Prima pagină » National » Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române nu este de acord cu faptul că Dan Voiculescu a publicat o carte la Editura Academiei Române
Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române nu este de acord cu faptul că Dan Voiculescu a publicat o carte la Editura Academiei Române

Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române nu este de acord cu faptul că Dan Voiculescu a publicat o carte la Editura Academiei Române

03 iun. 2021, 09:49,
în National

Președintele Academiei Române a realizat un amplu interviu într-o publicaţie online despre faptul că Dan Voiculescu a publicat, la Editura Academiei Române o carte intitulată ” Tratatul Umanismului Pragmatic’. Ioan-Aurel Pop consideră că respectiva care a fost publicată fără acordul lui şi că materialul nu trebuia să fie sub egida Academiei Române.

Vorbim despre faptul că, pentru publicarea cărţii, Dan Voiculescu a beneficiat de un referat semnat de Mugur Isărescu, academician și guvernator BNR.

Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop nu şi-a dat acordul pentru publicarea cărţii scrise de Dan Voiculescu

Dan Voiculescu a publicat o carte la Editura Academiei Române. Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, spune că nu și-a dat acordul pentru publicarea cărții. Referatul în favoarea publicării lui Voiculescu este semnat de Mugur Isărescu, academician și guvernator BNR. Președintele Academiei Române a menţionat că nu şi-a dat acordul pentru acest lucru şi că, personal, crede că nu ar fi trebuit publicată o asemenea operă.

În altă ordine de idei, Aurel Pop spune că au existat două referate în favoarea publicatării. Un referat a fost semnat de Mugur Isărescu, guvernatorul BNR dar și de prof. Gheorghe Zaman care este corespondent al Academiei.

Aurel Pop spune că Voiculescu nu trebuia să publice la Editura Academiei care „are personalitate juridică și este ordonator de credite”.

Aurel Pop critică ce a publicat Dan Voiculescu

Opera intitulată ”Tratatul Umanismului Pragmatic ” este puternic contestată de academicianul Aurel Pop. Acesta susţine că personal nu a auzit de umanism pragmatic

„În contextul curentului cultural umanist, nu am auzit de umanism pragmatic, iar în alt context nu mă interesează și nu cred că se poate folosi”, spune președintele Academiei Române într-un interviu pentru Newsweek România.

În cazul acestei lucrări, conducerea Academiei Române nu și-a dat niciun fel de acord, nici colectiv (Biroul Prezidiului sau Prezidiul) și nici individual, prin președinte, vicepreședinți sau secretar general. Orice lucrare publicată la Editura Academiei Române are nevoie de cel puțin două referate de specialitate și de avizul secției din Academie în specialitatea căreia se încadrează lucrarea respectivă. Pentru lucrarea în cauză, avizul a venit din partea Secției de Științe Economice, Juridice și Sociologie, iar referatele au fost semnate de dl acad. Mugur Isărescu și de dl prof. Gheorghe Zaman, membru corespondent al Academiei.

Cine a suportat costurile publicării cărții

În altă ordine de idei, Aurel Pop a mentioant faptul că toate costurile cu publicarea lucrării au fost suportate de Dan Voiculescu iar tirajul şi vânzarea ţin de Editura Academiei Române:

Costurile lucrării de față nu au fost suportate din bugetul EAR și nici din bugetul central al Academiei, ci de către autor. Detaliile privind vânzarea și tirajul sunt legate exclusiv de EAR.

Ce spune Aurel Pop despre cartea publicată de Dan Voiculescu

În încheiere, Aurel Pop, președintele Academiei Române susţine că întreaga carte este slabă şi că, despre umanism, a vorbim într-o carte precedentă. Acesta a explicat cum este folosit în mod greşit unii termeni:

Personal nu cred că autorul Dan Voiculescu ar fi trebuit să publice în EAR și nu mi-am dat niciodată acordul pentru un asemenea act. Opinia mea despre conceptul de „umanism” și despre utilizarea sa în viața contemporană am formulat-o într-o carte a mea recentă:

„Folosirea greșită a unor termeni se face, de regulă, din ignoranță. Dar și ignoranța este de mai multe feluri. De exemplu, avem (aveam) în România un partid politic numit „Partidul Umanist“. Sună foarte frumos, dar termenul de umanist nu are nicio legătură cu realitatea politică. Adjectivul „umanist“ provine din substantivul umanism, ca dovadă că în toate dicționarele este definit drept un element, o persoană etc. care aparține umanismului, care se bazează pe umanism sau promovează umanismul ori care este de domeniul culturii clasice, care se consacră studiului operelor clasice greco-latine. Dacă este substantiv masculin (un umanist, doi umaniști), atunci se referă la un adept sau partizan al umanismului, la un artist, gânditor care aparține umanismului Renașterii, la un cărturar din epoca Renașterii, care studia operele Antichității. Câteodată, rar, ca substantiv masculin său feminin (umanistă), avea în atenție un student/ o studentă sau un elev/ o elevă de liceu care urmă învățământul umanistic, pe vremea când studiile liceale se împărțeau în real și uman.

Prin urmare, umanistul este legat indisolubil de umanism, care nu este altceva decât o mișcare intelectuală europeană sau un curent cultural din epoca Renașterii, care promova studiul literaturii clasice din Grecia și din Roma, entuziasmul față de om și natură. […] Umanismul este, altfel spus, ideologia Renașterii, afirmată, în esență, în secolele al XIV-lea – al XVI-lea, iar Renașterea urmărea imitarea (reînvierea prin imitare) Antichității greco-latine și plasarea omului drept măsură a tuturor lucrurilor. În consecință, o persoană de astăzi nu poate să fie umanistă, ci, eventual, omenoasă sau umană.

La fel, un partid politic contemporan nu poate să fie umanist, decât dacă așază la baza doctrinei sale principiile umanismului din secolele menționate, când acesta era ideologia Renașterii. La fel, nu se poate spune că un om este impresionist, în sens de impresionabil, ușor de impresionat sau sensibil, pentru că impresionismul este un curent cultural, manifestat mai ales în arta plastică (pictură), în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Astfel, numai reprezentanții impresionismului pot să fie impresioniști” (Ioan-Aurel Pop, Veghea asupra limbii române, București, 2020, p. 104-105).

În contextul curentului cultural umanist, nu am auzit de „umanism pragmatic”, iar în alt context nu mă interesează și nu cred că se poate folosi.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *