Jos pălăria în fața ei! Mirela este cu adevărat un exemplu! Viața a lovit-o dur, dar a renăscut din propria cenușă. Cine ar putea face așa ceva în fiecare zi?

Mirela, o tânără cu dizabilități din Iași, oferă o lecție de viață impresionantă. Deși este în scaun rulant, s-a ambiționat pentru a duce o viață normală și îi mai lipsește doar permisul de conducere pentru a fi complet independentă

Mirela, o tânără cu dizabilități din Iași, în vârstă de 34 de ani, te cucerește de la prima vedere. Viața a fost dură cu ea, însă nu a vrut să devină o victimă și s-a ambiționat să devină un exemplu. Povestea ei începe când avea doar 12 ani.

Stirile PROTV

Ce ar fi provocat prăbușirea avionului în Kazahstan. 29 pasageri au supraviețuit pentru că se aflau în coada rămasă intactă

RomaniaTV

Suma COLOSALĂ plătită de Ștefan Bănică și Andreea Marin pentru facultatea fiicei lor. Violeta va studia la...

„Am avut un accident la o vârstă destul de fragedă. La 12 ani, am căzut pe spate, în parc. Pe moment, nu am pățit nimic. Efectul acelei căzături aveam să îl resimt peste câțiva ani. S-a format un chist lichid care a crescut și a început să preseze măduva spinării. Lichidul cefalorahidian nu mai circula normal și am început să am niște pierderi de echilibru, moment în care părinții s-au sesizat și am început să merg să îmi fac investigații medicale. Din păcate, am avut ghinionul ca medicina, la acel moment, să nu fie destul de avansată. Probabil, dacă se întâmpla acum, se rezolva printr-o operație și urmările erau total diferite însă, la acel moment, au fost necesare mai multe intervenții chirurgicale, lucrurile s-au complicat. Din moment ce măduva a fost afectată, nu s-a mai putut face nimic”, povestește Mirela.

Mirela: „Timp de 4-5 ani am refuzat scaunul rulant”

Tânăra a ajuns în scaun rulant și nu a vrut să fie văzută ca o persoană cu dizabilități, ci ca una care se poate integra foarte bine în societate și chiar un exemplu pentru alții.

„Eram copil și așteptam să treacă durerea după operații și să mă duc la joacă… A fost perioadă dificilă, pentru că nu înțelegeam ce se întâmplă. Cred că 4-5 ani am refuzat scaunul rulant. Nu am vrut să accept ideea că viața s-a schimbat. Timp de doi ani, imediat după accident, frecventam școala mai rar, pentru că eram prin spitale pentru intervenții chirurgicale, recuperări. Școala a fost foarte importantă pentru mine și sub o formă sau alta nu am renunțat. Viața mea s-a schimbat și s-a produs un declic în care am zis: «Bun, lucrurile sunt așa cum sunt. Ce pot să fac ca să-mi îndeplinesc visurile, să îmi continui școala, să am o carieră». Dacă liceul l-am făcut acasă, facultatea am urmat-o la zi. Am făcut două facultăți și un master. Comunicare și Relații Publice, Psihologie și master în domeniul resurselor umane”, mai spune Mirela.

Mirela: „Și la noi lucrurile se schimbă în bine”

Fiind specialistă în comunicare și relații publice, a găsit ușor un loc de muncă ce i se potrivește. După 10 ani în Cluj, unde a acumulat experiență în domeniu, s-a întors la Iași și s-a angajat la Fundaţia Alături de Voi România ca specialist în organizarea de evenimente.

„Am mai lucrat pentru că odată ce am început facultatea am fost implicată în mai multe proiecte, organizații studențești. Mi-a fost ușor să intru pe piața muncii. Am studiat un semestru în Danemarca, cu o bursă Erasmus. Experiența de acolo a contat foarte mult pentru mine. Sistemul de acolo și oamenii sunt foarte diferiți față de România. Infrastructura e dezvoltată. Dacă aici, la facultate, în permanență aveam nevoie de ajutor ca să urc scările, să le cobor sau să stau în ultima bancă pentru că nu încăpea scaunul în față, în Danemarca nu era deloc așa, nu aveam nevoie de ajutor. Am observat că, în ultimii ani, și la noi lucrurile se schimbă în bine. Inclusiv când am făcut facultatea în Iași, în cămin au făcut modificări pentru persoanele cu dizabilități, toaletă adaptată. În Danemarca mi-ar fi plăcut, dar începusem facultatea aici. Poate aș fi rămas din acest considerent, al accesibilității, dar nu știu dacă am făcut un lucru rău, pentru că am descoperit și aici oameni frumoși. Din fericire pentru mine, nu m-am lovit de refuzul angajatorilor și propunerea a venit din partea lor. Dar am prieteni care au avut parte de refuzuri și discriminare”, mai spune Mirela.

Un antreprenor din Iași care a angajat numai persoane din grupuri vulnerabile este Octavian Filip.

Mirela este o persoană independentă

Pentru că îi place să fie o persoană activă, a jucat baschet, tenis și a participat la concursuri de frumusețe pentru persoanele cu dizabilități. Acum îi mai lipsește doar permisul de conducere pentru a fi o persoană independentă.

„Fac școala de șoferi, urmează să dau examenul, să iau mașina și să fiu total independentă (n.r. – zâmbește). După 10 ani în care am fost la Cluj, am revenit la Iași. Am căutat cazare timp de 2 luni pentru că, deși legea spune că, în blocuri, ușile de la băi trebuie să fie adaptate persoanelor cu dizabilități, dacă au mai mult de 4 etaje, trebuie să aibă lift, rampă de acces, nu toate au aceste lucruri. Vreau să îmi iau mașină pentru că e cam singurul impediment pentru a fi total independentă. Vin fie cu autobuzul, fie cu taxiul, și mă așteaptă colegii de la ADV. Am observat că șoferii de autobuz mă ajută. Stau în Bucium, până aici e ceva de mers. Drumul unde stau ar trebui modernizat, pentru că e dificil să mă deplasez până în stație. La ADV, lucrez full-time, pentru că îmi place să fiu ocupată. Deși sunt de puțin timp aici, simt că e foarte bună oportunitatea de a mă dezvolta. Am deja un business pe partea de evenimente. Momentan e pe pauză, pentru că m-am angajat. Am vrut să văd și cum e în calitate de angajat pe partea de organizare evenimente”, încheie Mirela, tânăra din Iași.

Reporterii BZI au prezentat, în edițiile anterioare, povestea lui Costel Barbir, un tânăr cu dizabilități ce a fost acceptat de o companie de top din București.

Pe de altă parte, Mirela, tânăra din Iași cu dizabilități, mai spune că mereu a fost sprijinită de familie în planurile sale de dezvoltare.