Ion Luca Caragiale era bârfit de Mihai Eminescu și Ion Creangă în scrisori. Ce spuneau cei doi despre amicul lor

Puțină lume cunoaște faptul că Ion Luca Caragiale era bârfit de către Eminescu și Creangă. Cei trei camarazi erau la un moment dat de nedespărțit. Orgoliile bărbătești și lupta pentru aceeași femeie a făcut ca după un timp realațiile dintre ei să se răcească.

Inima Veronicai Micle dar și postul de cel mai bun ziarist au fost doar câteva dintre motivele ce au dus la răcirea prieteniei.

Caragiale era bârfit de Eminescu și Creangă în scrisori

Pe când avea 30 de ani, Mihai Eminescu a lucrat alături de Caragiale la ziarul “Timpul”, una dintre cele mai importante publicații bucureștene apărute într-o prima etapă între 15 martie 1876 și 17 martie 1884.

Stirile PROTV

Convoaie militare în mai multe zone din Moldova și Transilvania. Ce se întâmplă

RomaniaTV

Laura Cosoi a făcut anunțul despre al 5-lea copil: „Am vizualizat o familie numeroasă”

În urma unei scrisori  trimise de către Mihai Eminescu lui Ion Creanga, detalii mai puțin știute au ieșit la iveala cu privire la relația „Luceafărului” și Caragiale.

Într-o scrisoarea trimisă în anul 1880 Eminescu îi cerea scuze lui Creanga și îi explica faptul că nu au putut să vadă deoarece se certase cu Veronica. De aseamenea acesta mai spunea că timpul nu îi mai ajunge din cauza orelor pe care le petrece la ziarul “Timpul”, acolo unde Caragiale obișnuia să „tragă mâţa de coadă”.

Răspunsul lui Creangă nu se lasă mult așteptat și nu ezită să-l caracterizeze pe Caragiale că fiind ciocoi (om slugarnic), chiar dacă nu-i scrie numele:

„Bădie Mihai, slavă Domnului c-am primit veşți de la tine! Eu te credeam mort și mă luam de dor cu amintirile, când eraţi în jurul meu, tu, Augură, cel blestemat, Conta şi alţîi, cari acum vă fuduliţi prin căpitală, alături cu ciocoii, mânca-i-ar cânii, că sunt fiii lui Scaraoţchi, şi pe voi norocul şi binele.

De ce laşi pe Veronica să se zbuciume? Te-am aşteptat de Crăciun să vii, dar… beşteleu, feşteleu, că nu pot striga văleu, şi cuvântul s-a dus, că fumul în sus, şi de venit n-ai mai venit… Aferim… (…) Tu, te cerţi cu politicienii prin Timpul; ce-ai păţit de te-ai făcut aşa războinic? Sănătate şi voie bună”.

Cum a început prietenia dintre Eminescu și Creangă

Ion Luca Caragiale era bârfit de Mihai Eminescu și Ion Creănga care erau prieteni la catarama. Povestea relației de prietenie dintre cei doi începe în anul 1875 pe când Creangă era dascal iar Eminescu revizor scolar la Iași și Vaslui. Între cei doi s-a legat o strânsă prietenie carecterizată în dese rânduri că fiind „cea mai frumoasă prietenie din literatura română”.

Cei doi se sfătuiau împreună, își citeau unul altuia poveștile ori poeziile. Discutau despre cărțile citite și despre cate se întâmplă pe lume. Se iubeau și se respectau cum nu se mai afla. Eminescu și Creangă își spuneau „bădiță”, așa, că o dezmierdare: „bădiță Ioane“, “bădiță Mihai”.

Iată în câteva rânduri ce îi spunea Creangă lui Eminescu pe vremea când acesta era la Bucureşți

Bădie Mihai,

Ce-i cu Bucureştiul, de ai uitat cu totul Iesul nostru cel oropsit şi plin de jidani? O fi musai viaţa burlăceasca pe acolo, dar nu se cade să ne uiţi prea de tot. Veronica a fost azi pe la mine şi mi-a spus că şi cu dânsa faci că şi cu mine. De ce? Ce rău ţi-am făcut noi?! De Crăciun te aşteptam să vii. Tinca a pregătit de toate şi mai ales „sarmalele“, care ţie îţi plăceau foarte mult.

Eu am început, de, că prostul, să scriu, dragă Doamne, o comedie. Când voi isprăvi-o, nu ştiu. Atâta ştiu, că subiectul e copiat, aşa cum prea bine ştii că pot copia, e luat din viaţa de mahala, unde stau de când am părăsit Humulestii. M-am întâlnit cu fratele Conta. La Ieşi ninge frumos de ast-noapte, încât s-a făcut drum de sanie. Ciricul e mai frumos acum. Vino, frate Mihai, vino, căci fără tine sunt străîn.

Te sărut pe frunte, Ion Creangă