În editorialul publicat astăzi, 25 august de jurnalistul Ion Cristoiu se vorbeşte despre Congresul PSD. Jurnalistul menţionează felul în care a fost organizat congresul, dar şi despre ultima şansă pe care o are PSD-ul
Despre Congresul extraordinar al PSD, petrecut sâmbăta, 22 august 2020 în variantă online am vorbit pe larg, în comentariul video pe cristoiuTv, transmis în direct imediat după încheierea reuniunii. Mulți comentatori, dar și mulți producători de politică sunt interesați și de – dacă nu mai ales – de comentariile mele scrise. Răspunzând acestei cerințe, ivite din credința în Scripta moment, voi consacra Congresului o serie de mai multe comentarii. Fac asta, deoarece eu sunt convins că prin ambițiile celor care l-au organizat – o mina de oameni din PSD – acest congres poate fi momentul Reînvierii PSD. Prin rezultatele sale concrete, el poate fi, la fel de bine, momentul înmormântării PSD.
Pentru totdeauna.
2019 poate fi înscris în istoria PSD (FSN, PDSR, PSD), dar și în Istoria postdecembristă ca anul urgiei pentru un partid. În istoria popoarelor sunt trecute în calendar, cu litere negre, momente în care asupra respectivului popor se abat dezastre succesive. La fel s-a întâmplat și cu PSD în 2019.
Pe 26 mai 2019, la europarlamentare, PSD obține cel mai mic scor obținut de acest partid în postdecembrism la un scrutin. În decembrie 2016, PSD câştiga alegerile parlamentare cu un scor de 45%. Doi ani mai târziu, ia la primul scrutin de după parlamentare, la europarlamentarele din 26 mai 2019, 22,51%. O cădere de 22%! La fel de grav, o formațiune recentă, Alianța 2020 obține 22,36%. Cât pe-aci să egaleze marele partid postdecembrist, cel care a dat un președinte, și a condus țara după 1989 mai mult decât oricare alt partid. Pierderea PSD evaluată în număr de votanți e de un milion de persoane. Să pierzi în doar doi ani și ceva un milion de votanți nu e de ici de colo. E un record rar întâlnit.,
Pe 27 mai 2019, președintele PSD, totodată președintele Camerei Deputaților, Liviu Dragnea, urmare a unei sentințe definitive e arestat în direct.
Și acesta e un caz unic în postdecembrism. Indiferent de caracterul sentinței (eu rămân mai departe convins că a fost o sentință politică), partidul trebuia să-și ia măsurile de siguranță. Liviu Dragnea trebuia obligat să demisioneze înainte de pronunțarea sentinței. În America există obiceiul ca un director de companie să demisioneze înainte de a fi reținut de FBI. După demisie e depus pe trotuar ca simplu cetățean. În opinia publică rămâne doar imaginea cetățeanului X arestat și nu a directorului de companie. La fel de grav, nici un simpatizant PSD nu se agită. Se agită în schimb TeFeLiștii care, știind că pe Liviu Dragnea nu-l va apăra nimeni, îl însoțesc la penitenciar cu hăulirile de rigoare.
10 octombrie 2019. Guvernul PSD cade la Moțiunea de cenzură. Căderea unui Guvern în urma unei moțiuni de cenzură, chiar și în condițiile în care avea până nu de mult majoritatea nu reprezintă în sine semnele unui dezastru pentru partidul respectiv.
Căderii Guvernului Dăncilă i se adaugă, ca fiind semnificative pentru dezastrul din PSD, alte câteva fapte petrecute la Moțiunea de cenzură. Le-am trecut în revistă, pe larg, în comentariul meu Din punct de vedere istoric, Guvernul PSD a căzut la un scor prea mic, postat pe cristoiublog.ro în 10 octombrie 2019. Iată câteva:
„ – Liderul Tineretului Social Democrat, Gabriel Petrea, a votat la vedere în favoarea Moțiunii. L-am urmărit la Congresul PSD care a ales noua conducere. Candida la postul de secretar general al PSD. Am scris despre prestația să:
« A fost cel mai bun vorbitor dintre toți concurenții, prin fixarea pe ceea ce trebuie să fie secretarul general. Liderul TSD le-a reamintit celor din sală că tinerii PSD-iști ca el sunt cei care au făcut campaniile și că a venit vremea ca ștabii partidului să-și amintească acest lucru. Le-a reamintit degeaba. Liderul tinerilor PSD-iști n-a fost ales secretar general.>>
– Atmosfera din Parlament a fost violentă anti-PSD. S-a apelat și la trucul aducerii cu Salvarea a câtorva votanți. Nu doar pentru a asigura trecerea Moțiunii, dar și pentru a stoarce capital politic anti-PSD. Asta înseamnă un electorat majoritar anti-PSD.
