Ion Cristoiu: Cum li s-a inoculat românilor o mentalitate de slugi

Ionuț Cojocaru, colaborator al cristoiublog.ro și-a strîns într-o carte eseurile publicate de-a lungul timpului pe cristoiublog.ro. Cartea a apărut la editura Alexandria Publishing House sub titlul, eminamente provocator, Colonizatori în colonie. E a treia carte prin care un autor oferă librăriilor scrierile sale publicate mai întîi pe cristoiublog.ro. În 2020, Cora Muntean a tipărit la editura Mediafax culegerea de reportaje semnate mai întîi pe cristoiublog.ro Bucureștiul sub dictatura Coronavirus, iar în 2021, Sabina Ivașcu a publicat la editura Maiko volumul Cronica de la Salcâmu Mic.

În vederea apariției editoriale Ionuț Cojocaru m-a rugat să scriu Prefața. Am acceptat bucuros. Și nu numai pentru că era vorba de texte publicate pe cristoiublog.ro, ci și pentru că – dacă nu mai ales – scrierile lui Ionuț Cojocaru reprezentau pentru mine o provocare intelectuală seducătoare.

Stirile PROTV

Rusia amenință pe față România. „Moscova ar putea bombarda ținte militare”. Ce țări mai sunt în vizorul Kremlinului

RomaniaTV

Bani mai mulţi pe cardul românilor din octombrie. Avem DOCUMENTUL

Din această Prefață, care a ajuns să fie de 20 de pagini, deși îmi propusesem să scriu doar trei, intitulată Un Înalt Reprezentant al disciplinei Istoria în publicistica social-politică, public mai jos, la rubrica Gîndurile lui Cristoiu, cîteva fragmente de interes care depășește hotarele cărții.

Istoria e invocată în publicistică de mulți autori. Cu sau fără pregătire de istorici. Avînd drept temei adevărul că Trecutul se repetă în întîmplările din Prezent, chiar dacă în forme diferite și că astfel reprezintă o lecție pentru cei de azi, mulți publiciști fac trimiteri la evenimente din trecut pentru ca lectorul să înțeleagă mai bine semnificațiile evenimentelor din actualitate, invocă personaje din trecut pentru a le arăta celor din prezent cum au procedat înaintașii în împrejurări asemănătoare. Trecutul folosește publiciștilor și nu numai lor, ci și politicienilor, ca autoritate de lucru judecat. Personajele din trecut sînt cunoscute azi cu o anumită imagine, bună sau rea. Ștefan cel Mare e Înțeleptul. Mihai Viteazul e Viteazul, Ferdinand e Unificatorul. Știm cu toți că Alexandru Ioan Cuza beneficiază de imaginea unui conducător patriot, care a făcut reforme, care a întemeiat statul român modern. Prin urmare, Alexandru Ioan Cuza poate servi drept modelul la care publicistul îi raportează pe liderii politici de azi. Fie pentru a-i lăuda, fie pentru a-i critica. Ionuț Cojocaru convoacă și el Trecutul în folosul Prezentului.

Trecutul trebuie să fie pentru Prezent o școală. De aceea autorul consideră drept cea mai mare greșeală a unui politician să nu știe Istorie cu ochii închiși. El nu-și imaginează, de exemplu, un europarlamentar român care să nu știe cum s-a clădit România:

„Ar fi fost util ca europarlamentarii noștri să înțeleagă cum s-a clădit România. Să-și înțeleagă propria istorie, cu bune și mai puțin bune, cu emoțiile rezultate în urma Păcii de la Paris și cu entuziasmul unirii și afirmării identității naționale. Cum se poate raporta un europarlamentar român la propria țară dacă nu-i cunoaște evoluția?”

Autorul crede atît de tare că Trecutul trebuie să fie o Carte de învățătură pentru politicienii postdecembriști încît le cere acestora să urmeze un curs de Istoria românilor:

„De aceea este bine să știm, să cunoaștem, să învățăm! Să nu uităm, să nu repetăm trecutul. Să condamnăm derapajele autoritare. Să înțelegem ce înseamnă putere colonizatoare și să fim atenți la suveranitatea și drepturile noastre. Dar pentru acest deziderat toți politicienii ar trebui să facă un curs de istoria românilor cel puțin. Să știe cine sunt, de unde vin și ce reprezintă!”

