Liviu Vornicu: Ce se întâmplă atunci când un guvern aplică măsuri de austeritate (Partea 1)

Analistul Liviu Vornicu, cetățean româno-american cu studii economice atât în România, cât și în Statele Unite, expune pe scurt posibilele efecte ale măsurilor de austeritate asupra unei economii naționale.

Istoria ne-a arătat de-a lungul timpului că politicienii țărilor dezvoltate au încercat mereu să „convingă”, mai mult forțat, țările în curs de dezvoltare să folosească un sistem economic cu cât mai puține servicii publice și foarte puține reglementări pentru companiile mari. În cadrul acestui sistem drepturile marilor companii și ale marilor investitori au avut prioritate față de orice altceva. Interesele publice și interesele comunităților au fost ignorate complet. Acest sistem s-a bazat tot timpul pe un set de politici care a făcut ca viața oamenilor, sănătatea lor, locurile de muncă, poluarea, mediul să devină lucruri neimportante datorită lipsei unui control corespunzător asupra acestor mari companii.

Stirile PROTV

ANIMAȚIE GRAFICĂ. Cum a fost posibil ca pilotul de parapantă să cadă din aer, când zbura cu o turistă, lângă Brașov

RomaniaTV

Big Brother! Lege noua pentru toţi românii, atenţie mare!

Astfel de politici au fost impuse țărilor sărace prin diverse metode cum ar fi violența, amenințări, mită sau îmbogățirea unui grup de persoane cu legături guvernamentale. Aceste politici adoptate de țările emergente au fost foarte diferite de politicile pe care națiunile avansate le-au folosit în timpul dezvoltării lor. Măsurile de bază ce au făcut ca sistemul economic impus țărilor sărace să fie nociv au fost următoarele:

1. a) Reducerea cheltuielilor

Este binecunoscut că una din componentele de bază ale unei economii de succes o reprezintă cheltuielile guvernamentale dacă sunt administrate eficient și responsabil. În ciuda acestui fapt, țărilor sărace li se spune că guvernul trebuie să cheltuiască mai puțin pentru servicii publice, chiar și atunci când cheltuielile militare sunt majorate.

Aceasta înseamnă că se cheltuie mai puțin pentru apă, salubritate, educație și asistență medicală, în condițiile în care în aceste țări sistemele publice existente sunt deja inadecvate. Neglijarea sistemului de servicii publice face ca profesorii și cadrele medicale să-și piardă locul de muncă, unii copii să nu aibă acces la educație, iar mulți oameni săraci să nu poată primi tratament nici măcar pentru cele mai de bază probleme medicale. În plus, guvernul este încurajat să reducă salariile și să oprească acordarea asistenței pentru cei săraci ajungând până la eliminarea subvențiilor alimentare. Titlul potrivit pentru aceste măsuri este austeritate.

1. b) Eliminarea controlului banilor

Țărilor în curs de dezvoltare li se recomandă permanent să faciliteze infuzia de capital în țară, astfel încât persoanele bogate din țările dezvoltate să poată investi mai ușor. Mai mult decât orice altceva, cei cu bani doresc un sistem global în care banii să poată circula liber între țări fără a fi controlați. Din păcate, acest lucru înseamnă, de obicei, că banii pot ieși foarte repede din țările sărace, creând instabilitate.

În trecut, multora le-ar fi fost greu să înțeleagă modul în care derapajele sistemului financiar pot distruge economiile naționale. Însă, criza financiară globală din 2007 a afectat chiar și cele mai bogate țări arătând că un cataclism financiar nu ține cont de nivelul de dezvoltare al unei țări. Astfel de situații confirmă că sistemul financiar și controlul banilor sunt foarte importante pentru sănătatea economiilor naționale.

1. c) Privatizarea

Privatizarea are loc atunci când companii de stat din diverse sectoare ale economiei, cum ar fi serviciile de utilitate publică (apa, electricitatea, gazul etc.), sunt cedate sau vândute proprietarilor privați. Suporterii privatizării susțin că profitul motivează companiile private să fie mai eficiente. Aceasta este doar propagandă.

De exemplu, S.U.A. are unul dintre cele mai privatizate sisteme de sănătate din lume, dar este mult mai scump decât în orice altă țară și fără rezultate spectaculoase. În domeniul industrial când s-au făcut comparații în cadrul siderurgiei mondiale, cele mai eficiente companii siderurgice s-au dovedit a fi companiile de stat din Coreea de Sud și Taiwan.

Privatizarea în țările în curs de dezvoltare înseamnă de obicei un număr mic de companii mari care preiau controlul asupra unei întregi industrii. Aceste companii pot fi din străinatate sau deținute de autohtoni bogați cu strânse legături guvernamentale, iar procesul de predare a acestor industrii este, uneori, extrem de corupt.  După privatizare aceste companii ajung să perceapă prețuri ridicate, chiar și pentru furnizarea de produse esențiale.

Un bun exemplu al dezavantajelor privatizării companiilor de stat a putut fi observat în Bolivia în anul 2000. Serviciul de alimentare cu apă a fost privatizat și prețurile s-au triplat imediat. Localnicilor nu li s-a permis să colecteze nici măcar apă de ploaie. Ei trebuiau să plătească fiecare picătură de apă pe care o foloseau. Compania americană, care a preluat acest serviciu a fost Bechtel, companie cu conecții puternice în guvernul american prin fostul ministru al apărării, Donald Rumsfeld. O mare parte a populației boliviene a ieșit la proteste în stradă pentru că nu își permitea să mai cumpere apă. Mișcările sociale au fost atât de puternice încât au determinat compania Bechtel și partenerii lor de afaceri să părăsească țara.

Există multe exemple de privatizări nereușite în întreaga lume. Una dintre cele mai renumite a fost privatizarea sistemului de electricitate californian. Modul cum s-a desfășurat activitatea în cadrul acestui sistem după privatizare a condus la prăbușirea unor mari corporații energetice, precum Enron. Ceea ce s-a întâmplat în cadrul acestei companii energetice poate fi considerat ireal, dar s-a întâmplat și este trist cum lăcomia unora poate afecta mase mari de oameni. Astfel, câțiva angajați cu experiență din cadrul companiei Enron efectuând anumite analize tehnice și-au dat seama că în anumite momente ale zilei există suficientă cerere de energie electrică încât prin închiderea unei centrale electrice pentru „întreținere”, chiar dacă nu era cazul, cererea depășea oferta.

Prin aceste întrețineri simulate s-a creat posibilitatea creșterii prețului pentru electricitate la cote obscene. Conducerea companiei orbite de lăcomie și cu dorința de a-și umple cât mai mult buzunarele prin afectarea costului de trai al populației, nu a stat pe gânduri și a demarat o campanie de creștere exagerată a prețului energiei, acțiune înlesnită și de eliminarea reglementării piețelor energetice cu ajutorul unor politicienii „mituiti”.

(Sursa: http://economikalazi.ro)