– Moțiunea de cenzură a fost semnată și de parlamentari PSD. Am întrebat-o pe Viorica Dăncilă de ce n-au fost excluși aceștia din PSD. Cum adică să semnezi o Moțiune de cenzură împotriva propriului guvern? Spre stupoarea mea a răspuns că respectivii au întrucâtva dreptate, că sunt nemulțumiți, că s-a discutat cu ei. Cum adică s-a discutat cu ei? E o întrebare normală dacă PSD ar fi un partid viu, energic. PSD se zbătea să supraviețuiască la putere. Un partid tare, un partid cu suflu, i-ar fi dat afară pe respectivii. Chiar riscând să piardă la Moțiunea de cenzură.
– La Moțiunea de cenzură s-au ținut discursuri pro și contra Moțiune. Contra Moțiunii în favoarea PSD a vorbit doar PSD. Toate celelalte partide s-au năpustit asupra partidului de guvernământ. PSD s-a trezit izolat pe scena politică a României.
– Un fenomen spectaculos de după 26 mai 2019 îl reprezintă trecerea unor parlamentari PSD la Pro România. Nici una dintre aceste treceri nu e însoțită de o justificare din partea respectivilor. Pur și simplu sar în altă barcă. Un partid își dovedește forța și prin tăria cu care parlamentarii săi sprijină Guvernarea. Dacă PSD ar fi fost în Opoziție și ProRomânia la guvernare ar mai fi fost de înțeles. Respectivii au fost atrași de ciolan. PSD era la guvernare când au avut loc aceste plecări. Păi dacă un partid e părăsit chiar și când e la Guvernare, înseamnă că nu mai demult o garanție că e la Guvernare.”
Alegerile prezidențiale.
Pentru prima dată în Istoria postdecembristă, candidatul PSD a fost cât pe-aci să nu intre în turul doi. Viorica Dăncilă a beneficiat însă de spaima lui Klaus Iohannis față de Dan Bârna. Pentru ca acesta să nu acceadă în turul al doilea, PNL a oferit pe șest din zestrea bogată a lui Klaus Iohannis procentajul de care avea nevoie Viorica Dăncilă. În turul al doilea Viorica Dăncilă a fost învinsă cu scorul umilitor de 66,09 la 33,91. Chiar și la un asemenea scor, umilirea partidului n-ar fi fost atât de mare dacă Viorica Dăncilă ar fi avut o prestație cât de cât.
După seara eșecului de proporții, PSD traversează un nou deșert al căderii:
Telenovela cu demisia Vioricăi Dăncilă.
În seara rezultatelor, Viorica Dăncilă anunță că nu va demisiona din fruntea PSD. După care se închide în casă și nu mai răspunde la telefon. E vizitată de Marcel Ciolacu, spun sursele. A treia zi, la ședința CExN, din 27 noiembrie 2019, demisionează.
Toate acestea s-au petrecut în 2019.
În 10 octombrie 2019 a venit la Guvernare PNL. Timp de zece ă luni, a fost un dezastru. Te-ai fi așteptat ca PSD, ajuns în Opoziție să crească în sondaje.
N-a crescut.
Mult mai important, Sindromul anti-PSD funcționează. PSD spune multe lucruri adevărate despre Guvern, despre Klaus Iohannis. Cu toate acestea criticile PSD nu fac pe nimeni să tresară. Nu le aude nimeni. Vin dinspre PSD!
„Ești PSD-ist” are și azi eficiența unei etichetări care sperie.
Pe la multe talkshow-uri, am auzit ziariști cinstiți, adăugind după criticile aduse regimului Iohannis: Să nu credeți că sunt PSD-ist.
Când aceiași jurnaliști criticau regimul PSD nu i-am auzit apărându-se: Să nu credeți că sunt PNL-ist sau USR-ist.
Dincolo de caracterul anticonstituțional al denunțării PSD de către Klaus Iohannis stă un adevăr politic:
Președintele nu și-ar permite asta dacă PSD ar avea o imagine bună. El știe că atacarea PSD îi aduce mai departe capital politic.
Aceasta e situația în care a avut loc Congresul Extraordinar al PSD.
După opinia mea, Congresul ultimei șanse pentru PSD.