Ion Cristoiu: Ce înseamnă pentru Mișcarea Legionară un bun ziarist

Miercuri, 18 decembrie 1940, Universul publică o amplă relatare de la Inaugurarea cursurilor Universității libere de ziaristică. Chiar din introducere dibuim că e o vorba de o instituție legionară. Mișcarea a ajuns la putere. O împarte cu Generalul Antonescu, desigur, dar deține în sfîrșit puterea după ani de hăituire de către autorități. Mișcarea și-a făcut o școală de ziaristică. O școală care să scoată nu orice fel de jurnaliști, ci jurnaliști legionari. Cel puțin așa se înțelege din reportajul tipărit de Universul :

„Ieri după amiază s-a făcut la facultatea de litere inaugurarea cursurilor Universității libere de ziaristică.
La această solemnitate au fost prezenți d-nii Al. Constant, subsecretar de Stat al presei și propagandei, d. prof. P.P. Panaitescu, rectorul Universității din București și director al ziarului «Cuvîntul», prof. Al. Marcu, decanul facultății de litere; Victor Medrea, secretar general al presei: Em. Bulbuc, secretar general al propagandei; prof. Gheorghe Brătianu, prof. Caracostea, prof. Andrieșescu, prof. Lambrino, prof. T. Capiden, prof. Găzdaru, dr. Schikert (agenția D.N.B.), Franco Trandafilo (Agenția «Stefani»); Horia Cosmovici, șeful Presei și Propagandei Legionare, M. Vergatti, șeful contenciosului mișcării legionare, M. Renda, Viorel Trifa, președintele studenților din întreaga țară. Cornel Irimia, președintele studenților în Litere, etc. și toți consilierii și secretarii de presă din Direcția Presei.”

Cuvîntarea lui Al. Constant, lider al Mișcării Legionare, care va fugi la Berlin după Rebeliune, marchează un punct de răscruce în Istoria presei românești prin avansarea disocierii dintre ziarist și ziarist român:

„După cuvîntarea d-lui Cornel Irimia, președintele studenților facultății de Litere, a luat cuvîntul d. Al. Constant, subsecretar de stat al Presei și Propagandei. Dsa a spus:
«O Universitate liberă de ziaristică este un act inedit la noi. Foarte firesc deci să ne întrebăm: Ce doriți să faceți?

Răspunsul pare simplu: ziariști superiori.
Dacă la aceasta țintiți, vă greșiți scopul. Dacă urmăriți să formați ziariști români, vă aflați pe calea dreaptă.

Dar ce este un ziarist în general? Fără pretenție, l-am defini: interpretul evenimentelor pentru înțelegerea marelui public. Realitatea concretă, curgătoare nu are sens pentru toți cei care o trăiesc.

Ziaristul proiectează asupra ei farul înțelegerii, îi dă sens. Acesta este ziaristul profesionist, valabil pe orice meridian geografic, și în orice climat politic, ziaristul democratic, iudaizat. Ziaristul Român sau ziaristul german, italian, francez, este altceva, trebuie să fie altceva. Și el este un interpret al evenimentelor și el caută sensul în complexul indiferent al realității fluide pentru a-i transmite marelui public, dar cu o deosebire:

El are o perspectivă, aceea pe care i-o dă conștiința etnicității, poziția sa în mijlocul și istoria unei anumite națiuni. Este ziaristul care are și crede într-o „Weltauschaunung”, condiționată de datele etnice și istorice ale unui neam.

Acest ziarist nu oferă marelui public numai sensul, nu este numai un furnizor talentat de hrană intelectuală, nu satisface numai curiozitatea cititorului; acest ziarist oferă un anumit sens, care pătrunde dincolo de stratul subțire al inteligenței, adîncește și întregește conștiința națională. În acest fel, ziaristul depășește funcțiunea de informator și instructor și devine educator; acțiunea lui zilnică relevă cititorului permanențele intime ale realității, îl orientează și îl integrează în viața comunității și a istoriei naționale.

Cred că o Universitate liberă de ziaristică într-un stat legionar și din inițiativa unei studențimi legionare, acest tip de ziarist trebuie să urmărească.
Dacă ne-am opri puțin la metoda dvs. de lucru, mi-aș îngădui să arăt că ar trebui ținut seama de trei elemente: talent, cultură, tehnică.

Un bun ziarist trebuie să poată prezenta lucrurile cu talent, să aibă o serioasă cultură generală și să posede tehnica ziaristicei.
Sînt trei elemente care nu merg decît împreună pentru a face un bun gazetar.
Nu orice învață paginația sau denumirile literelor sau alcătuirea formală a ziarului poate fi ziarist. Aceștia sînt funcționari la un ziar. Nu orice om de cultură generală poate fi și un bun ziarist: el poate fi cel mult om de știință, poate face studii, dar nu ziaristică. De asemenea nu orice facilitate a scrisului poate face un ziarist; aceasta poate face, în cel mai bun caz un copist intelectual:

Ziaristul este el însuși un alchimist al valorilor de cultură; lui i se cere un efort critic și creator, nu o simplă transpunere cu talent.
De aceea, pe această poartă deschisă a Universității libere de ziaristică, pot intra mulți curioși, dar nu pot rămîne decît puțin viitori ziariști.

Urez inițiatorilor să formeze ziariști români, diploma ce o vor da să nu însemneze un drept, ca majoritatea diplomelor noastre, ci o consfințire.
Cu aceste gînduri am venit aici și nu regret prilejul de a le fi putut exprima.»”

Din cîte se vede, Mișcarea Legionară vedea în ziarist un educator. Un educator va vedea în ziarist și Mișcarea comunistă.
Bietul ziarist!
Toți îl vor altceva decît ceea ce este:
Un om care informează.

editorial publicat de jurnalistul Ion Cristoiu pe propriul blog