Libanul este în doliu după explozia uriaşă care a avut loc în cursul zilei de ieri. Cel puţin 78 de persoane au murit ieri, iar alte 4000 au fost rănite, relatează BBC. Conform unor surse libaneze, se pare că explozia ar fi fost provocată de scânteile provenite de la sudura unei uşi, astfel 2.750 de tone de azotat de amoniu au luat foc.
Tot oraşul a fost zdruncinat de explozie, care a început ca un incendiu în port, ca mai apoi să se transforme într-o explozie imensă care a creat un nor uriaş în formă de ciupercă.
Explozia s-a simţit la 240 de kilometri depărtare, până în Cipru, acolo unde oamenii au crezut că este vorba despre un cutremur.
Michel Aoun, preşedintele Libanului, a declarat că explozia a fost provocată de 2.750 tone de azotat de amoniu, depozitat într-un loc nesigur.
Practic, timp de 6 ani, libanezii au avut lângă ei o bombă, care, din păcate, a explodat în cursul zilei de ieri. Preşedintele a declarat stare de urgenţă pentru două săptămâni, în timp ce va urma o perioadă de trei zile de doliu naţional, începând de azi.
Guvernul a alocat 66 de milioane de dolari – fonduri de urgenţă – pentru această catastrofă.
„Am fost martori la o catastrofă imensă. Sunt victime şi pierderi peste tot”, a declarat George Kettani, liderul Crucii Roşii în Liban.
A început imediat o anchetă pentru stabilirea clară a motivului exploziei, iar preşedintele a declarat că cei responsabili de această catastrofă vor primi „pedeapsa maximă”.
Explozia i-a lovit pe libanezi într-un moment foarte delicat: aceştia se confruntă atât cu criză economică, cât şi cu criza de coronavirus. În plus, aceştia aşteaptă verdictul în cazul asasinării fostului prim-ministru, Rafik Hariri.
Catastrofa din Beirut: Libanezii, pulverizaţi de explozia cauzată de un depozit de azotat de amoniu
Explozia a avut loc imediat după ora 18:00 (15:00 în Liban). Un martor a descris-o ca fiind asurzitoare, presa locală a publicat imagini tulburătoare cu oameni prinşi sub dărâmături, iar alte clipuri video au arătat cum maşinile şi clădirile au fost pur şi simplu pulverizate şi distruse de unda de şoc.
„Toate clădirile din zonă s-au prăbuşit. Merg printre cioburi şi resturi rămase în urma exploziei, în întuneric”, a mărturisit un martor pentru AFP.
Deşi spitalele abia făceau faţă crizei de coronavirus, explozia le-a făcut muncă şi mai grea. Cadrele şi unităţile medicale sunt copleşite de amploarea şi gravitatea situaţiei.
Mai mult, cerealele depozitate în port au dispărut din cauza exploziei. În contextul în care Libanezii importă majoritatea alimentelor de care au nevoie cetăţenii.
Chiar dacă explozia s-a terminat, unda de şoc a măturat tot în calea ei, iar oamenii au început să se dezmeticească, impactul pe termen lung este greu de imaginat.
„Nu am putut auzi pentru câteva secunde”
„Am văzut focul, dar nu mă gândeam că va fi o explozie. Am intrat. Brusc, nu mai puteam auzi pentru că, aparent, eram foarte aproape. Nu am putut auzi pentru câteva secunde şi mi-am dat seama atunci că s-a întâmpat ceva rău.
Apoi, toate geamurile din jurul nostru s-au spart. Sticlă spartă cădea de peste tot din jurul nostru, de la clădiri.
Au început să se sune oamenii de peste tot din Beirut şi toţi trăiau acelaşi fenomen: sticlă spartă, clădiri care se zdruncinau şi o explozie foarte zgomotoasă. Am fost şocaţi. De obicei, când se întâmplă, doar o parte a Beirutului trăieşte experienţa aceasta nefericită, însă, de data ceasta, am simţit-o şi trăit-o cu toţii”.
O jurnalistă spune că, spre seară, Beirutul era un adevărat haos.
„Străzile erau acoperite de sticlă, la propriu. Ambulanţelor le era greu să circule. Erau cărămizi peste tot”.
Ce este azotatul de amoniu
Azotatul de amoniu se foloseşte, în general, pentru îngrăşăminte agricole, dar şi ca explozibil.
Şansele ca azotatul de amoniu să explodeze sunt foarte mari atunci când acesta intră în contact cu focul, iar atunci când explodează, elimină gaze toxice, inclusiv oxizi de azot şi amoniac.
Azotatul de amoniu trebuie să fie depozitat în spaţii foarte sigure, rezistente la foc.