Jurnalistul Ion Cristoiu: „Toate guvernele postdecembriste au fost roase fatal de cancerul bătăliilor interne”

De la investirea Guvernului Florin Cîțu Coaliția de Centru Dreapta, formată sub presiunea lui Klaus Iohannis, disperat să aibă în fine Guvernul Meu, a stat sub semnul certurilor dintre PNL și USRPLUS. După Criza numită Vlad Voiculescu, soluționată prin renunțarea USRPLUS la una dintre vedetele sale cu priză la electorat, neînțelegerile n-au mai luat forme violente. Asta nu înseamnă că sub surîsurile de complezență nu vor continua cotonogelile reciproce. Preluarea în forță de către PNL prin Florin Cîțu a negocierilor pentru PNNR, pînă nu demult apanajul USRPLUS, e una dintre situațiile care ne spun că ghionturile reciproce sînt în plină desfășurare, chiar dacă acum se dau pe la colțuri, departe de luminile scenei.

O altă coaliție de Centru Dreapta, cea dintre CDR și PD din Guvernarea dintre anii 1996 – 2000, a stat și ea sub semnul mersului cu o căruță care se putea rupe în bucăți dintr-o clipă într-alta sub povara certurilor dintre cele două partide. După un Scandal violent dintre CDR și PD, încheiat cu „Pupat toți piața endependenți” după ce PD a primit satisfacția de a-l vedea pe Valerian Stan mazilit din Guvern, am scris în ziarul Național din 4 iulie 1997, ziar la care țineam cronica politică de fiecare zi, textul intitulat Continuă căsnicia murdară dintre CDR și PD. La un moment dar, plecînd de la Scandalul abia încheiat și profețind un altul în scurt timp, mi-am îngăduit să desprind din întîmplare cîteva învățuri pentru întreaga clasă politică. Le reproduc aici, pentru că ele sînt valabile și azi pentru Coaliția PNL, USRPLUS, UDMR și pentru toate coalițiile de guvernate ce se vor alcătui de acum încolo:

RomaniaTV

Bomba momentului. Cristela Georgescu l-ar putea înlocui pe Călin Georgescu la alegerile prezidenţiale

Observatornews.ro

Bătrân căzut în curtea spitalului din Vâlcea şi rănit la cap, ignorat de medici: "N-avem ce să-i facem". Martorii l-au cărat pe braţe în interiorul secţiei

Scandalul care a marcat în ultimul timp căsnicia dintre PD și CDR trebuie să pună pe gînduri pe politicienii români.
Din această îngîndurare se cer trase cîteva învățături nu numai pentru actuala majoritate parlamentară, dar și pentru întreaga clasă politică românească. N-ar fi atît de necesară o asemenea dezbatere dacă nu ne-am aminti că recentele întîmplări din coaliția postnoiembristă copiază, ca trase la indigo, întîmplările care au zguduit toate forțele aflate la putere după decembrie 1989. Excepție făcînd guvernul Stolojan (dat fiind caracterul declarat trecător al acestuia), toate guvernele alese în chip democratic după prăbușirea comunismului românesc au fost roase fatal de cancerul bătăliilor interne, la început ascunse, ulterior expuse opiniei publice. S-a întîmplat acest lucru nu numai cu o coaliție (fatală reunire sub același drapel a mai multor doctrine, dar îndeosebi a mai multor orgolii ieftine) cum a fost Patrulaterul roșu, dar și cu un partid, cum a fost Frontul Salvării Naționale. O asemenea situație – mă văd obligat să repet – n-ar afecta cu nimic interesele noastre naționale dacă România ar fi Italia sau Franța.

În țările cu o solidă economie de piață, ajunse la un înalt stadiu de democrație, politicienii își pot permite să se joace de dimineață pînă seara de-a guvernarea, de-a polemicile prin presă, de-a zbîrlirile unii la alții. Durînd-o în cot de scandalurile din rîndurile celor aflați la putere, mașinăria economică merge de la sine. De la proprietarul de butic pînă la marele miliardar, oamenii de afaceri din Vest își văd de treburile lor. Nu același lucru se petrece într-o țară ca România, angajată în procesul trecerii de la socialism la capitalism. Instaurarea economiei de piață, recuperarea distanței ce ne separă de țările civilizate, constituirea societății civile, înfiriparea primelor instituții ale statului de drept – sînt tot atîtea procese care trebuie gestionate. În aceste condiții, conflictele care definesc guvernele post-decembriste – de la guvernul Roman pînă la guvernul Ciorbea – conflicte ivite din orgolii prostești, din interese meschine, din năuceli politicianiste sînt semnul unei grave iresponsabilități a clasei noastre politice. Orbi și surzi, mai rău decît cocoșii de munte la ora împerecherii, politicienii români postdecembriști nu înțeleg că, bătîndu-se cu o imensă plăcere, riscă la un moment dat să nu mai poată întinde mîinile pentru a se trage reciproc de păr. Cineva le-a prins și le-a legat brațele. Acolo unde politicienii confundă democrația cu mahalaua, pândește după colț dictatura. Recentul conflict dintre PD și CDR își are rădăcina în ceea ce o sentință de divorț ar numi nepotrivire de caracter. Mult mai bine pentru interesele țării ar fi fost dacă polemica s-ar fi soldat cu o ruptură. Apele politicii românești s-ar fi limpezit. Balta mîloasă de acum ar fi devenit izvorul proaspăt, în stare să adape reforma. Rupturii radicale, cerute de adevărul relației dintre CDR și PD, i s-a preferat continuarea unei căsnicii murdare. O căsnicie care va costa în primul rînd însuși poporul român.