Septicemia reprezintă denumirea clinică pentru infecția în sânge cauzată de bacterii, constituind un răspuns extrem de sever al organismului la o infecție. Progresarea sepsisului către șocul septic prezintă o rată a mortalității de până la 50 la sută, variabilă în funcție de tipul organismului patogen implicat, și reprezintă o urgență medicală. Fără intervenție de urgență, sepsisul poate evolua rapid către leziuni tisulare și chiar deces.
Este important de menționat că septicamia și sepsisul sunt termeni distincți, sepsisul fiind o complicație gravă a septicemiei, determinând infecții la nivelul tuturor organelor și sistemelor.
Infecție în sânge. Cauze și simptome
Cauzele sepsisului pot include infecții bacteriene, infecții fungice, infecții virale, inclusiv COVID-19. Agentul patogen poate pătrunde în organism printr-o rană sau în timpul/după intervenția chirurgicală. Printre infecțiile asociate cel mai des cu sepsis se numără cele pulmonare (pneumonie), ale tractului urinar, ale pielii și intestinelor. Germenii care conduc cel mai frecvent la sepsis sunt staphylococcus aureus (stafilococ), escherichia coli (E. coli) și unele tipuri de streptococ.
Prezintă un risc mai ridicat pentru dezvoltarea septicemiei persoanele spitalizate pentru intervenții chirurgicale, având un risc crescut de infecții secundare care pot deveni periculoase din cauza rezistenței bacteriilor la antibiotice; persoanele care au suferit răni sau arsuri grave; nou-născuții; persoanele în vârstă; cele cu sistem imunitar compromis din cauza unor afecțiuni precum HIV sau leucemie sau din cauza tratamentelor medicale cum ar fi chimioterapia sau injecțiile cu steroizi; pacienții diabetici; persoanele cu cateter urinar sau intravenos; pacienții aflați sub ventilație mecanică.
Simptomele sepsisului variază de la o persoană la alta, însă adesea pacienții manifestă o erupție hemoragică, similară înțepăturilor în piele, care, dacă nu este tratată, poate evolua în vânătăi extinse de culoare violet. Sepsisul este o afecțiune rapid progresivă, iar simptomele pot include pierdere a apetitului; febră; ritm cardiac accelerat; grețuri; vărsături; sensibilitate la lumină; durere și disconfort extrem; mâini și picioare reci; letargie, anxietate, confuzie, stare de agitație. În cazuri severe, unii pacienți pot intra în comă, iar decesul nu est exclus.
Diagnostic și tratament
Diagnosticarea septicemiei și sepsisului reprezintă o provocare, deoarece cauza infecției poate fi dificil de identificat. Procedurile de diagnostic includ un examen fizic pentru a depista semne precum tensiune arterială scăzută, temperatură scăzută a corpului, temperatură ridicată a corpului, pneumonie, infecții ale pielii sau ale tractului urinar, meningită; analize de laborator pentru a verifica numărul de leucocite, hematii și trombocite, precum și coagularea sângelui; teste imagistice precum scanare cu raze X, CT, RMN sau ecografie.
Tratamentul sepsisului depinde de factori precum vârsta, starea de sănătate generală și istoricul medical al pacientului. Sepsisul necesită asistență medicală imediată, iar tratamentul poate implica utilizarea aparatului de ventilație, dializă renală sau chiar intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea țesutului deteriorat de infecție.
Complicațiile posibile ale sepsisului includ insuficiență renală, gangrenă (moartea tisulară), leziuni pulmonare permanente, leziuni cerebrale permanente, probleme cu sistemul imunitar și deteriorarea valvelor cardiace.
Prevenirea sepsisului se bazează pe igienă corespunzătoare, inclusiv spălarea regulată a mâinilor în diferite situații. Menținerea unui sistem imunitar sănătos prin gestionarea afecțiunilor medicale cronice, menținerea unei greutăți corporale normale, o dietă echilibrată, exerciții fizice și administrarea vaccinurilor recomandate reprezintă măsuri esențiale pentru prevenirea infecțiilor în sânge și a sepsisului.