Ion Cristoiu: Nici o legătură cu vizita Kamalei Harris: „Generalul Gamelin a sosit ieri în capitala vasalilor săi”

Kamala Harris, vicepreședintele SUA, a făcut o scurtă vizită în România venind din Polonia. La Palatul Cotroceni, după întîlnirea cu Kalus Iohannis, a avut loc o conferință de presă.
În astfel de situații – vizita unui înalt demnitar al unei țări cu care România are un parteneriat strategic și, mai ales în condițiile Crizei planetare întruchipate de Războiul din Ucraina – presa caută să afle resorturile tăinuite ale evenimentului punîndu-și în joc toate sursele. Comentatorii politici descifrează semnificațiile, dar mai ales tîlcurile vizitei.
Devastată de emoția că distinsa Kamala Harris pune frumosu-i picioruș pe covorul roșu al scumpei noastre patrii, presa s-a mulțumit să rezerve vizitei o cisternă de zbierete de fericire.

În absența amănuntelor, am căutat să descopăr pe cont propriu răspunsul la întrebarea:
De ce a venit Kamala Harris în România?
Și am găsit următoarele ipoteze:

1. S-a vrut o încurajare de către America a două țări: Polonia și România – aflate în prima linie a războiului, țările cele mai dispuse să facă tot ce le spune America;
2. S-a vrut o jumate de sfidare a Rusiei, dat fiind c-a venit vicepreședintele și nu președintele;
3. S-a vrut o răsplată (morală doar) pentru efortul depus de cele două țări în administrarea Crizei refugiaților.
4. S-a vrut să se transmită liderilor celor două țări, în secret și direct, ca să nu fie nici o neînțelegere, mesaje din partea lui Joe Biden despre ce urmează să facă America în perioada următoare;
5. S-a vrut o ocazie pentru Kamala Harris de a învăța diplomația pe viu, fără riscuri pentru politica externă a SUA, deoarece în cazul Poloniei și României gafele sînt scuzabile și mai ales fără ecou.

RomaniaTV

Teo Trandafir a răbufnit după ce Gabriela Cristea și-a dat DEMISIA de la TV. IREAL ce a spus, NU s-a mai putut abține

Observatornews.ro

"2.500 de lei traşi în 25 de secunde". O tânără povesteşte cum a văzut pe telefon că îi dispar toţi banii din cont

Dintre aceste ipoteze, nu sînt sigur care e cea nimerită.
Sînt sigur însă atmosfera de ațîțare slugarnică în care s-a desfășurat vizita nu e o noutate în Istoria patriei noastre de la Fanarioți încoace.

Iată un exemplu:
Scrie Constantin Argetoianu în Însemnări zilnice, 1937, la data de 3 octombrie 1937:

„Ilustrul Gamelin a pus piciorul pe pământul României împreună cu dama. De cînd nu mai puțin ilustrul Beneş a creat tradiția, toți solii «democrației umanitare» nu mai călătoresc decît cu damele. Gamelin şi Gamelina au fost primiți la Severin cu onoruri regale – cum se și cuvenea. Nu sînt stăpânii noştri?”

Despre vizită, ironicul Argetoianu scrie și pe 4 octombrie 1937:

„Generalul Gamelin a sosit ieri în capitala vasalilor săi. Cei mai cu vază din aceştia l-au primit, pe brînci, la Gara de Nord. Banchetele şi recepțiile în cinstea stăpînului au început. Stau la Sinaia şi mă abțin sistematic de la ele.”

Nu cred că-și amintește cineva cine era generalul Gamelin pentru a merita atîta plecăciune oficială.
Maurice Gamelin era la vremea respectivă șeful statului major al Armatei franceze.
E considerat de toți istoricii drept principalul responsabil al dezastrului Armatei franceze din 1940 prin încăpățînarea de a paria pe războiul static. Primirea cu onoruri își are temeiul în parteneriatul strategic al României cu Franța. Deși doar șef de stat major, el beneficiază de o primire ieșită din comun.

Presa acordă vizitei o atenție slugarnică. Universul de duminică 3 octombrie 1937 publică pe prima pagină, stînga sus, însoțit de o fotografie, grupajul Vizita generalisimului armatei franceze în România.

Cum generalisimul venea de la Belgrad, o delegație militară română merge să-l ia pe vaporul românesc „Gheorghe Manu”. Vaporul e însoțit de monitorul „Mihail Kogălniceanu”. Înainte de a-și ocupa locul pe vas, oaspetele vizitează monitorul, unde „i s-a oferit un vin de onoare”.

Curentul din 3 octombrie 1931 se înscrie în atmosfera de sărbătoare națională printr-un comentariu semnat pe prima pagină de chiar Pamfil Șeicaru, sub titlul Generalul Gamelin – solul Franței istorice. Din start directorul Curentului umflă cît poate de tare importanța vizitei:

„Un sol al Franţei, al Franţei de totdeauna, – Gamelin, generalisimul armatei franceze – a venit în România. Aduce cu el toate amintirile ce ctitoresc aşezarea acestei ţări răsfirate pînă la hotarele ei etnice. Dincolo de rătăcirile opiniei publice, dincolo de tot ce ar putea politica să desfigureze din spiritualitatea Franţei, noi nu putem, nu ne este îngăduit să uităm Franţa războiului unităţii noastre naţionale; şi generalul Gamelin reprezintă numai acea Franţă a glorioaselor tradiţii militare.”

Adevărul din 2 septembrie 1937 trage și el o salvă de artificii în cinstea oaspetelui. „Generalul Gamelin” se numește comentariul semnat pe prima pagină de Demostene Botez. Cităm:

„Astăzi – calcă pentru întîia oară pămîntul românesc, cel întîi ostaş al Franţei: Generalul Gamelin.
Ca’ntotdeauna, prezenţa unui general francez înseamnă un prieten între noi. Şi cel de pe urmă soldat român cunoaşte uniforma cochetă şi vie a ostaşului francez, şi n-a uitat din marele răsboi, o frăţească tovărăşie de arme.
Frunzele de stejar pe chipiul generalului francez au pentru noi semnificaţia unei garanţii de pază a munţilor şi pădurilor noastre strămoşeşti. (…)

Armata franceză e armată de apărare a patrimoniului de civilizaţie al lumei, – şi generalul Gamelin e generalisimul ei.
Primim mâine printre noi pe supremul reprezentant al forţelor care păzesc pentru fiecare din noi posibilităţile de a crede încă în salvarea dreptului de a trăi în libertate şi în pace.”

Peste trei ani, în vara lui 1940, Armata franceză de sub conducerea Generalului Gamelin, armata de apărare a patrimoniului bla, bla, capitulează rușinos în fața nemților.
Generalului francez îi iau repede locul generalii nemți!