În ce parte e apendicita? Află care sunt simptomele afecțiunii și ce măsuri trebuie să iei

Te întrebi în ce parte se află apendicita? Află, în rândurile care urmează, totul despre această afecțiune frecventă.

Apendicita acută este o afecțiune care debutează brusc, în unele cazuri brutal, și reprezintă o inflamație acută a apendicelui cecal. În toate cazurile, aceasta reprezintă o urgență chirurgicală. Cei mai afectați sunt copiii și tinerii, însă nu este exclus să apară și la adulți. Din păcate, apendicita este deseori confundată cu alte afecțiuni inflamatorii, și anume: limfadenita mezenterică (inflamație a ganglionilor limfatici abdominali, în cursul unor viroze digestive nespecifice) sau pielonefrita (inflamație acută a rinichiului și a ureterului).

Apendicele cecal constă într-o prelungire a primei porțiuni a intestinului gros. Rolul lui nu este unul bine stabilit, însă fiind înconjurat de vase și ganglioni limfatici, se spune că funcționează ca barieră imunologică, chiar și în anumite afecțiuni maligne, precum cancerul de ovar.

RomaniaTV

Bunicii aşteaptă a 13-a pensie după Paşte. Câţi bani în plus vin pe card, trebuie tipărite noi taloane

Observatornews.ro

Trei români au murit şi un altul a fost rănit într-un accident înfiorător pe autostrada M1, în Ungaria. Doi dintre ei au fost aruncaţi din maşină

Apendicele cecal constă într-o prelungire a primei porțiuni a intestinului gros.

În ce parte e apendicita? Cauze și simptome des întâlnite

Apendicele are o formă tubulară, asemănătoare unui deget de mănușă, cu lungimea de câțiva centimetri și este situat în partea dreaptă, inferioară a abdomenului. Când acesta se inflamează, afecțiunea poartă numele de apendicită.

12:05, 16 Apr 2025

FOTO Ce riscuri are coronarografia? Iată tot ce trebuie să știi dacă te afli în situația în care trebuie să o faci

13:04, 08 Apr 2025

FOTO Care sunt cauzele călcâielor crăpate? Iată ce poți face pentru a le preveni și cu ce afecțiuni pot fi asociate

Printre cauzele care pot duce la blocarea apendicelui se regăsesc: obiceiurile alimentare nesănătoase (ingerarea de sâmburi, semințe etc.), infecțiile și infectarea cu paraziți intestinali. În momentul în care această prelungire se blochează, bacteriile se înmulțesc și, astfel, apendicele se inflamează și ajunge să se umple cu puroi. Dacă nu este îndepărtat rapid, acesta se poate sparge și se ajunge la o serie de complicații (de exemplu, peritonita).

Cele mai frecvente simptome ale apendicitei acute sunt: greață, pierderea poftei de mâncare, febră, constipație, diaree, flatulență, durere peri-ombilicală sau în etajul abdominal superior, care migrează spre cadranul inferior drept al abdomenului și poziție antalgică a pacientului (acesta are o poziție încovoiată și ține mâna pe zona care îi provoacă durere).

Apendicita este o afecțiune cu care se confruntă adolescenții și tinerii, fiind mai comună la bărbați decât la femei. În plus, persoanele care au în familie istoric de apendicită acută, prezintă un risc ridicat de a dezvolta această afecțiune.

Apendicele are o formă tubulară, asemănătoare unui deget de mănușă, cu lungimea de câțiva centimetri și este situat în partea dreaptă, inferioară a abdomenului.

Tratament pentru apendicita

Singurul tratament pentru apendicită este cel chirurgical. Procedura poartă numele de apendicectomie și constă în înlăturarea apendicelui inflamat. Aceasta se poate realiza prin operație clasică (deschisă) sau laparoscopică, sub anestezie generală.

Operația clasică presupune o incizie de câțiva centimetri în fosa iliacă dreaptă. Recuperarea postoperatorie este rapidă, necesitând aproximativ o săptămână de spitalizare. În ceea ce privește operația laparoscopică, aceasta se realizează prin trei mini-incizii (două de câte 5 mm și una de 10 mm), prin intermediul cărora se introduc, în cavitatea abdominală, instrumentele de lucru. Acest tip de operație reduce riscul contaminării peretelui abdominal și, implicit, riscul complicațiilor supurative la acest nivel.

După operație, pacienților li se recomandă să consume piureuri de legume și cereale în formă lichidă, chefir, pâine neagră și unt, în cantități mici. Realuarea activităților fizice este indicat a fi făcută treptat.

Operația clasică presupune o incizie de câțiva centimetri în fosa iliacă dreaptă.