Ion Cristoiu: Klaus Iohannis a ținut morțiș să aibă loc alegeri pe 6 decembrie 2020, convins că Poporul îl iubește. Și Nicolae Ceaușescu a ținut morţiş să aibă loc mitingul din 21 decembrie 1989, convins că Poporul îl iubește

Jurnalistul Ion Cristoiu realizează o pasarelă intre decizia președintelui Klaus Iohannis de a ţine alegerile de pe 6 decembrie 2020 și dorința lui Nicolae Ceaușescu de a organiza un miting pe 21 decembrie 1989. Ion Cristoiu consideră că PNL a fost marele pierzător al alegerilor parlamentare. Redam, integral, postarea publicată de editorialistul Ion Cristoiu pe blogul său:

În emisiunea 40 de întrebări cu Denise Rifai de pe Kanal D, am fost întrebat, spre final, ce sfat i-aș da lui Klaus Iohannis. Eram în 1 decembrie 2020 seara. Peste zi se petrecuse una dintre cele mai absurde scene din Istoria modernă a României. Șeful statului se adresase Națiunii de la un pupitru așezat sub Arcul de Triumf. Arcul de Triumf, pe sub care trec doar cei ce se întorc din războaie câştigate, fusese confiscat de Klaus Iohannis. În jur pe o distanță de o două sute de metri SPP interzisese până și trecerea luminii prin ziua de iarnă. O imagine cât o mie de cuvinte despre proporțiile înspăimântătoare pe care le luase la Klaus Iohannis credința că el e Supremul, Unicul, Nemuritorul, Portretul de pe coperta cărții de Istorie. I-am răspuns lui Denise Rifai:

Stirile PROTV

Un bărbat din Ploiești a sunat la 112 pentru că doi vecini nu răspundeau la ușă. Polițiștii au făcut o descoperire năucitoare

RomaniaTV

Adriana Bahmuțeanu, luată la mișto de Honorius Prigoană. Niciodată nu a plăcut-o. ''Avem o relație de bună ziua și la revedere senzațională''

„I-aș recomanda să revadă iar și iar secvența ieșirii din TAB a lui Nicolae Ceaușescu din 25 decembrie 1989. În doar câteva zile, lunecase pe treptele puterii de la Înțeleptul Conducător la omul care dormise în TAB”.

Klaus Iohannis trebuia să revadă această secvență, pentru că ea are pentru orice Conducător rolul deținut în Roma antică de scena în care sclavul din spatele celui purtat în carul triumfal îi șoptea Amintește-ți că ești muritor! Ziceam asta pe 1 decembrie 2020. Klaus Iohannis se afla în culmea puterii personale. Făcea ce voia cu Guvernul Meu. Se pregătea să facă ce voia cu Parlamentul Meu. Eram convins că nu se va uita la secvența ieșirii din TAB. Acum, după dezastrul din 6 decembrie 2020, înclin să cred că se uită.

În ultimele două săptămâni de campanie electorală, Klaus Iohannis ne-a anunțat că la 6 decembrie 2020 nu vor fi obișnuitele alegeri parlamentare în urma cărora unele partide câştiga și altele pierd. În concepția sa, pe care a ținut să ne-o prezinte ca venită de la Duhul Sfânt, 6 decembrie 2020 urma să fie un moment crucial pentru România.

Un acel moment care împarte Istoria României în două epoci istorice. Un acel moment care obligă posteritatea să spună: România până la … și România de la… Comuniștii împărțiseră Istoria omenirii în două: Până la începutul Erei noastre, De la începutul Erei noastre. Împărțirea înlocuia propagandistic tradiționala împărțire: Până la nașterea lui Christos, De la nașterea lui Christos. Păstrând proporțiile, împărțirea profețită de Klaus Iohannis urma să fie altfel:
Până la 6 decembrie 2020, De la 6 decembrie 2020.

De ce apărea 6 decembrie 2020 nu ca o simplă zi a unui obișnuit scrutin electoral, ci ca o crăpare de catapeteasmă?
La 6 decembrie 2020, dând curs chemării sale (vorbă lui Mohamed, Cuceritorul Constantinopolului, „Cine mă iubește mă urmează!”) de a merge la vot și a-i face cadou și Parlamentul Meu, românii aveau să pună ștampila pe PNL – Partidul Meu – în proporție de peste 50%. PNL, alintat tot timpul de Klaus Iohannis drept Partidul Meu, Partid al Luminii, Partid Progresist, Partid European, spre deosebire de PSD, etichetat de Președinte ca Partid al Întunericului, ca Partid Reacționar, Partid Antieuropean (de te întrebai de ce nu e dizolvat PSD ca formațiune anticonstituțională) avea să beneficieze și de o participare uriașă la vot. Potrivit Profetului de la Cotroceni, ieșit în fereastra Palatului cu barba zbârlită și ochii arși de vedenii, PNL avea să primească peste 9 milioane de voturi. Firește, acest uriaș capital electoral, unic în postdecembrism, nu era al PNL. Era al lui Klaus Iohannis. Prezidențialele avuseseră loc în noiembrie 2019. Le câştigase la scor Klaus Iohannis biruind-o pe Viorica Dăncilă. La 6 decembrie 2020, potrivit lui Klaus Iohannis, urmau să aibă loc tot alegeri prezidențiale. Chiar dacă sub forma unor alegeri parlamentare. De data asta Klaus Iohannis urma să obțină o victorie și mai și decât împotriva Vioricăi Dăncilă. Acum, prin intermediul PNL, el avea să trimită PSD la Ladă de gunoi a Istoriei. În timp ce PNL avea să obțină peste 50% din voturi, PSD avea să se chinuie să treacă pragul de cinci la sută. Ce mai încolo și încoace. Așa cum însuși Klaus Iohannis a sugerat, pe 6 decembrie 2020 românii aveau să participe la un Referendum: Pro sau Contra Klaus Iohannis.

