„A plecat un mare papă”, cuvintele simple, dar apăsătoare ale lui Fabio Malvesi, rostite printre emoții și fum de țigară, definesc atmosfera copleșitoare de luni dimineață, 21 aprilie, din Piața Sfântul Petru. În inima Vaticanului, acolo unde de obicei turiștii își fac selfie-uri cu cupola basilicii în fundal, s-a așternut o liniște stranie. La doar câteva ore după vestea morții subite a Papei Francisc, la 88 de ani, suferința colectivă a transformat o sărbătoare pascală într-o zi de doliu planetar.
De la speranță la șoc, în doar câteva bătăi de clopot
Era luni de Paște, o sărbătoare plină de lumină și reînnoire spirituală. Dar la ora 10:35, când clopotele tuturor bisericilor din Roma au început să bată la unison, oamenii au înțeles că se întâmplase ceva cu adevărat grav. Papa Francisc, simbolul unei Biserici mai deschise, mai umane, mai aproape de cei simpli, nu mai era.
Echipele de televiziune și poliția au început să umple piața, anticipând valul de pelerini ce vor veni să-și ia rămas bun. Mii de credincioși, turiști sau simpli curioși, toți cu inima grea, au început să se adune în fața colonadelor lui Bernini.
Pentru Cristina Borsetto, o mamă venită din Padova, moartea Papei Francisc a atins o coardă profundă:
„Fiul meu s-a născut în 2013, în același an în care a fost ales. Întotdeauna l-am simțit aproape de noi, al nostru.”
A fost un papă care nu și-a ascuns umanitatea, spune ea, simplu, spontan, dar reprezentând autoritatea divină fără aroganță.
Turiștii francezi aflați în Piață au vorbit despre contrastul dintre Papa Francisc și predecesorii săi: „Era un papă uman, din America Latină, cu o altă viziune asupra lumii. Ne-a părut modern, apropiat, fără fast inutil.”
Ultima apariție: un zâmbet, un tur al pieței, fără oxigen
Cei care l-au văzut chiar duminică, în Piața Sfântul Petru, refuză să creadă că a fost ultima dată. Royben Noris, un voluntar venezuelean de 33 de ani, abia își găsește cuvintele.
„Ieri era acolo. A făcut tot turul pieței, fără asistență, fără oxigen. A fost o bucurie imensă să-l vedem… și azi nu mai este.”
Într-un an în care Vaticanul aștepta milioane de pelerini din toată lumea pentru Jubileul Sfânt, pierderea Suveranului Pontif vine ca un cutremur spiritual. Întrebările se ridică rapid: cine îi va urma? Ce urmează pentru o Biserică deja aflată într-un echilibru fragil?
Dar pentru moment, lumea catolică și nu numai își ține răsuflarea. A murit un papă, dar mai ales, a plecat un om care a atins suflete.