Îndemnul Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, la finalul liturghiei din ziua de pomenire a Sfintei Cuvioase Parascheva:  „Nu este o armă mai importantă decât rugăciunea!” – FOTO/ VIDEO

Mii de credincioși au luat parte vineri, 14 octombrie 2022, la Sfânta Liturghie săvârșită în ziua de pomenire a Sfintei Cuvioase Parascheva. Credincioșii s-au adunat pe pietonalul Ştefan cel Mare şi Sfânt, în fata Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Au luat parte și primarul Mihai Chirica, vicepreședintele CJ Marius Dangă, precum şi reprezentaţi ai municipalităţii

Sărbătoarea de anul acesta a Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi a fost dedicată anului omagial al rugăciunii în viaţa Bisericii şi a creştinului, 2022 fiind și anul comemorativ al Sfinţilor isihaşti Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama şi Paisie de la Neamţ.

Stirile PROTV

A fost declarată stare de urgență pe teritoriul SUA. Sunt așteptate "consecinţe cu potenţial mortal"

RomaniaTV

Prima reacție a Monicăi Bîrlădeanu, după nunta cu Valeriu Gheorghiță. Ce cadou de lux a primit fiecare invitat

Predica Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Gheorghios, Mitropolit de Kitrus, Katerini şi Platamonas, în ziua de pomenire a Sfintei Cuvioase Parascheva

Vineri, 14 octombrie 2022, în ziua de prăznuire a ocrotitoarei Moldovei, slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată, începând cu ora 9:00, de un sobor de ierarhi, preoți și diaconi. Soborul arhiereilor a cuprins atât ierarhi din diferite eparhii ale țării, cât și din străinătate. În cadrul Sfintei Liturghii din ziua de pomenire a Sfintei Cuvioase Parascheva au slujit ierarhi din Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, atât din stânga, cât și din dreapta Prutului, din ţară şi din străinătate, dar și episcopi din Grecia, Bulgaria, Siria şi Tanzania (Africa). Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Gheorghios, Mitropolit de Kitrus, Katerini şi Platamonas, a rostit predica pe care o transmitem mai jos:

„Unele dintre cele mai frumoase obiceiuri ale creştinilor, încă din cele mai vechi timpuri, sunt pelerinajele, adică vizitele la lăcaşurile, mănăstirile şi la locurile sfinte, spre a primi binecuvântare prin sfintele icoane şi moaşte ale Sfinţilor sau prin comemorarea de evenimente duhovnicești care s-au petrecut într-un anumit loc. Asa se întamplă, în fiecare an, şi aici, la Iasi. Cu toţii am venit, unii de aproape şi alţii de departe, ca pelerini ai Sfintei Parascheva din Epivat, protectoarea spirituală a cetăţii Iaşilor şi ocrotitoarea noastră, a tuturor. Pelerinajul devine, astfel, o mărturie a dispoziţiei noastre lăuntirice, de a ne întări în credinţă din credinţa pe care a avut-o Sfinta Parascheva în Dumnezeu şi de a umbla în viaţa noastră după exemplul ei.

Iubiţi pelerini, iubiţi credincioşi,

Evanghelia ne arată adevăratul sens al pelerinajului şi al pelerinului. Pelerinajul este mai mult decât o acţiune legată de un loc anume. Are drept ţintă modulul creştin de vieţuire al omului în Biserică, felul în care îl vedem pe Dumnezeu şi felul în care Dumnezeu ne vede pe noi. Pelerinajul este legat de un mod de a fi pe care Dumnezeu Îl doreşte de la noi. În acest sens, Mântuitorul Iisus Hristos o încredinţează pe femeia samarineacă: «vine ceasul şi acum este când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr» (Ioan 4, 23), că astfel de închinători îşi doreşte Tatăl.

Iisus Hristos ne descoperă dimensiunea esenţială a pelerinajului creştin. Locul este şi el important, după cum Ierusalimul era şi este important, dar ceea ce contează este mobilul şi conţinutul care se urmăreşte prin pelerinaj. Acestea au de-a face, cum putem înţelege din cuvintele Mântuitorului Hristos, cu trei dimensiuni: Duhul, Adevărul şi voia Tatălui. Accentul cade, aşadar, nu pe pelerinajul în sine, ci pe temeiul şi fondul acestuia. Săvârşim noi un pelerinaj al duhului, al adevărului, al recunoaşterii şi urmării voinţei divine? Dacă da, atunci fiecare poate purta un anume loc de pelerinaj în interiorul său, câtă vreme trupul şi existenţa întreagă se arată a fi temple ale Duhului Sfânt. Dacă urmărim locul şi forma exterioară a pelerinajului, la oricât de multă sfinţire am participa, ea nu lucrează transformator. Asta nu înseamnă că locul nu are importanţă, unicitate, caracter sacru. Însă niciun loc sfânt şi niciun sfânt, cum este Sfânta Parascheva aici, la Iaşi, nu ne poate ajuta, dacă nu trăim după voia lui Dumnezeu.

