Pe blogul sau, Ion Cristoiu explica de ce proiectul de recontructie al PSD va eşua. Jurnalistul menţionează că în contextul actual al partidului se impunea o dezbatere dura. Redam, integral, întreaga postare de pe blogul jurnalistului Ion Cristoiu
Un dezastru precum cel încercat de PSD impunea o dezbatere dură, dar sinceră despre cauzele eșecurilor, despre viitorul partidului, despre soluțiile de redresare. Se întâmpla asta, de regulă, nu doar în partide, dar și în tot ce este organizație.
O astfel de dezbatere n-a avut loc în PSD. Au fost două încercări de a explica dezastrul și prin mutațiile socio-politice din România ultimilor ani (afirmarea unor generații care, vorbă lui Ilya Ehrenburg în romanul Dezghețul, cred că nu se poate trăi numai cu pâine), mutații responsabile de pierderea electoratului tradițional al PSD. Cele două tentative – a lui Vasile Dâncu și a lui Ionuț Vulpescu – au fost de acord că una dintre cauzele de fond stă în politica de tip ciocoiesc a PSD de până acum. Măririle de pensii, măririle de salarii, înlesnirile sociale au apărut în comunicarea publică a PSD că pomeni aruncate de ciocoi din trăsura în viteză „mișeilor”, cum ar spune Cronicarul, căzuți în „pulbere” la ivirea Stăpânului. Toate politicile în domeniul social țin de Programul de Stânga. Ele trebuie făcute în virtutea doctrinei de Stânga și nu pentru a arăta celor mulți și săraci că-i miluiești. Așa s-a ajuns ca PSD să fie un partid neiubit. Semnalul acestei direcții falimentare aveau să-l dea medicii. Deși pricopsiți cu măriri de salarii, medicii n-au votat PSD.
A trecut 2019. Au trecut opt luni din anul 2020. Au trecut zece luni de când PSD a intrat în Opoziție. Intrarea în Opoziție era condiția ideală pentru a trece în fine la dezbaterea despre cauzele dezastrului și despre soluțiile pentru reînvierea PSD. Nici acum partidul n-a făcut-o.
De ce?
Răspunsul ni-l dau cuvântările la Congresul extraordinar.
Moțiunea pe care și-au asumat-o vorbitorii se întitulează Reconstrucția PSD – o viziune politică de stânga pentru un partid european. Reconstrucția PSD astfel încât partidul să se adapteze la exigențele interne și internaționale. Ar fi fost de așteptat în aceste condiții că vorbitorii – semnatari ai Moțiunii – să se refere la situația grea a PSD, la soluțiile avansate de document și pentru care să pledeze. Cu excepția lui Radu Moldovan și, evident, a lui Marcel Ciolacu, nici un vorbitor nu s-a arătat îngrijorat de situația PSD. Toți semnatarii Moțiunii au denunțat Guvernarea PNL. Dincolo de criticile lor am simțit exprimându-se bucuria că acuș, acuș PSD revine la putere, dat fiind balamucul guvernării PNL.
Cele zece luni de Guvernare PNL au fost, într-adevăr, catastrofale. Asta nu scutea pe liderii PSD să discute situația partidului. Indiferent că PNL pică sau rămâne la Guvernare, realitățile din PSD nu se schimbă.
În absența unei dezbateri, un grup din PSD, avându-l în frunte pe Marcel Ciolacu, au socotit că salvarea stă în reconstrucția PSD, astfel încât partidul să devină unul tipic Stângii moderne, europene. Cum trebuie reconstruit PSD se găsește pe larg în Moțiunea prezentată la Congres de echipa Ciolacu și intitulată semnificativ Reconstrucția PSD – o viziune politică de stânga pentru un partid european.
Esența acestui Proiect politic, cum e subintitulată Moțiunea, se află în aceste două rânduri:
„Prioritatea PSD este de a-și recâştiga credibilitatea în fața cetățenilor români și în cadrul familiei europene social-democrate.”
