Un jurnal de război emoționant și plin de trăiri la limita extremă! Toate vin de la un militar care, alături de alți camarazi din Iași, a făcut parte inslusiv din misiunea de retragere a trupelor române din Afganistan din 2021. Momente extreme de pe câmpul de luptă au fost rememorate, cu lacrimi în ochi, de soldatul Lucian Irimia. Acesta are 27 de ani de viață cazonă, misiuni, activitate, în Bosnia (2004), Kandahar și până la Kabul – Afganistan. Acum, pentru prima dată, în calitate de jurnalist militar, lansează mâine, 21 noiembrie, ora 14:30 (la Cercul Militar Iași), lucrarea intitulată „Șapte povești afgane”, o carte despre veteranii teatrelor de operații, emoții, luptă, dor și motivație!
Pentru cei mai mulți dintre ieșeni și români, viața, misiunea și riscul la care se expun acești militari sunt vagi și prea puțin cunoscute! Reporterii Cotidianului „BZI” au reușit să realizeze un interviu cu plt. adj. pr. Lucian Irimia, autor la publicația „Observatorul Militar”. Acesta este inimos membru și al echipei din cadrul Brigăzii 15 Mecanizată „Podu Înalt” din Iași.
El are 27 de ani de viață cazonă, misiuni, activitate, în Bosnia (2004), Kandahar și până la Kabul – Afganistan. Acum, pentru prima dată, în calitate de jurnalist militar, lansează mâine, 21 noiembrie 2021, ora 14:30 (la Cercul Militar Iași), lucrarea intitulată „Șapte povești afgane”, o carte despre veteranii teatrelor de operații, emoții, luptă, dor și motivație!
Veteranii teatrelor de operații și-au făcut din plin datoria față de România în una dintre cele mai periculoase zone de conflict!
Ceea ce a scris în acest volum jurnalistul militar – plt. adj. pr. Lucian Irimia are la bază tot ceea ce a văzut, trăit și simțit la fața locului, unde veteranii teatrelor de operații și-au făcut din plin datoria față de România, în una dintre cele mai periculoase zone de conflict ale lumii: Afganistan. Soldatul povestește cum de a ales un asemenea drum.
„Eu mereu simt pentru drapelul tricolor și-l onorez. Acum, da…. sunt peste 27 de ani alături de Armata Română. Pentru mine, totul a început de la dragostea mea pentru tancuri… Copil fiind, citeam cărțile faimosului Sven Hassel și ascultam poveștile bunicului meu care a făcut frontul, în Al Doilea Război Mondial, unde a și fost rănit. Era simplu și dur în ceea ce rememora, nu ca în cărți sau filme. Am vrut să fac Liceul Militar, dar nu am fost primit pentru că nu aveam «origini sănătoase»”, arată plt. adj. pr. Lucian Irimia.
A plecat la „Tancuri” și a ajuns în mijlocul conflictelor din Bosnia
A continuat să-și urmeze visul și a muncit din greu, concurența fiind una acerbă, ca să intre la „Tancuri”.
„Pe atunci aveam 20 și ceva de ani… Eram entuziast, îmi doream să fac multe, dar făceam greșeli! Erau și vremuri în care se pregătea intrarea noastră în NATO. Eu devenisem un tanchist cazon, totul se lucra în echipă și organizat. Acolo, cine trăgea primul, câștiga! Îmi amintesc cum maior Marius Tudor și colonelul Tiron m-au transformat și le mulțumesc din suflet. Eu fac acum cu plăcere și dragoste jurnalismul militar și mulțumesc Trustului de Presă al Armatei care, la 32 de ani, mi-a acordat toată încrederea, m-a transformat din soldat și în jurnalist. Să știți că militarii depun un jurământ în care-și depun viața…”, relatează plt. adj. pr. Lucian Irimia.
Mai apoi, el continuă:
„Aici vreau să amintesc de o misiune, de acum peste zece ani, când la 6 dimineața am decolat din Kabul, loc în care se mai putea trage sau nu… În acea seară am ajuns în stațiunea Mamaia și am văzut oameni venind de la plajă… Nu fac bravadă, e clar că aceasta este misiunea soldatului, că sunt riscuri și că trebuie să-ți asumi asta, dar, tocmai pentru ca țara mea să fie liniștită, românii să aibă parte de prosperitate, am ales un asemenea drum…”, completează militarul.