Într-un alt loc Ionuț Cojocaru menționează și ce ar trebui să învețe politicienii la acest Curs:

„Ca români ne-am croit un drum spre consolidarea tuturor românilor într-un singur stat. Nu a fost simplu. Pentru acest scop au murit milioane. Avem un trecut din care ne putem trage seva. Ne poate inspira, ne poate oferi modele.”

Principala lecție dată Prezentului de Trecutul românesc se dovedește – în concepția lui Ionuț Cojocaru – lupta pentru identitate națională:

„România este o națiune care s-a construit în timp, cu multă trudă, cu mulți pași înapoi, cu suferințe multiple dar și cu realizări. Realizările individuale centrate în jurul ideii de națiune au contribuit decisiv la propășirea societății. De la iluminism la făurirea statului național modern, de la obținerea Independenței la România Mare, sunt evenimente prin care elita românească a contribuit la ceea ce avem azi (chiar dacă nu am reușit să păstrăm ceea ce am realizat în 1918), la ceea ce ne oferă statul azi: o identitate!”

Conștiința identității naționale înseamnă însă asumarea demnității naționale. O mare parte din textele istoricului Ionuț Cojocaru sînt mustrări ale politicienilor postdecembriști, pentru că, spre deosebire de marii politicieni din trecut, nu se străduiesc să afirme în lume o Românie cu o identitate proprie:

„Ca și celelalte state din lume, comparativ cu cele din aria noastră geografică, ne-am luptat cu destinul încercând să intrăm și noi în clubul lumii occidentale. România nu are mentalitatea de Imperiu. Nu a fost stat colonizator! Cu toate acestea suntem în NATO și U.E. dar nu avem tăria de a fi noi.”

Afirmarea demnității naționale a fost boicotată – spune Ionuț Cojocaru – de o campanie pe termen lung, bine ticluită, pentru a li se inocula românilor o mentalitate de slugi:

„De prea mult timp românilor li s-a inoculat ideea că sunt slabi, că nu au o istorie cu modele, că suntem o națiune care tot timpul a plecat capul iar străinii, fie ei ruși, turci, germani sau alții ne-au sacrificat în jocurile lor politice.”

Identitatea națională a fost pusă la îndoială și prin rescrierea Istoriei astfel încît marile personalități ale trecutului românesc să nu mai fie modele pentru generațiile de azi:

„Azi putem observa că după 1990 toate valorile naționale au fost criticate, s-au pus sub semnul întrebării realizările lor. Prin marginalizarea istoriei în școli, fără o cultură temeinică, în lipsă de cunoștințe, mulți au crezut că Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Iorga sau Titulescu nu au fost români neaoși sau au fost oamenii unora sau altora. În anii 1950, istoria a fost rescrisă în așa fel încât să reiasă că doar rușii au fost cei care ne-au ajutat în comparație cu occidentul. Azi se predă istoria României în context european. Faptul că avem zeci de modele de la care ne-am putea inspira nu reprezintă nimic pentru clasa noastră politică, superficială.”

Principala cauză a slugărniciei trebuie căutată în neglijarea Istoriei naționale în școală, în presă, în societate:

„Nu ne ridicăm la înălțimea înaintașilor noștri, suntem rupți de trecut, nu mai există un interes real pentru propria noastră istorie, nu găsim o preocupare pentru istoria prin filme, documentare. Elevii din ziua de azi știu mai bine când este ziua Statelor Unite sau a Franței decât a României!”

Disprețul politicienilor față de țara pe care o conduc izvorăște din dezinteresul lor față de Istorie:

„Când nu ești interesat de istorie, când nu vrei să o cunoști este evident că nu poți aprecia cu adevărat această țară.”

Ionuț Cojocaru nu propune politicienilor un Curs oarecare de Istorie a românilor, ci un Curs axat pe lupta românilor pentru respectarea drepturilor lor istorice, un Curs menit a-i învăța pe politicieni de importanța demnității naționale. Deși eu nu cred că politicienii noștri sînt slugi pe la uși străine, pentru că nu cunosc Istoria neamului, sînt de acord că n-ar strica acestor politicieni nu un Curs, e prea mult pentru mintea lor, ci un abecedar, o Carte de citire despre Trecutul românesc.