Ele nu pot fi înțelese fără a reaminti situația PSD de partid nefrecventabil atât pe plan intern, cât și mai ales, pe plan extern. Perioada Dragnea a dus la izolarea totală a PSD chiar în cadrul Stângii Europene. PSD a fost criticat nu numai de Popularii europeni, dar și de Social-democrații europeni. A reintra în concertul Stângii europene înseamnă din punctul de vedere al Moțiunii:
Scoaterea din agenda PSD a „controverselor din domeniul Justiției”;
Atenția acordată și „categoriilor sociale active”, prin acesta înţelegându-se persoanele „care muncesc din greu pentru a-și câştiga cinstit traiul de zi cu zi și care contribuie la dezvoltarea societății și economiei”. Criticii Moțiunii din interiorul PSD au văzut în asta o deplasare spre Dreapta. Cred că mai degrabă e un efort de dezlipire a PSD de eticheta de Partidul pensionarilor.
Reconectarea la societate, lucru care „poate fi realizat doar printr-o colaborare mai strânsă cu organizațiile societății civile”.
Preocuparea pentru mediu, ţinând și de Stânga europeană.
Asigurarea egalității în procesul digitalizării.
Pentru a evidenția ambiția de a reconstrui un autentic partid de Stânga, de Stânga europeană, Moțiunea face o scurtă incursiune în Istoria României prin care PSD își asumă trecutul social-democrației românești, văzut ca trecutul unui partid de avangardă în ce privește statul de drept.
Sub același semn, Moțiunea conturează un PSD angajat în bătălia pentru drepturi și libertăți, pe care le vede puse la îndoială de Dreapta, exagerată astfel până la extrema Dreaptă.
Un asemenea Program au socotit cei din Grupul lui Marcel Ciolacu, presupune o conducere unitară, consacrată Proiectului. Pentru îndeplinirea aceste a două condiții de salvare a PSD, votul tradițional se anunța nepotrivit. Dedicat fiecărei funcții în partid, el putea propulsa în conducere lideri din grupări diferite. În cazul PSD de acum putea propulsa și lideri ostili Proiectului, nostalgici ai Epocii Dragnea.
Pentru a evita asta, Grupul a propus și a impus votul pe Moțiune. Altfel zis, votul pe Proiect. Un candidat la șefia partidului concepe un Proiect de partid și-l prezintă celorlalți lideri, invitându-i să i se alăture ca membri ai echipei sale.
Se înțelege că toți cei de pe listă se simt însuflețiți de ambiția de a se dedica trup și suflet Proiectului. Votul se dă în Congres pentru un Proiect. Lista e o anexă a Proiectului.
Grupul Ciolacu a reușit să impună în CExN votul pe Moțiuni.
Moțiunea sa a câştigat.
PSD are acum tot ce-i trebuie pentru a se schimba din temelii, modernizându-se:
Proiect și echipă dedicată Proiectului.
Are vreo șansă acest Proiect să se realizeze?
Trec peste amănuntul că toți cei din echipa câştigătoare n-au făcut nici o referire la Moțiune. Au semnat-o fără s-o fi citit?
Mă opresc la rândurile din Moțiune care definesc Procesul de Reconstrucție:
„Este un proces care necesită adaptare și schimbări de atitudine. Este nevoie de realinierea la valori și principii care au permis singurei formațiuni politice de centru-stânga din România, recunoscută la nivel european, să fie principalul partid politic în opțiunile românilor în ultimii 30 de ani. Tranziția va dura și va presupune implicarea tuturor membrilor, simpatizanților și susținătorilor noștri.”
Congresul a avut loc sâmbăta, 22 august 2020.
Până la alegerile locale a rămas aproape o lună.
Până la Parlamentare au rămas patru luni.
Localele și Parlamentarele sunt examene cruciale pentru conducerile partidelor.
E limpede că – așa cum însăși Moțiunea avertizează – Proiectul de reconstrucție va fi lung.
Asta presupune că echipa care a câştigat cu Proiectul Reconstrucției să supraviețuiască unui eventual eșec la apropiatele două examene.
După opinia mea, acest eșec e previzibil dacă parlamentarele găsesc PSD în plină reconstrucție.
Nu cred că Proiectul va reuși.
Pentru că vorbă lui Marin Preda:
Timpul nu mai are răbdare!