Mai multe casete. Pe OLX, site-ul consacrat cumpărăturilor mai mult sau mai puțin la mîna a doua, citesc acest anunț:
„Noaptea Generalilor 1989. Casetele originale filmate în CC!
Rraritate!
20 000 €Descriere
Noaptea Generalilor 22-23 Decembrie 1989. Casetele originale filmate in CC! Raritate! 4 casete VHS de 3 ore fiecare, marca TDK.
Casetele au fost vîndute de către cei care le-au filmat imediat după evenimentele din Decembrie 1989 unei televiziuni străine aflate în acele zile în București, în vederea realizării unui documentar despre revoluția română. După 26 de ani în 2015 am reușit să intru în posesia lor dintr-o sursă din străinătate, care a lucrat la documentar și care le avea depozitate de peste 25 de ani după ce s-a încheiat producția la documentarul respectiv. Acum la împlinirea a 30 de ani de la revoluție, consider că pot face obiectul unic din colecția unui adevărat pasionat de rarități. Prețul reflectă raritatea și valoarea lor inestimabilă. Accept de asemenea și oferte. Am atașat snapshot-uri extrase din aceste casete. S-au păstrat surprinzător de bine pentru vîrsta lor. Se poate observa calitatea impecabilă. Predarea se face doar personal în București. Mulțumesc.”
Chiar dacă sînt de cîte patru ore fiecare, casetele nu merită suma uriașă cerută de proprietar. Nu știu dacă se va încumeta cineva să dea pe ele 20.000 de euro. Nu numai pentru că sînt scumpe, tare scumpe, dar și pentru că au înregistrat un moment posdecembrist din care s-au difuzat deja momentele esențiale, cel despre teroriști și cel despre așa zisul telefon primit de la Moscova. Sub titlul de Noaptea generalilor se înțelege înregistrarea de 12 ore a activității lui Iulian Vlad, încă șef al Securității, și Ștefan Gușă, încă șef al Marelui Stat Major (Iulian Vlad va fi arestat pe 31 decembrie 1989, Ștefan Gușă e dat afară din funția de șef de stat major pe 28 decembrie 1989) din noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989 din sediul C.C.
Și Marius Tucă și Adrian Sîrbu, cărora le spun de preț, susțin, în cor, că nu merită banii. La întrebarea mea dacă a el a filmat Noaptea generalilor, Adrian Sîrbu îmi răspunde categoric că nu; a filmat un securist. Și eu cred că da. Malgosha Galgo mi-a zis, într-un interviu din 1990, că Noaptea generalilor a fost ticluită de Iulian Vlad pentru a semnala că Securitatea e de partea Poporului. Eu cred că Iulian Vlad a vrut să arate neimplicarea Securității în Terorism. Oricum, caseta a ajuns în străinătate. Cine și cum a plasat-o?
*
Dar vilele. Ducîndu-mă la „Jurnalul naţional” ca să-mi văd pagina, îi spun lui Marius Tucă despre afacerea Fondul Naţional. Pun patimă în zicere, deoarece şmecherii, Buzeşti, Vişoianu, Creţianu, mi se par tipici românismului etern. Mai ales că după ce şi-au împărţit banii, Vişoianu şi Creţianu s-au luat la harţă. Grigore Niculescu-Buzeşti n-a participat. Din simplul motiv c-a murit.
Gazetar prin naștere, Tucă mă întreabă dacă respectivii au moştenitori. Se gîndeşte probabil, să trimită o echipă în SUA să le fotografieze vilele, ca să le dea la ziar.
*
Răsturnarea de imagine. În a sa Istorie a Europei de Est de la Al Doilea Război Mondial pînă în prezent, Jean-François Soulet crede că alianţele politice realizate în ţările din Est de partidele comuniste sub genericul înşelător de regimuri de democraţie populară se voiau perdele de fum pentru ca Vestului să-i scape sovietizarea lor.
Vestul e aici o naţiune prea vagă pentru a răspunde rigorii ştiinţifice.
În realitate, Vest înseamnă conducătorii politici ai ţărilor aliate cu URSS pînă la îngenuncherea Germaniei, dar şi opinia publică din aceste ţări.
După patru ani de înfăţişare a URSS ca aliat şi chiar ca salvator al Omenirii de la Apocalipsa fascistă, întoarcerea opiniei publice occidentale împotriva URSS era o sarcină imposibilă. Pentru ca opinia publică să vadă în URSS un Duşman pentru a cărei biruire merită bani daţi prin taxe şi impozite, era nevoie de timp. Conducătorii Vestului aveau nevoie de timp şi pentru a face ordine în zonele lor de influenţă: Turcia, Grecia, Italia, Franţa.