Bătălia de la Posada rămâne un element emblematic în istoria românilor. În anul 1330, Basarab I reușește să-l învingă pe Carol Robert de Anjou, schimbând astfel total peisajul politic din spațiul României de astăzi.
Carol Robert de Anjou, dorind să își afirme suzeranitatea absolută asupra Țării Românești, a pornit o campanie militară împotriva lui Basarab I. Cu toate că se aștepta să fie o victorie ușoară, a fost de-a dreptul umilit și abia a reușit să scape cu viață după bătălia de la Posada.
Carol Robert de Anjou
Totuși, cine a fost Carol Robert de Anjou? Acesta a fost unul dintre cei mai importanți regi ai Ungariei. Domnia sa a marcat o perioadă de consolidare politică și economică semnificativă pentru regatul său, transformând Ungaria într-o putere majoră în Europa Centrală.
Născut la Napoli, Carol Robert era fiul lui Carol Martel de Anjou, pretendent la tronul Ungariei, și al Clementiei de Habsburg. A preluat tronul Ungariei la o vârstă fragedă, într-o perioadă de instabilitate politică și economică. Cu toate acestea, el a demonstrat rapid calitățile unui lider capabil și energic.
El a reușit să transforme Ungaria, într-un timp relativ scurt, într-o forță de temut în Europa Centrală. A reușit să extindă teritoriile Ungariei, anexând atât Croația, cât și Bosnia. De asemenea, a avut un rol important în lupta împotriva Imperiului Otoman, crescând amenințarea la adresa Europei de Sud-Est.
În încercarea sa de a extinde și domina Europa Centrală, dar și Estică, Carol Robert de Anjou a ajuns și pe teritoriul Țării Românești, unde Basarab I i-a devenit vasal.
Bătălia de la Posada
Astfel, la 9 noiembrie 1330 a avut loc faimoasa Bătălie de la Posada, eveniment crucial pentru independența Țării Românești. Basarab, deși vasal al regelui Ungariei, Carol Robert de Anjou, a dat numeroase semne de rebeliune împotriva acestuia.
În 1323, Basarab l-a sprijinit militar pe țarul bulgar Mihail Sisman împotriva Imperiului Bizantin, sfidându-și astfel vasalitatea. La 28 iulie 1330, voievodul muntean l-a susținut din nou pe Mihail Sisman în bătălia de la Velbuzd, împotriva regelui sârb Ștefan Decanski, aliat al lui Carol Robert de Anjou. Această acțiune a determinat regele Ungariei să-l pedepsească pe rebelul valah, încercând să-l îndepărteze de la domnie.
În toamna anului 1330, Carol a ordonat adunarea armatei mari a Ungariei, însă 8.000 dintre cei mai buni cavaleri unguri erau ocupați în Polonia, luptând împotriva cavalerilor teutoni. Totuși, regele a adunat 30.000 de cavaleri, mult mai mulți decât putea strânge Basarab, și a pornit spre Țara Românească.
Severinul a căzut primul, urmat de incendierea Curții de Argeș de către regele răzbunător. Bolile și lipsurile armatei ungare, cauzate de pustiirea pământurilor valahe de către Basarab, l-au forțat pe Carol Robert să ordone retragerea. Nu era victoria absolută dorită, dar regele spera că valahul a înțeles mesajul. Însă, pe 9 noiembrie 1330, în trecătoarea de la Posada, Basarab a lansat un atac surpriză asupra ungurilor. Mii de cavaleri au pierit încă din prima zi a luptelor.
Bătălia a continuat până pe 13 noiembrie, iar în însemnările lui Carol Robert de Anjou, se menționează că punctul culminant al luptei a fost atunci când cavalerii valahi au sarjat repetat asupra supraviețuitorilor, provocând un adevărat măcel.
Carol Robert de Anjou a fost unul dintre cei mai importanți regi ai Ungariei, încercând să domine întreaga regiune estică a Europei, însă spre surpriza lui, acesta aproape și-a găsit moartea pe teritoriul țării noastre.