Ion Cristoiu: „Ion Vinea despre intrigile Reginei Maria”

Strategia. Din publicistica lui Ion Vinea, volumul 4 al seriei Opere.
Pentru a face percutantă strategia prin care Liberalii au deținut puterea ani în șir, autorul scrie:

„Își lovesc cap în cap adversarii, pînă ce, într-o bună zi, toate capetele vor fi sparte și Regele va fi nevoit să aleagă între brătieniști și muncitorime”. (Ion Vinea, Cum a căzut guvernul, în Chemarea, 15 martie 1920).

Stirile PROTV

Stațiunea din România ale cărei ape minerale sunt comparabile cu Karlovy Vary sau Vichy. Puțini români îi știu valoarea

RomaniaTV

Valeriu Gheorghiţă este pur şi simplu topit! Iubita lui face furori în vacanţă. Imagini senzaţionale cu Monica Bârlădeanu

„Amestecul nevestei Majestății sale nu e un fapt nou.” (Ion Vinea, Cum a căzut guvernul, în Chemarea, 15 martie 1920).

„Bogățiile unei țări nu se vînd, ca desenele obscure, pe sub mînă, nici nu se escamotează febril și dosnic, ca prezervativele.” (Ion Vinea, Canadianul suspect, în Chemarea, 17 martie 1920).

*

Canadianul suspect. Pe 13 martie 1920 Regele Ferdinand cheamă la guvernare pe Averescu. Guvernul, ivit din primele alegeri sub semnul votului universal, un talmeș balmeș amintind de Guvernul Ciorbea, a căzut. Ion Vinea încearcă în comentariul Cum a căzut guvernul, în Chemarea, 15 martie 1920, o radiografie a cauzelor. Principala e văzută de publicist în intrigile reginei Maria. Aceasta, la rîndu-i, a fost manipulată de colonelul Boyle, dat în gît ca amant al Reginei de toți martorii de la vremea respectivă. Făcut responsabil de toate relele, colonelul e călcat în picoare de pamfletarul Ion Vinea în două rechizitorii publicistice: Cum a căzut guvernul, din Chemarea, 15 martie 1920, și Canadianul suspect, din Chemarea, 17 martie 1920:

„Acest om care a trecut prin toate mizeriile, a acceptat toate întrebuințările”; „Boyle e un camerier devotat și aducător de mari servicii dinastiei”; „mulțumită unor servicii de țucal”; „un aventurier, gudurat la picioarele tronului sau pitit în măsuța de noapte a dormitoriului regal”; „Colonelul Boyle a izbutit să ridice pe umerii săi de ex-hamal întreaga clădire constituțională a țării și să o arunce în țăndări la picioarele Brătinenilor, mulțumită numai nasului său care a știut să adulmece, fără nici un fel de senzație, toate întîmplările unei familii domnitoare, toate detaliile ce ar fi trebuit ascunse ca niște rufe purtate și vechi”; „Dar trebuie oprită vînzarea furișată, tainica găinărie a aventurierului deprins să urce orișiunde pe scara de serviciu.”

*

Scriam pe 28 iulie 2014. Un eveniment produs de Traian Băsescu neglijat tocmai de presa etichetată drept băsistă
Credeam că nu mai are ce să mai mire la presa noastră în materie de interes așezat înaintea profesiei. Azi însă mi-am dat seama că m-am înșelat. Azi, Traian Băsescu a semnat primul lista de susținători ai lui Cristian Diaconescu la prezidențiale.

Despre pariul lui Traian Băsescu pe Cristian Diaconescu am mai scris și sigur voi mai scrie cîtă vreme faptele președintelui nu-mi dezmint credința că la Cotroceni e un bărbat politic și nu un posesor de nădragi pur și simplu. Deși Traian Băsescu l-a prezentat pe Cristian Diaconescu în mai multe rînduri drept candidatul său și, evident, și al PMP, n-am putut să nu remarc o anume reticență a ziarelor și televiziunilor etichetate drept băsiste în a cultiva această informație.

Deschiderea listei de susținători ai lui Cristian Diaconescu de către Traian Băsescu e – după umila mea părere de jurnalist care crede mai presus de toate în știre – un eveniment. Un mare eveniment. Spre stupoarea mea, acest eveniment nu există sau există în treacăt pentru site-urile ziarelor și televiziunilor etichetate drept băsiste. Care să fie cauza?

Dincolo de un interes pe care-l știu, dar pe care nu-l denunț încă, a funcționat azi o credință întîlnită în ultima vremea la mulți ziariști și politicieni. Cea potrivit căreia Cristian Diaconescu nu e adevăratul candidat al lui Traian Băsescu și, prin asta, al PMP, că adevăratul candidat e Elena Udrea. Pînă și Victor Ponta, candidatul PSD, nu-l ia în calcul pe Cristian Diaconescu drept concurent la prezidențiale. Iată un fragment semnificativ din dialogul avut de Victor Ponta la Adevărul live pe 24 iulie 2014:

Realizator: Ştiţi cu cine intraţi în bătălie, în acest moment?
Victor Ponta: Nu…
Realizator: Există mai multe variante.
Victor Ponta: …cunosc… /…/ pentru că am impresia că nici posibilii candidaţi încă nu ştiu, dar evident că paleta e oarecum restrânsă. Domnul Iohannis, domnul Predoiu, domnul Ungureanu, înţeleg, doamna Macovei, /…/…
Dan Marinescu: Cristi Diaconescu pe care îl ştiţi, că, a fost în PSD.
Victor Ponta: Nu cred că va candida, domnul Diaconescu… Cristian. Domnul Dan Diaconescu va candida!
Dan Marinescu: Dar cine va candida de la PMP? Aveţi vreo bănuială?
Victor Ponta: Sincer, doar pentru… dar cred că avem toţi aceeaşi bănuială… doar pentru fun-ul, nu-i aşa, pentru distracţia alegerilor, e important; altfel, poate să candideze oricine.

Bănuiala invocată de Victor Ponta se numește Elena Udrea. Cum de s-a format această credință de neclintit în presa și-n politica noastră? E o chestiune care merită un studiu deopotrivă psihologic și financiar. Sigur e că ori de cîte ori scriu sau spun că Traian Băsescu pariază pe Cristian Diaconescu și nu pe altcineva, toți se uită la mine ca la un bărbat care susține pe ulițele satului că nevastă-sa îi e credincioasă, cînd tot satul știe că Patul scîrțîie. După semnarea listei de către Traian Băsescu mi-am zis că nu m-am înșelat: Candidatul lui Traian Băsescu e Cristian Diaconescu! Băgînd însă de seamă ziarele și televiziunile care au sărit peste acest eveniment, am început să am îndoieli: Și dacă mă înșel? Dvs ce credeți? Pariază Traian Băsescu pe Cristian Diaconescu sau totul e un nor de praf din care va ieși, la limpezirea, văzduhului, adevăratul candidat: Elena Udrea?