Legenda celor 13 cranii de cristal. Ascund secretele universului sau e doar o farsă bine pusă la punct?

Se spune că există un total de 13 cranii de cristal originare din vechea Mesoamerica, atribuite uneori civilizației aztece sau maya. O legendă populară susține că, în cazul în care cele 13 cranii ar fi adunate, ar dezvălui cunoștințe universale și secrete vitale pentru supraviețuirea umanității. Cu toate acestea, conform legendei, aceste cranii nu ar trebui să fie reunite până când omenirea nu este pregătită să primească aceste cunoștințe.

Teoriile care plutesc în jurul craniilor de cristal

În plus, alte teorii populare fac conexiuni între craniile de cristal, legenda Atlantidei și extratereștri. Se speculează că aceste cranii ar putea fi relicve din Atlantida sau că ar fi fost oferite aztecilor de către o civilizație extraterestră înainte de sosirea spaniolilor.
Până în anii 1990, muzeele care dețineau aceste obiecte ciudate susțineau originea antică a acestora. Totuși, în 1992, Institutul Smithsonian din Washington a primit un pachet fără expeditor menționat, care conținea un craniu de cristal de dimensiunea unei bile de bowling. Acest craniu a fost preluat de Jane McLaren Walsh, expertă în arheologia mexicană, care a început să investigheze originea craniilor de cristal din diferite colecții din întreaga lume.

Stirile PROTV

Situație fără precedent în România. Meteorologii au emis Cod roșu de căldură excesivă. Cât de cald va fi în zilele următoare

RomaniaTV

După Ileana Stana Ionescu, acum vine o altă veste tristă din lumea filmului. Un actor iubit de o țară întreagă s-a stins la doar 46 de ani!

Walsh a descoperit că majoritatea acestor obiecte au apărut brusc în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, între anii 1860 și 1890, și erau asociate cu Eugene Boban, un arheolog amator francez care se autoproclama „specialist” în artefacte aztece. Boban era cunoscut pentru călătoriile sale dese în Mexic, unde achiziționa antichități pe care ulterior le vindea în magazinul său. El a vândut o mare parte din colecția sa arheologică mexicană, inclusiv trei cranii de cristal, unui explorator francez numit Alphonse Pinart.

În 1878, Boban și-a transferat afacerea și colecția la New York, unde a organizat o licitație pentru mai multe mii de artefacte arheologice mexicane. Printre acestea, un craniu de cristal cu o înălțime de 15 centimetri a fost achiziționat de Tiffany & Co. pentru 950 de dolari. Zece ani mai târziu, acest craniu a fost cumpărat de British Museum. Conform publicației Vintage News, Walsh susține că craniile de cristal vândute de Boban la sfârșitul secolului al XIX-lea au fost probabil create în Mexic în jurul perioadei în care au fost comercializate, între 1856 și 1880, fie de către o singură persoană, fie de mai mulți artizani care lucrau în același atelier.

Un alt mit asociat craniilor de cristal este acela al puterii lor vindecătoare. Acest mit este strâns legat de credința în originea lor antică sau extraterestră. Dat fiind faptul că cristalele și craniile au fost folosite de numeroase culturi încă din cele mai vechi timpuri pentru proprietățile lor mistice, s-a dezvoltat ideea că creatorii craniilor le-au sculptat sub această formă pentru a amplifica aceste puteri vindecătoare. Joshua Shapiro, autorul cărții „Mysteries of the Crystal Skull Revealed”, afirmă că aceste craniuri posedă atât puteri vindecătoare, cât și psiho-active pentru cei care intră în contact cu ele.

Discrepanțe care ridică semne de întrebare în legătură cu autenticitatea acestor obiecte

Craniile aveau o mare importanță în religia și cultura mesoamericană, iar acest lucru probabil a contribuit la legendele despre puterile lor vindecătoare. Conform lui Michael Smith, profesor de antropologie la Universitatea din Arizona, craniile reprezentau un simbol al regenerării, în special în credința aztecă.

„Sunt mai mulți zei azteci care au fost reprezentați prin cranii, deci probabil, prin aceste cranii, zeii erau invocați. Nu cred că se presupunea că aveau puteri specifice”, a spus profesorul de antropologie.

Cel mai cunoscut craniu de cristal este, fără îndoială, „craniul blestemat”, cunoscut și sub numele de craniul lui Mitchell-Hedges. Povestea acestui craniu înglobează toate elementele mitologice asociate craniilor de cristal. Se spune că a fost descoperit în jurul anilor 1920 de către Anna Mitchell-Hedges, fiica adoptivă a unui aventurier și călător britanic numit F.A. Mitchell-Hedges.

Potrivit relatărilor, Anna ar fi găsit craniul sub un altar de sacrificiu într-un templu maya din Lubaantun (azi Belize). În cartea sa „Danger, My Ally”, F.A. Mitchell-Hedges scrie despre obiectul care ar fi fost un „craniu blestemat” cu o vechime de cel puțin 3600 de ani. În același text, autorul menționează că toți cei care au ironizat puterile craniului s-au îmbolnăvit grav sau au murit. Anna Mitchell-Hedges a păstrat „craniul blestemat” până la moartea ei în 2007. Acesta a fost expus rar în public, ceea ce a împiedicat oamenii de știință să efectueze teste pentru determinarea originei sale. Cu toate acestea, Anna a pretins că a folosit craniul în câteva ocazii pentru „vindecări”. Astăzi, pe site-ul dedicat ei, obiectul este denumit „Craniul Dragostei”.

După investigații amănunțite, se poate afirma cu certitudine că „craniul blestemat” este, de fapt, o farsă. În primul rând, nu există nicio documentație care să confirme descoperirea vreunui craniu la situl din Lubaantun. În plus, în cartea menționată, F.A. Mitchell-Hedges nu menționează în mod specific că Anna ar fi fost cea care a descoperit craniul.

Există discrepanțe și în ceea ce privește data descoperirii. F.A. Mitchell-Hedges afirmă că craniul a fost găsit în anii 1930, în timp ce Anna susține că a avut loc în anii 1920. În realitate, craniul i-a fost achiziționat lui F.A. Mitchell-Hedges în cadrul unei licitații organizate de Sotheby’s la Londra, în octombrie 1943. Prin urmare, craniul nu a fost descoperit în vreun templu mayaș și nici măcar nu are o origine antică.

Arheologul Jane Walsh, care a efectuat mai multe teste asupra craniului de cristal, a concluzionat că acesta nu are nicio legătură cu civilizația maya. Mai mult decât atât, s-a descoperit că a fost fabricat cu unelte moderne, inclusiv cu suprafețe de diamant. Cu alte cuvinte, „craniul blestemat” a fost confecționat la începutul secolului XX. Jane Walsh presupune că el a fost creat având ca model craniul Tiffany, care acum se află în British Museum.