Ion Cristoiu: Va putea Charles al III-lea să fie o Icoană, ca maică-sa, Elisabeta a II-a?

Abordarea întîmplărilor din Anglia din perspectiva strictă a marketingului turistic face să se vorbească de un singur eveniment: Moartea Reginei Elisabeta a II-a.
În realitate, pe același plan de importanță își cere locul un alt eveniment, legat, firește, de primul:
Proclamarea drept Rege, sub numele de Charles al III-lea, a Prințului Charles.

Regele a murit! Trăiască Regele!
Repetată în aceste zile de toate coțofenele din presa noastră, expresia are un conținut care-l depășește cu mult pe cel monden.
Regele a murit! Trăiască Regele! vrea să spună un mare adevăr, chiar dacă nițel stingheritor cîtă vreme Răposatul n-a fost îngropat:
Important pentru cei vii e acum Succesorul.

RomaniaTV

Mihai Trăistariu, dezvăluiri despre relația cu Ioana Ignat. De ce a fost părăsit: Ne plăcea să facem dragoste în fiecare dimineaţă

Observatornews.ro

Un aliment nesănătos consumat de români în cantităţi mari s-a scumpit cel mai mult. Cutia costă acum 13 lei

E drept, pînă cînd Fostul nu e îngropat, atenția opiniei publice se îndreaptă aproape exclusiv spre Înaintaș. Succesorul rămîne în plan secund. Chiar el depune eforturi să fie așa. Cîtă vreme Înaintașul n-a fost îngropat, se cuvine ca Succesorul să pară preocupat exclusiv de bocirea Înaintașului. În realitate, el e deja Rege. Și în timp ce bocește, zice vorbe frumoase despre Înaintaș, coordonează ceremonia, se pregătește deja să-și intre în pîine.

Așa s-a întîmplat, ca să dau un exemplu, cu Nicolae Ceaușescu, Succesorul lui Gheorghiu Dej. Imediat după moartea Regelui, el e proclamat noul Rege. Și în timp ce opinia publică ședea cu privirile ațintite spre sicriu, nomenclatura dejistă se preocupa de trecerea fără probleme în nomenclatura ceaușistă.

Se întîmplă la fel și în cazul Marii Britanii?
Întrebarea – sînt sigur – va stîrni nedumeriri. Unii români deveniți peste noapte din supuși ai lui Klaus Iohannis supuși ai Reginei Angliei vor considera comparația cu Dej o blasfemie. Alții vor observa că Nicolae Ceaușescu nu era fiul lui Dej. Prin urmare, în cazul lui Charles al III-lea nu putem vorbi de un fiu care, bocindu-și mama, se gîndește la ce va face el ca Rege.

Amîndouă obiecțiile nu rezistă la examenul vieții.
Chiar și cînd e vorba de un regim monarhic, diferit de cel comunist, expresia Regele a murit! Trăiască Regele! înseamnă că tot ce a făcut dispărutul a devenit trecut istoric. Supușii au acum în față pe noul Rege. Prin urmare, pentru ei e deja important ce va face noul Rege. Și bocindu-l cum se cuvine pe Cel Mort, să se întrebe ce va face pentru ei Cel Viu.

Faptul că Regele Charles al III-lea e fiul Fostei Regine Elisabeta a II-a, din punctul de vedere al Puterii e lipsit de importanță. Comparația nu e absurdă însă și dintr-un alt motiv. Între succesiunile la tronul regal și cele la tronul comunist există o mare asemănare: Supușii n-au nici un cuvînt de spus în desemnarea Noului Conducător.

În cazul monarhilor, noul Rege e desemnat de Statutul Casei Regale. În cazul noului Secretar General, de deciziile luate de un cerc restrîns.
Supușii, atît într-un caz, cît și în celălalt, n-au nici un cuvînt de spus.
Ei au doar dreptul de a hăuli la ivirea Succesorului.

Ori de cîte ori un Conducător a ajuns la Putere prin moartea Înaintașului supușii s-au întrebat ce va face Noul Conducător.
Ce va face după ce a trecut perioada de doliu.
Și deși la moartea lui Dej, Nicolae Ceaușescu a jurat că-i va duce mai departe politica, n-a trecut nici o lună de la înmormîntare și noul Conducător și-a arătat intenția de a fi altfel decît Dej.

Zilele acestea, Fiul Charles al III-lea jură în dreapta și-n stînga că va urma exemplul Mamei, Elisabeta a II-a.
Max Foster, de la CNN, un ziarist apropiat de Charles, scrie, în articolul Ce poate aștepta Lumea de la regele Charles III?

„Charles a fost franc într-o serie de chestiuni sensibile, de la culturile modificate genetic pînă la medicamentele homeopatice și arhitectură. Asta a făcut din el o figură controversată, spre deosebire de mama sa, care abia a spart o expresie în timpul domniei sale, și cu atît mai puțin să exprime o opinie.
Capacitatea legendară a Elisabetei de a nu ofensa și a nu înstrăina era mult mai strategică decît își dau seama mulți.”

Înainte de a deveni Rege, Charles al III-lea, ca Prinț de Walles, a fost o personalitate prezentă în plan social-politic, a fost un activist energic, și-a expus cu sinceritate în spațiul public opiniile, fără teama c-ar putea stîrni mirări sau chiar revolte.
A făcut-o, pentru că nu era încă Rege și, prin asta, faptele și cuvintele lui nu aveau importanța celor aparținînd Reginei.

Devenit Rege, pentru a fi ca mama sa, Charles al III-lea ar trebui să se schimbe peste noapte.
Să nu-și mai expună opiniile în public, să nu aibă inițiative, să nu activeze.
Să stea pur și simplu închis în Palat și să iasă de acolo doar pentru a trimite pupici supușilor leșinați de fericirea de-al vedea la față.

Indiscutabil, mulți politicieni din Marea Britanie și de pe Glob se așteaptă ca, ducînd mai departe moștenirea mamei, Charles al III-lea să se schimbe peste noapte.
Sînt încurajați în asta și de jurămîntul lui Charles la căpătîiul Mamei.

Cine cunoaște cît de cît Istoria se întreabă, firește, dacă Noul Rege va putea fi o copie a Fostei Regine, un fel de Elisabeta a II-a cu nădragi.
Ei ar trebui să se întrebe mai ales dacă lui Charles i se va permite asta de către Supuși.
Pentru că, indiscutabil, ori de cîte ori în Anglia s-a pus problema întreținerii unei Instituții precum Monarhia, s-a răspuns prin invocarea Imaginii de decenii a Reginei Elisabeta a II-a.
Imaginea unei Icoane.

Charles al III-lea n-are cum fi o Icoană.
Și dacă nu va fi Icoană, cum se va putea justifica păstrarea Monarhiei?

editorial publicat de Ion Cristoiu pe propriul blog