Zicere. Deșertăciunea scrisului după Arghezi:
„Dar deșarte sînt toate cîte se doresc și se scriu în țara noastră; zadarnice ca slovele trase cu degetul pe fața mării, în care se vîntură rechinii.” (Tudor Arghezi, De la popi…, în Facla, 7 aprilie 1912)
*
Un serial: Khalid. Am văzut deja un episod din serialul Khalid. Șocul e însemnat. Chiar din generic descoperi femei cu părul neacoperit. Lucru imposibil în serialul Umar, unde toate personajele feminine, inclusiv cele din perioada credinței în zei de lut sînt îmbrobodite. Deși în serialul Umar apar multe femei, inclusiv neveste ale Califului bine ghidat, toate mi s-au părut la fel atît prin îmbrobodeală, cît și prin purtări. Parcă eram la moscheee și nu pe un platou de filmare.
Deosbirile nu se explică prin perioada abordată. Serialul Umar consacră multe episoade vremurilor anteislamice. Și Khalid se ocupă pe larg de aceste vremuri. Eroul serialului, Khālid ibn al-Walīd (592-642), a trăit și luptat cam în aceeași perioadă cu Umar. Au fost chiar prieteni și neamuri. Khalid, supranumit și Sabia lui Alah, a fost unul dintre cei mai mari comandanți militari arabi din perioada de început a Islamului. El apare și în serialul Umar. Lucru explicabil. Khalid e numit comandant al Armatei arabe după convertirea la Islam de către însuși profetul Mohamed. Abu Backr, primul calif, îl preia în postură de comandant. Umar se folosește și el de Khalid. La un moment dat îl demite, numindu-i șef un musulman convins. Justificarea e valabilă și azi. Victoriile armatei arabe erau puse tot mai mult în relație cu comandantul Khalid. Era riscul ca arabii să creadă că victoriile se datorau unui om și nu lui Alah. Umar a judecat bine. În orice moment Khalid putea fi ucis pe cîmpul de luptă. Credința populară că victoriile au depins exclusiv de el putea provoca demoralizarea. Dacă a murit Sabia lui Alah nu mai are cine ne duce la victorii. Un alt argument al lui Umar ține de statul islamic. Umar e primul conducător al arabilor preocupat de formarea unui stat unit prin credința în Alah. Secole întregi acest stat a funcționat pe baza deciziilor luate de Umar. E mai mult decît semnificativ că întîietatea statului e o permanență a ideologiei răspîndite de toate serialele islamice, fie ele arabe sau turcești. Statul islamic putea fi amenințat de militari. Decizia de scoatere a lui Khalid, stupefiantă pentru mulți arabi, se justificată și prin preocuparea de a asigura conducerea civilă a statului.
*
Caragiale despre vremurile de azi.
„Din ziua cînd Republica se va întemeia şi la fiii ginţii latine de la Dunăre, poporul suveran nu va mai plăti nici un bir, şi fiecare patriot republican, pe lîngă cîştigurile indirecte ce-o putea avea din această onorabilă profesie liberă, va mai primi de la Stat şi cîte 500 lei noi pe lună, plătiţi înainte fără nici o reţinere”. („Situaţia politică”, Bobîrnacul, 13 martie 1879)
*
„În cercurile politice înalte obiectivul preocupărilor generale sînt alegerile.
A avea leafa sau a nu avea, aci e o chestiune.
Legitimile îngrijorări ale patrioţilor cresc pe zi ce merge”.(„Politica zilei”, Bobîrnacul, 21 martie 1879)