Cu toate acestea, prezenţa Duhului Sfânt în noi şi închinarea spirituală pe care o aducem lui Dumnezeu nu se realizează disprețuind realitatea materială. Pelerinajul nostru la Sfânta Parascheva nu separă materialul de spiritual, realitatea trupească de cea sufletească, cele trecătoare de cele veşnice. Aceasta, întrucât pelerinajul lui Dumnezeu către noi, prin venirea Fiului lui Dumnezeu în trup omenesc, vizează întreaga noastră fiinţă. Iisus Hristos se întrupează şi sfinţeşte omul ca o singură realitate. În acest sens, în Biserică nu ne rugăm lui Dumnezeu doar în ascuns, în taina sufletelor noastre, ci aprindem lumânări, inspirăm tămâie ca simbol al bunei-miresme dumnezeieşti, ascultăm psalmi, ne împărtăşim dintr-O Singură Pâine şi dintr-Un Potir de obşte. Aşadar, pelerinajul creştin se referă şi la trup, şi la suflet, iar toate se fac spre unirea în Duh şi în Adevăr cu Dumnezeu, Izvorul sfinţeniei.

Iubiţi fraţi în Hristos,

          Pelerinajul ca scop în sine nu ne mântuieşte. Printr-un astfel de pelerinaj nu putem depăşi însuşirile, legăturile şi limitele fireşti, originea noastră, tradiţiile şi cultura specifice fiecărui neam.

Credinţa creştină mărturiseşte că mântuirea unui suflet se face prin prezenţa lui Dumnezeu în noi, acceptarea şi participarea în mod activ la chemarea Lui de a deveni fii Lui, alegerea de a-L trăi pe Dumnezeu ca prioritate în vieţile noastre și hotărârea de a ne încrede în El şi de a ne pune păcatele la picioarele Lui.

          Acestea se realizează când ne închinăm lui Dumnezeu în Duh şi în Adevăr. Iar acest Adevăr nu este o idee, nici o filozofie, nici o realitate obiectivă din domeniul cunoaşterii strict omeneşti, ci este Persoană. Este Iisus Hristos Însuşi: «Calea, adevărul şi viaţa» (In 14, 6). Acest Adevăr nu este dobândit de minte şi nici nu este rezultatul unei lucrări exclusiv raţionale. Adevărul este trăit ca taină a comuniunii, nu numai cu Dumnezeu, ci şi cu fiinţele create «după chipul Său» (Fc. 1, 26), adică cu oamenii.

Iubiţi credincioşi,

Pelerinajul autentic se împlineşte prin moartea patimilor, a egoismului şi a sentimentului că totul se abordează prin cunoaştere raţională. Învierea duhovnicească a fiinţei umane, aşadar, se face atunci când omul iubeşte şi se împărtăşeşte de darul Adevărului, adică darul lui Hristos pentru ca El să locuiască în noi şi noi toţi să fim fiii Săi. Se realizează dacă ne închinăm lui Dumnezeu în Duh, dacă dorim să împlinim şi să trăim voia lui Dumnezeu în viaţa noastră.

Iar voia lui Dumnezeu în viaţa noastră se împlineşte, dacă ascultăm şi păzim Evanghelia, care devine indicatorul parcursului nostru duhovnicesc, dacă cultivăm cele patru virtuţi creştine, iubirea, rugăciunea, smerenia, discernământul, dacă ne încredem în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, dacă ne iubim aproapele și dacă suntem gata să ne izbăvim de egoism.

Iubiţii credincioşi,

Adevăraţii pelerini sunt mai mult decât simpli călători la locurile sfinte, căutători ai cuvintelor sfinţilor sau cinstitori de icoane şi de sfinte moaşte. Adevăraţii pelerini nu sunt cei care ajung la autosuficienţă datorită sfinţeniei altora. Devenim adevăraţi pelerini atunci când ne străduim să lucrăm la propria noastră curăţire şi sfinţire a vieţii. Iar aceasta nu se împlineşte doar prin respectarea formelor exterioare creştine, ci mai ales prin trăirea unei comuniuni autentice cu Dumnezeu. Dacă inima noastră nu se odihneşte cu adevărat în chipul de închinare pe care Dumnezeu îl cere, nu ne folosim duhovniceşte. Suntem chemaţi, aşadar, să nu ne limităm doar la închinarea la sfintele moaşte şi sfintele icoane. Ci mai mult decât atât, viaţa bisericească, viaţa după Dumnezeu este autentică atunci când dă naştere credincioşilor transformaţi prin harul Învierii şi al Iubirii, pe calea Adevărului însuşi, care este Hristos!”, a rostit Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Gheorghios, Mitropolit de Kitrus, Katerini şi Platamonas, în predica făcută cu ocazia Sfintei Liturghii din ziua de pomenire a Sfintei Cuvioase Parascheva.