De ce avea nevoie Klaus Iohannis de o victorie zdrobitoare la 6 decembrie 2020? Prin PNL, alintat drept Partidul Meu și, eventual și prin USRPLUS, domnia sa avea să aibă în România, în fine, Puterea absolută. O putere pe care n-a avut-o nici un președinte în postdecembrism:
Guvernul Meu, Sistemul Meu, Procurorii Mei, Presa Mea, Parlamentul Meu.

Cu această Putere, binecuvântată de cancelariile occidentale (ce-i păsa boierului de la 1907 ce făcea arendașul pe moșia închiriată pentru exploatare sângeroasă astfel încât să trăiască în lux și boierul de la Paris și să se îmbogățească peste noapte și arendașul, la început rupt în fund?!), Klaus Iohannis avea să reseteze România.
Marele Reformator, cum îi place să se vadă în oglinda lingușitorilor, avea să schimbe din temelii România.

De aceea, 6 decembrie 2020 nu era pentru Klaus Iohannis Ziua unui simplu scrutin, ci Ziua istorică, gen 24 ianuarie 1859 sau 1 decembrie 1918.
În ultimele săptămâni ale campaniei, Klaus Iohannis a încălcat Constituția până dincolo de hotarele infracțiunii. A atacat zilnic un competitor al PNL, chibiţând fățiș pentru Partidul Meu. A transformat Palatul prezidențial în sediu de campanie al PNL. A apărat Guvernul până în pânzele albe. Mult mai grav, riscând urieșește, a preluat pe umerii săi dezastrul Guvernării PNL. Nu numai c-a făcut campanie în favoare PNL dar, mai mult, a luat asupra sa toate criticile venite spre Guvern dinspre realitate. Nu era o noutate. În 2010, Traian Băsescu, îmbătat de gândul că-l iubește Poporul, a luat asupra sa decizia de a tăia salariile și pensiile. Nu și-a dat seama că în acel moment și-a semnat apusul Puterii. Ura stârnita pentru tăierea salariilor a ocolit Guvernul Boc și s-a năpustit asupra lui Traian Băsescu. Așa le va fi spus Klaus Iohannis și celor din PNL. Iau eu asupra mea ură îndreptată asupra Guvernului. Am suficient capital politic pentru a-mi permite asta.

Și-a venit 6 decembrie 2020.

A fost cea mai slabă prezență din istoria postdecembristă.
PSD, partidul Întunericului, al Ciumei Roșii, s-a clasat pe primul loc la patru puncte diferență de PNL.
PNL, partidul Meu, a obținut cu chiu cu vai 25%. În condițiile prezenței catastrofale, a beneficiat doar de 1.500.000 de voturi.
Pe locul patru s-a clasat cu aproape 10% un partid absolut necunoscut până la 6 decembrie 2020: AUR.
Victoria acestui partid, într-un context în care două partide tradiționale – PMP și Pro România – n-au intrat în Parlament, iar nouă speranță a politicii românești – USRPLUS – a obținut doar 15% din voturi, dă seama de înfrângerea spectaculoasă a lui Klaus Iohannis.
Aceasta deoarece AUR n-a fost votat de români pentru Programul său, nici chiar pentru lideri ca George Simion.
AUR a fost votat de români ca să-i dea una peste bot lui Klaus Iohannis.

Întreaga campanie a Alianței s-a definit prin radicalitatea anti-Iohannis. Tot ceea ce a impus Klaus Iohannis poporului român (măsurile dure de restricție, antiromânismul, hăituirea Bisericii, umilirea la Bruxelles, cumpărarea unei șepci de un dolar cu peste 8 miliarde de dolari) a fost contestat de AUR.
Și nu pițigăiat, cum a făcut PSD, PMP sau chiar USRPLUS, ci violent, categoric, în gura mare.
Până și formula de campanie a Alianței a fost una împotriva lui Klaus Iohannis.

Presa miluită a susținut guvernul până în pânzele albe.
Klaus Iohannis își frămînta mâinile de satisfacție.
Nu știa că pe Internet, dincolo de reflectoarele studiourilor de televiziune, AUR făcea o campanie împotriva sa cu toate caracteristicile unei gherile.

La 6 decembrie 2020, românii au declanșat un nou 1907. Ura împotriva Ciocoilor din clasa politică s-a manifestat prin vot.
Nu prin incendierea conacelor, nu prin furci și topoare, nu prin vot.
Cei mai mulți n-au mers la vot.
Formula lor de protest.
Alții au mers și-au pus ștampila pe AUR. Partidul care, pentru ei, întruchipa rezistența armată împotriva dictaturii lui Klaus Iohannis.

Klaus Iohannis a ținut morțiș să fie alegeri parlamentare în 6 decembrie 2020.
Era sigur că prin aceste alegeri Poporul Român își va manifesta Iubirea față de El.
Și Nicolae Ceaușescu a organizat mitingul din 21 decembrie 1989 convins că Poporul Român îl iubește.