Jurnalistul Ion Cristoiu scrie, în această dimineață pe propriul blog despre faptul că proiectul președintelui Klaus Iohannis intitulat România Educată este un mare fiasco. Redăm, integral, editorialul publicat de jurnalist pe propriul blog:
La capătul a ceea ce el a numit „ultima serie de consultări pentru finalizarea Proiectului «România educată»”, Klaus Iohannis a susținut, miercuri, 7 iulie 2021, o Declarație de presă la Palatul Cotroceni.
Cu câteva zile în urmă când Klaus Iohannis a anunțat opinia publică, printr-un Comunicat, că începând de luni, 5 iulie 2021, va convoca la Cotroceni un lung șir de persoane și personalități pentru a dezbate Proiectul România educată, am tresărit ca la auzul unei știri trăsnite. Proiectul România educată a fost lansat de Klaus Iohannis în 2016. Titlul era promițător. La nivelul Președintelui, al celui în stare să aibă o viziune de ansamblu, pe deasupra domeniilor diferite ale societății, era asumat un Proiect menit să depășească urieșește domeniul Educației prin școală. Învăţământul postdecembrist a fost, alături de Justiție, Păpușa gonflabilă a tuturor regimurilor. Nu cred să fi fost nou ministru al Educației Naționale sau al Învăţământului care să nu fi debutat în funcție altfel decât cu anunțarea unor măsuri care să răstoarne Școala cu fundu-n sus. Unii au avansat o nouă Lege a Învăţământului. Alții, mai modești, și-au asumat modificări ale Legii Învăţământului.
Toți au modificat ținerea Bacalaureatului.
Titlul România educată lăsa impresia unui Proiect care depășește competența unui nou ministru al Învăţământului. Socotind că era asumat de Președinte și nu de ministrul Învăţământului, Proiectul România educată a stârnit un interes semnificativ la nivel național. Se presupunea că era vorba de un Proiect vizând Educarea României și nu doar Educarea elevilor. Postdecembrismul a adus cu sine alte voturi decât cartea, cultura, școala, educația. S-a cerut mult timp o amplă acțiune la nivel național de educare a tuturor românilor și nu doar a elevilor. Pot fi luate măsuri geniale în domeniul școlii. Pot fi aruncate în foc milioane de euro pentru sporirea bazei naționale a școlii. Pot fi plătite regește cadrele didactice din toată țara, câtă vreme s-a dovedit că învățătura Ai carte, ai parte, nu mai e valabilă, idealurile râvnite de copii încă de mici fiind cele ale banului, ale bogăției, nu putem vorbi de o Românie educată. Am avut cu ani în urmă o întâlnire cu copii la Grădinița din Găgești. Am folosit prilejul oferit de dăruirea de către mine a unei imprimante moderne pentru a sta de vorbă cu copii din sat, răspunzându-le la întrebări și punându-le întrebări. La întrebarea Ce-ați vrea să vă faceți în viață? toți mi-au răspuns că vor să ajungă oameni bogați. Interesându-mă de ce fac după ce se întorc acasă de la școală, mai toți mi-au spus că-i ajută pe părinți la treburile din gospodărie și de la câmp. Nu-i exclus ca, urmare a banilor veniți prin PNRR, o grădiniță, precum cea din Găgești, să beneficieze de o dotare materială de excepție. Nu-i exclus ca educatorilor să li se tripleze salariul. Schimbă asta cu ceva visul copiilor de a ajunge oameni bogați?
Firește că nu.
Vor putea copiii, întorși acasă de la școală, să citească o carte?
Firește că nu.
România nu poate fi educată câtă vreme societății – copiilor, părinților – li se oferă drept idealuri de atins bogătașii, sportivii, starletele analfabete, într-un cuvânt cei care au bani și țin să arate asta.
Să luăm de exemplu o fetiță de la țară.
Vrea să-și depășească modesta condiție când va fi mare. Ce-i spune maică-sa când vine vorba de reușita în viață? Să învețe carte? Să citească? Să fie conștiincioasă la școală? La ce i-ar ajuta să învețe carte? Societatea postdecembristă i-a demonstrat mamei că învățarea de carte nu-i ajută cu nimic fetiței. Dacă se face top model, starletă, politiciană, își schimbă viața în bine. Dacă învață ajunge profesoară. Se poate compara o profesoară cu o starletă?
Când Klaus Iohannis a trecut la explicarea conceptului am înțeles că titlul e o șmecherie electorală. Proiectul nu viza măsuri la nivel național pentru educarea României, ci alcătuirea unei noi Legi a Învăţământului. Dar chiar și redusă la elaborarea unei Legi pentru care era nevoie de un ministru și nu de un președinte, Proiectul a zăcut prin sertarele de la Cotroceni. Din când în când câte un consilier îi amintea lui Klaus Iohannis de Proiect și atunci românii se pomeneau cu menționarea României educate într-un discurs de la Cotroceni.
Ce l-a apucat pe Klaus Iohannis de a scos de prin sertare zilele acestea Proiectul România educată?
Gândul că încheie și al doilea mandat și n-a dus până la capăt nici un proiect prezidențial?
Nici vorbă.
Prin PNRR România a cerut bani de la Bruxelles și pentru Proiectul România educată.
Numai că acest Proiect era uitat prin sertare.
Ca să ne dea banii, Bruxellesul a cerut mai mult decât menționarea Proiectului în discursurile lui Klaus Iohannis.
Și atunci, Klaus Iohannis s-a grăbit să arate Bruxellesului că se justifică banii ceruți. A încropit rapid consultările de la Cotroceni. A impus Coaliției de guvernare asumarea unui Memorandum prin care se vor transpune în practică măsurile anunțate în cadrul Proiectului.
Lectura acestor măsuri stupefiază. Sunt măsuri ce țin de o nouă Lege a Învăţământului.
În discursul de miercuri, Klaus Iohannis a anunțat că aceste măsuri sunt rodul consultărilor a nu mai puțin de 10.000 de persoane și a implicării a peste 150 de organizații.
Dumnezeule!
Un Proiect la care s-a lucrat cinci ani.
Un Proiect „ce se bazează pe cea mai amplă consultare națională în domeniul educației”.
Un Proiect prin care se schimbă iar (a suta oară în postdecembrism) ținerea Bacalaureatului.
S-a scremut Muntele și a născut un șoricel.
În cazul Afacerii România educată muntele n-a născut nici măcar un șoricel.
A născut o mărgică.