Ion Cristoiu: “Naționalismul rus a fost trezit și de înfrîngerea din Cecenia”

Care se duc. Scriam pe 15 mai 2017:

„Unul dintre titlurile care mă impresionează prin melancolia presupusă autorului e Bucureştii ce se duc, al cărții publicate de Henri Stahl în 1910 la Tipografia Neamul Românesc.
După cum sugerează puternic şi titlul, e o carte despre un oraş care se duce în uitare prin modernizarea în ritm galopant.

Păstrînd proporţiile, cred c-aş putea scrie şi eu o carte, inspirată din postdecembrism, despre Politicienii ce se duc, sau, mai bine zis, despre Politicienii ce s-au dus în uitare.

Stirile PROTV

Ucraina a lansat unul dintre cele mai mari atacuri cu drone asupra Moscovei

RomaniaTV

Cătălin Botezatu, la un pas de moarte. Celebrul designer a încercat să se SINUCIDĂ din dragoste

Zilele trecute, Bogdan Iacob de la site-ul InPolitics.ro m-a sunat pentru a mă provoca întrebîndu-mă:
– Ce ştiţi despre Valentin Gabrielescu?
– Ţărănistul, am zis eu în chip automat, şeful Comisiei care a anchetat evenimentele din decembrie 1989, născocitorul termenului de Loviluţie, fost secretar general adjunct al PNŢCD?
– Da, a confirmat Bogdan Iacob.
–Păi, n-a murit? am întrebat eu, exprimînd astfel bombăneala că sînt întrebat despre un mort.
– Nu, n-a murit. Trăieşte, are 102 ani – a răspuns Bogdan Iacob.

Mi-am dat seama, după ce-a închis telefonul, c-ar fi trebuit să adaug:
Trăieşte ca persoană fizică, dar ca politician s-a dus, l-a uitat toată lumea.
Politicieni care s-au dus, în sensul c-au trecut în uitare ca şi cum ar fi murit sau că nu mai interesează pe nimeni, ştiu mulţi în postdecembrism.

*

Un nou 1905. Multe dintre comentariile mele gazetărești rezistă prin raportarea unui eveniment al prezentului, supus analizei, la un alt eveniment, din trecut, asemănător cu acesta, despre ale cărui efecte știm. Pe baza științei noastre putem lansa ipoteze despre evoluția evenimentului prezent, abordat de Istoricul zilei care e ziaristul. Pe 11 decembrie 1994, Boris Elțîn decide trimiterea de trupe în Cecenia, componentă a Federației Ruse care-și proclamase independența. Moscova era condamnată să intervină. După destrămarea URSS putea urma destrămarea Federației Ruse. Bilanțul debutului îl făceam în articolul Un nou 1905?, din Evenimentul zilei, 5 ianuarie 1995. Scriam atunci:

„Nu numai propagandiștii bolșevici, dar și istoricii serioși cad de acord că dezastrul militar numit războiul ruso-japonez din anii 1904-1905 a zgîlțîit zdravăn temeliile șubrede ale Imperiului țarist. Datele sînt deja cunoscute. Urmare a unei politici aventuriste duse de țarul Nicolae al II-lea în Extremul Orient, Japonia se pune în mișcare împotriva Rusiei, atacînd prin surprindere în noaptea de 26 spre 27 ianuarie 1904, fortăreața Port Arthur. Început oficial prin declarația de război a Rusiei din 9 februarie 1904, conflictul se încheie în 14 octombrie 1905 printr-un tratat de pace în urma căruia Rusia pierdea Port Arthur-ul, Sahalin-ul, calea ferată din Manciuria de Sud și era constrînsă să renunțe la ambițiile sale privind Coreea. Condițiile asumate de ruși prin tratatul de pace nu spun aproape nimic despre catastrofa care a fost războiul. Armata rusă, a suferit înfrîngeri umilitoare. Pagubele materiale au fost imense. În bătălia de la Tsushima din 27 mai 1905, rușii pierd 26 de nave, din 38: 20 scufundate și 6 capturate de japonezi. Pagubele umane sînt și ele răsunătoare. Bătălia de la Mukden din10 martie 1904 se soldează cu 92.000 de morți. Comandantul flotei rusești cade prizonier. Nici aceste pagube, la rîndu-le, nu reușesc însă să spună totul despre situația dezastruoasă a armatei ruse. Războiul din Extremul Orient a fost un test decisiv pentru armata rusă și, prin ea, pentru Imperiul țarist. Atît armata cît și Imperiul s-au prezentat catastrofal. Conflictul cu Japonia a dezvăluit pînă în adîncuri, ca o străfulgerare, toate slăbiciunile Rusiei din acel moment. Armata era prost pregătită din punct de vedere uman și material. În loc să lupte, comandanții se ciorovăiau. Ordinele erau contradictorii. Mișcările tactice, de o aberație absolută. Bunul plac făcea ravagii. Fiecare ofițer rus avea cîte 4-5 ordonanțe. Luptătorii tineri, îndrăzneți, erau ținuți în spatele frontului. În loc să tragă cu pușca în japonezi, ei văcsuiau ciubotele ofițerilor. Aiureala pare descinsă din proza gogoliană. Amiralul Alexeev, guvernatorul general al posesiunilor ruse din Extremul Orient și șeful suprem al campaniei din Manciuria, avea la dispoziție un tren special. Cum domnia sa nu suporta să călătorească pe timpul nopții, trenul staționa pînă dimineața în cîte o gară de pe calea ferată care ducea spre front. Amiralul avea însă o ciudățenie. Nu, putea să doarmă decît dacă în jurul său era liniște perfectă. În consecință, cîtă vreme el se afla în patul din trenul special, nici un tren nu putea să treacă prin gară dinspre sau înspre front. Nopți întregi aprovizionarea armatei ruse era paralizată de capriciile unui comandant. Starea armatei ruse era însă o oglindă perfectă a stării Imperiului. Tot ce rodea pe dinăuntru sistemul țarist putea fi întîlnit în toată splendoarea sa în armata pornită împotriva japonezilor dezordinea exemplară, lipsa de realism, aventurismul, corupția. Spectaculoasele înfrîngeri suferite de militarii ruși din cauza acestor slăbiciuni au lovit puternic autoritatea și credibilitatea țarului Nicolae al II-lea.

Campania rusă din Cecenia pare-a confirma că istoria se repetă. Cel puțin la nivelul Rusiei. Indiferent de rezultatul intervenției militare din Caucaz, un lucru e limpede. Confruntarea cu cecenii a dezvăluit opiniei publice rusești starea dezastruoasă în care se află armata rusă. O stare care nu face altceva decît să reflecta dezastrul care definește Rusia condusă de Boris Elțîn. Ca și în timpul războiului din 1904-1905, armata e slab pregătită profesional și moral. Nu există o tactică limpede. Ordinele se bat cap în cap. Deciziile venite de la Moscova sînt contradictorii. Pierderile umane și materiale sînt înfricoșător de mari în raport cu proporțiile adversarului. Spre uluirea întregii, Rusii, o armată care pînă mai ieri făcea să tremure o întreagă planetă s-a împotmolit în confruntarea cu mîna de oameni ai generalului Dudaev. Incontestabil, ecoul dezastrului rusesc din Cecenia va lovi temeliile sistemului guvernat de Boris Elțîn. Ca și Nicolae al II-lea, actualul președinte al Rusiei va pierde mult din autoritatea și credibilitatea sa. Deocamdată rușii nu și-au revenit din buimăceală. Cînd se vor trezi însă, întreg eșecul va fi pus pe actuala stare de lucruri din Rusia.

În 1905, de dezastrul militar rusesc au profitat adversarii fanatici ai lui Nicolae al II-lea. Cine se va folosi acum, în 1995, de umilirea armatei ruse în campania din Cecenia ? Mai mult ca sigur, ca și în 1905, adversarii fanatici ai puterii de la Moscova. Adică tocmai cei care consideră firava democrație din Rusia, responsabilă de catastrofa pe care o traversează moștenitoarea răposatei URSS. Vin vremuri grele! Nu numai pentru democrația din Rusia, dar și pentru Occidentul care asistă, uluit și neputincios, la întîmplările sîngeroase din Cecenia.” (Ion Cristoiu, Un nou 1905?, Evenimentul zilei, 5 ianuarie 1995)

Consecințele dezastrului s-au văzut imediat în ascensiunea naționalismului rus, trezit din umilirea de trei ani care a fost domnia lui Boris Elțîn. Față de 1905, 1994 s-a dovedit benefic pînă la urmă pentru renașterea Rusiei.

*

Scriam pe 14 iulie 2014 . Pe piața politică, în curînd, un brand de excepție disponibil: PDL!
O știre dată de mai multe ziare ne anunță că săptămîna asta șefii PDL și PNL vor decide fuziunea. Aceeași știre ne anunță că Statutul noii formațiuni a fost finalizat de o Comisie Mixtă care ar fi lucrat intens în ultimul timp. Denumirea partidului va fi, judecînd după fermitatea liderilor PNL și resemnarea liderilor PDL, PNL. Așadar, în curînd vom vedea la televizor pe liberalul Vasile Blaga, urmaș al lui Ionel Brătianu, pe liberala Sulfina Barbu, strănepoată a lui I. G. Duca și pe liberala Anca Boagiu pur și simplu vorbind în numele liberalismului românesc. Prin înghițirea PDL de către PNL, pe piața politică rămîne disponibil brandul PDL. Un brad excepțional, dacă ne gîndim că exprimă ani de guvernare, un partid care a dat președintele Republicii, o formațiune care a cîștigat alegerile parlamentare, care s-a opus cu brio atotputernicului PSD. Cine va pune mîna pe acest brand, partid s-a făcut! Mai ales că Vasile Blaga îl dă pe gratis!