profesionale pentru meseriile tradiționale (sudor, strungar, lacatus, frezor etc.) necesare în sectorul industrial și nu numai, căci încă mai există industrie prelucrătoare în România chiar dacă unii îi puseseră cruce prin distrugerea marilor fabrici și uzine. Cei care au scos din programa școlară educația și formarea profesională fără a analiza în mod corect piața muncii fie au vrut să-i facă pe toți tinerii oameni cu facultate, fie au considerat că România nu are nevoi decât de bancheri, informaticieni, vânzători în supermarketuri sau alte specializări similare.

O altă situație dificilă, ce crează probleme majore pe piața muncii din România, este fluxul semnificativ de migrare internă, în care lucrătorii se deplasează din zonele rurale spre orașe sau din regiunile mai puțin dezvoltate spre cele mai dezvoltate economic. Aceasta poate crea disparități regionale în ceea ce privește forța de muncă disponibilă.

În anumite domenii, cum ar fi IT-ul și zonele complementare chiar dacă anual sunt formați mii de specialiști, există în continuare o cerere ridicată de forță de muncă specializată datorită apariției și dezvoltării cu o viteză uluitoare a noilor tehnologii. Acest fapt demonstrează că educația și formarea profesională din România nu sunt suficient de adaptate la nevoile pieței de muncă, ceea ce duce la un deficit de lucrători cu competențele necesare. Mai mult, denotă că nu există o colaborare interactivă și eficientă între Ministerul Educației, Ministerul Muncii, universități și mediul de afaceri.

Impactul deficitului de forță de muncă are repercursiuni semnificative în economia românească, inclusiv în încetinirea creșterii economice, în creșterea costurilor salariale, în creșterea costurilor de producție și în dificultăți pentru anumite companii de a-și desfășura activitățile la capacitate maximă. Situația este cu atât mai îngrijorătoare cu cât analizăm proiecțiile din România care nu sunt pozitive pentru viitorul forței de muncă de care foarte multe companii românești încă depind.

Discuțiile dintre specialiști, mediul academic și mediul de afaceri au loc în permanență dar nu este de ajuns pentru găsi soluții viabile de rezolvare a celei mai importante resurse a economiei – oamenii. Este mai mult ca necesară implicarea guvernului pe lângă părțile interesate pentru a elabora măsuri cu rol determinant în rezolvarea acestei probleme.

De-a lungul timpul au fost prezentate în toate mediile și pe toate canalele de comunicare diverse măsuri ce sunt la îndemână guvernului pentru soluționarea problemei majore a societății noastre – lipsa forței de muncă specializată, nu trebuie decât voința de a le implementa. Printre acestea aș aminti:

– investiții substanțiale în educație și formare profesională pentru a dezvolta competențele necesare pe piața muncii;

– promovarea schimbului de bune practici și colaborarea între universități, instituții de formare și sectorul privat pentru a adapta programele de învățământ la cerințele pieței de muncă;

– stimularea întoarcerii lucrătorilor români din străinătate prin crearea unui mediu favorabil pentru dezvoltarea carierei și pentru reintegrarea în piața muncii din România.

– promovarea migrării internaționale a forței de muncă prin politici și programe care să ofere oportunități și să faciliteze integrarea lucrătorilor din regiuni mai puțin dezvoltate, în special din zone vorbitoare de limba română sau cu cultură similară poporului român pentru adaptare mai ușoară.

Abordarea deficitului de forță de muncă necesită o analiză cuprinzătoare și coordonată între diferitele părți interesate, inclusiv guvern, instituții de învățământ, sectorul privat și organizații profesionale. Doar prin ajungerea la un numitor comun între toți factorii de decizie și beneficiari se pot găsi soluțiile pentru rezolvarea acestei probleme stringente. De asemeni, nu trebuie ignorate semnalele trase de instituțiile internaționale care preconizează că până în 2050  peste 2,7 milioane de muncitori vor părăsi câmpul forței de muncă din România și acest număr se va adăuga la deficitul actual previzionând o situație sumbră a economiei românești.