La naștere a primit nota trei și zeci de afecțiuni. Acum, la 14 ani, Adrian s-a întors la Maternitatea „Cuza Vodă” din Iași pentru a le arăta medicilor că a devenit un elev de zece – FOTO

La naștere a primit nota trei, însă astăzi nu acceptă mai puțin de zece. Adrian are 14 ani, este elev în clasa a opta și urmează să susțină examenul de capacitate. Cu toate acestea, mărturisește că nu-i mai este frică de nimic pentru că deja a trecut prin ce era mai greu. S-a născut la Maternitatea „Cuza Vodă” din Iași, iar la 33 de săptămâni avea doar 1.000 de grame.

Există nota zece și după prematuritate, deși la naștere a primit nota trei

Răutățile lumii nu-l mai ating, muncește să se facă bine și încearcă să se recupereze pentru a-și duce la bun sfârșit gândul pe care l-a avut la începutul anului școlar

Stirile PROTV

Alianță anti-Ucraina, în sânul UE și NATO. Țările care amenință fățiș Kievul și cer cooperare cu Rusia

RomaniaTV

Cadou de 50.000 de euro oferit de Ion Ţiriac lui David Popovici. „Şi-a făcut datoria aşa cum n-a promis”

Au urmat zeci de diagnostice grave, printre care se numără și tetrapareză spastică. Este afecțiunea care îl macină cel mai tare, Adrian iubește să se plimbe, să călătorească, însă, dacă merge mai mult de un kilometru, picioarele i se îngreunează și simte că trage după el pietre.

„Sunt Adrian și m-am născut la Maternitatea «Cuza Vodă» din Iași, la 33 de săptămâni, la naștere mi s-a pus nota trei, însă acum mă bucur când mi se spune că sunt de nota zece. Mi s-au pus și câteva diagnostice dure, precum detresă respiratorie medie, hemoragie intraventriculară, au fost mai multe, dar pentru mine a fost greu să le înțeleg, dar ce am înțeles foarte bine este un diagnostic greu, și anume tetrapareză spastică.

Pentru că în timp am început să simt greutatea mișcărilor și uneori, când merg, simt că trag după mine pietre. Fac kinetoterapie zilnic, după mă relaxez, mă mișc mai ușor și îmi revin pentru câteva ore, însă a doua zi o iau de la capăt. M-am obișnuit”, destăinuie Adrian, copilul născut prematur.

Răutățile lumii nu-l mai ating, muncește să se facă bine și încearcă să se recupereze pentru a-și duce la bun sfârșit gândul pe care l-a avut la începutul anului școlar, anume cel de a dansa, în ziua banchetului de clasa a opta, cu fata visurilor lui.

Tetrapareză spastică este afecțiunea care îl macină cel mai tare

„Pe la vârsta de șapte ani mă deplasam mai ușor, aproximativ 500 de metri, un kilometru, nu oboseam, acum însă este mai greu. Încerc să mă fac bine, pentru că la final de clasa a opta i-a promis unei colege că vreau să o invit la banchet, să dansez cu ea. Așa că muncesc mult.

Când merg pe stradă, văd cum oamenii se întorc și mă privesc, însă eu mă gândesc că se uită la mine din admirație, odată, când aveam zece ani, un băiețel a venit la mine să mă întrebe dacă sunt un bătrânel și i-am spus că, dacă se referă la înțelepciune, este posibil să aibă dreptate. Îmi place să scriu, să văd lucrurile bune și frumoase din viață și să fac din dizabilitatea mea o abilitate.

În perioada pandemiei, împreună cu un prieten am hotărât să scriem o carte, acolo este vorba despre doi copii, care se numesc Cioco și Vanila, care călătoresc pe mai multe tărâmuri, precum tărâmul înghețatei, tărâmul ciocolatei, aceștia se bucură de fiecare moment. Am o familie frumoasă care este alături de mine mereu”, mărturisește Adrian în legătură cu faptul că la naștere a primit nota trei.

Adrian a primit diploma cu titlul de absolvent al Secției de Terapie Intensivă de la Maternitatea „Cuza Vodă” din Iași de ziua mondială a Prematurității.