Patru preoți au primit distincția „Crucea Sfântului Iosif cel Milostiv” pentru sprijinul acordat refugiaților ucraineni

La finalul slujbei, Părintele Mitropolit Teofan a invitat şi a premiat pe scenă mai multe persoane care s-au implicat anul acesta în sprijinirea refugiaților ucraineni, ţinând cont de contextul actual. Primul preot premiat a fost Marcel Bobârcă. Acesta a fost hirotonit preot, în anul 1997, pentru Parohia Bogdana, Protopopiatul Huşi, în prezent fiind preot paroh la Parohia Sculeni.

Împreună cu elevii de la şcoala unde predă, preotul a scris mesaje şi a desenat pentru copiii refugiaţi. Acestea, scrise în limba română, engleză şi ucrainiană, au împodobit pereţii punctului de primire refugiaţi, aducând zâmbete şi descreţind frunţile celor întristaţi. A primit distincția „Crucea Sfântului Iosif cel Milostiv” și părintele Costel Rumega, hirotonit preot, în anul 2003, pentru Parohia „Sfinţii Voievozi” Gherghel, Protopopiatul Dorohoi, în prezent preot la Parohia „Sfântul Nicolae” din Rădăuţi Prut, Protopopiatul Darabani.

Preotul și întreaga sa familie au venit în sprijinul refugiaţilor din vamă. Motivaţia părintelui şi a familiei sale este legată de preocuparea pe care o are faţă de cei năpăstuiţi. Trebuie menţionat că Parohia Rădăuţi Prut a fost inundată de mai multe ori, dar cel mai greu moment s-a înregistrat în 2008, când au fost distruse complet 120 de case, iar alte 20 au fost avariate. Credincioşii fără adăpost au fost atunci ajutaţi prin implicarea deosebită a părintelui. Premiat a fost și Mihai Haraga, hirotonit preot, în anul 2005, şi numit paroh în Bădiuţi-Ştefăneşti. În prezent, slujeşte la Parohia „Sfântul Gheorghe” din Ştefăneşti-Târg, Protopopiatul Săveni. Preotul și soția sa au oferit traducere, hrană, au cazat şi format grupuri pentru transport în alte locaţii. Pe scenă a urcat și Oleg Petrov, preot din anul 1996. În prezent, acesta slujeşte într-o suburbie a oraşului Odessa. De la începutul războiului, preotul a ajutat 16.000 de refugiaţi pentru a fi relocaţi în diverse oraşe din ţara noastră.

Premiată de a fost și Valentina Haidău din Iaşi. Deși este în vârstă, pentru a veni în sprijinul ucrainenilor a stat, la un moment dat, în vamă, timp de 80 de ore. Ieșeanca a declarat că a fost impresionată de mamele refugiate care, în frigul din vamă, se chinuiau, pe mese improvizate sau pe capotele mașinilor, să schimbe sau să își hrănească copilașii.

Spre finalul Sfintei Liturghii, oficiate cu ocazia zilei de pomenire a Sfintei Cuvioase Parascheva, Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a adresat un scurt cuvânt de învăţătură în care a subliniat importanţa rugăciunii în contextul vremurilor actuale:

„Nu este o armă mai importantă decât rugăciunea. Iar dumneavoastră ştiţi prin propria experienţă acest lucru. De aceea, pe lângă rugăciunea pe care o adresaţi lui Dumnezeu pentru dumneavoastră, pentru membrii familiei, amintiţi-vă seara, la rugăciune, de chipul celor care-au căzut sub bombe, de mamele lor de-acasă, de soţii şi de pruncii lor. O rugăciune, o metanie, un psalm din dumnezeiasca Psaltire pot aduce mult, chiar foarte mult, pentru cele care se întâmplă acolo, rugându-L pe Dumnezeu să vină cu mâna sa ocrotitoare, apărându-ne şi pe noi, şi pe ei de urgia cea nemiloasă a războiului”.