Misiuni de mare risc, cot la cot alături de camarazii din Armata Română, în zone de conflict maximum
Botezul „focului” pentru plt. adj. pr. Lucian Irimia a fost în anul 2004, tocmai în Bosnia.
„Misiunea aceasta a fost prima mea provocare… Tocmai aflasem că soția mea este însărcinată și eu am plecat pe câmplul de luptă. Dar am făcut-o cu gândul la ei și pentru ei, ei mi-au dat toată încrederea că voi trece cu bine prin toate. De atunci vreau să vă spun că băieții din Departamentul de Geniu au «aruncat» poduri peste comunități dezbinate, au construit drumuri prin munți… Sunt oamenii care, de la comandant până la soldat, au muncit enorm atunci și au demonstrat că merităm să intrăm în NATO. Mi-a fost teamă că nu voi reuși, dar colegii m-au ajutat să duc stindardul României acolo unde merită…”, declară jurnalistul militar.
Parte din ultima echipă de soldați care au asigurat plecarea trupelor române din Afganistan, anume Batalionul de Protecție a Forței „Jderii”, întors acasă la finalul lunii iunie 2021!
Totuși, anul acesta a fost un alt punct de maximă trăire pentru acesta. El a făcut parte din ultima echipă de soldați care au asigurat plecarea trupelor române din Afganistan, anume Batalionul de Protecție a Forței „Jderii”, întors acasă la finalul lunii iunie 2021. A revenit în țară sub comanda generalului de brigadă Iulian Daniliuc, reprezentantul național al Armatei României în Afganistan. Activitățile de repatriere au fost sincronizate cu aliații din Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) si cu partenerul strategic Statele Unite ale Americii (SUA), în cadrul operației: SAFE RETURN AFGHANISTAN 2021.
„O, daaaa… Au fost momente extreme, a fost o misiune complexă și totul a fost trăit alături de mine alături de camarazi. Acolo, e bine de știut că Armata Română nu a fost pentru a cotropi, ci pentru a păstra liniștea, pentru ca acei afgani să aibă o viață normală. Așa cum spun și în carte, și asta este cheia în care trebuie văzută una dintre povești, ceea ce am văzut, scris și povestit despre ceea ce face și a făcut soldatul român e legat de trecut, de eroii noștri…
Aici vedem că sacrificiul bunicului, care a luptat în Al Doilea Război Mondial, este continuat de nepot, mai departe și cu mândrie! Asta simt eu și nu vreau să par că sunt naiv, spun vorbe mari sau dau dovadă de patetism… Eu asta simt și cred că soldații români merită tot respectul cetățenilor”, spune, cu lacrimi în ochi, plt. adj. pr. Lucian Irimia.
Libertatea, dreptul la opinie, pacea și prosperitatea sunt date de sacrificiul făcut de soldații-eroi care au fost, sunt și vor fi
Vizibil emoționat și plin de cele mai sincere trăiri pentru țara sa, plt. adj. pr. Lucian Irimia își dorește ca România să fie o țară prosperă, liberă, în care fiecare să-și poată spune opinia. Dar el arată că toate acestea au la bază sacrificiul, inclusiv cu viața, făcut de soldații-eroi care au fost, sunt și vor fi.
„Da, eu chiar simt toate acestea… Fiecare are dreptul la opinie, la un punct de vedere…, e normal asta! Doar că nu trebuie să uităm de eroii noștri, soldații care au murit în război, pe câmplul de luptă. E clar că și-au asumat acest risc, asta trebuiau să facă pentru țara lor. Tocmai de aceea nu trebuie să-i uităm, deoarece riscăm să pierdem totul. Să nu uităm că inclusiv din cei care au plecat în misiuni tocmai în Afganistan s-au «întors» acasă cu drapelul pe piept și nu mai sunt… Și au făcut-o pentru țara lor…”, a conchis plt. adj. pr. Lucian Irimia.
Urmăriți, doar pe www.bzi.ro, un interviu complet și emoționant ce-l are în prim-plan pe plt. adj. pr. Lucian Irimia, jurnalist militar în cadrul „Observatorului Militar” – Trustul de Presă al Armatei. Acesta este inimos membru și al echipei din cadrul Brigăzii 15 Mecanizată „Podu Înalt” din Iași.