În căutarea Crăciunului de altădată! Cum celebrau, secole în urmă, ieșenii Nașterea Domnului! La curtea regală, sărbătoarea era marcată de tradiții și solemnitate

Crăciunul în Iașii de altădată aduna toată comunitatea în jurul tradițiilor și obiceiurilor care, încă de la începutul lunii decembrie, pregăteau orașul pentru o sărbătoare plină de veselie și simboluri

În orașul Iași al secolului trecut, sărbătorile de Crăciun erau așteptate cu nerăbdare și pregătite cu migală. Sunetele de corn și tobele răsunau din mahalale, iar magazinele se împodobeau cu ramuri de brad și decorațiuni strălucitoare. Atmosfera era una de festivitate, în care tradițiile și obiceiurile vechi se amestecau cu noutățile aduse de comerțul local.

Stirile PROTV

Țara din NATO care introduce armata obligatorie din ianuarie, doar pentru bărbați. Cât durează antrenamentul

RomaniaTV

Suma COLOSALĂ plătită de Ștefan Bănică și Andreea Marin pentru facultatea fiicei lor. Violeta va studia la...

Cum se sărbătorea Crăciunul la Iași, în vremurile de altădată

Crăciunul în Iașii de altădată era o sărbătoare a comunității, o perioadă în care întreg orașul se pregătea pentru venirea sărbătorilor de iarnă, iar tradițiile străvechi aduceau o atmosferă unică. Începutul lunii decembrie era marcat de sunetele specifice ale sărbătorilor ce se apropiau. Încă de la începutul lunii, din cartierele de la periferia orașului, Ciurchi, Moara de Vânt, Galata și Țicău, se auzeau sunete de corn care vesteau venirea lui Moș Crăciun, iar în aer plutea un amestec de bătăi de tobe și rafale de pârâitori ce anunțau că sărbătorile erau aproape.

Pe măsură ce luna decembrie înainta iar sărbătoarea Crăciunului se apropia, orașul se transforma într-un adevărat spectacol de sunete și mirosuri. Pe dealurile care înconjurau Iașul răsunau pocnetele de bice, zvonul de zurgălăi și mornăitul de buhaiuri. Copiii și flăcăii, îmbrăcați în straie tradiționale, se adunau în grupuri pentru a repeta plugușoarele, un obicei specific Crăciunului, care adusese vremea bună și recolta bogată în anii precedenți. Aceștia mergeau din casă în casă pentru a cânta și a aduce urări de bine, în timp ce animalele erau pregătite pentru sărbători, iar caprele și oile își făceau auzite glasurile în fundal.

Mai mult decât atât, Crăciunul era și un prilej de întâlnire a comunității în jurul tradițiilor. Negustorii, cofetarii și cârciumarii se pregăteau, fiecare în felul său, să aducă un strop din magia sărbătorii în viața oamenilor. În centrul Iașului, în piețele tradiționale și la prăvălii, vitrinele erau împodobite cu ramuri de brad și lănțuguri de hârtie colorată, iar feroneriile erau decorate cu podoabe strălucitoare ce simbolizau bucuria sărbătorilor. Turtă dulce, zahăr, ciocolată și alviță, toate aceste delicii tradiționale erau prezentate sub forma unor peisaje minunate, realizate cu migală de meșteșugari locali.

În fața magazinelor mai elegante din centrul orașului, precum în zona Lăpușneanu și Piața Unirii, comercianții se străduiau să atragă atenția trecătorilor prin reclame originale, adesea însoțite de sunete muzicale. Uneori, erau angajați oameni îmbrăcați în straie de sărbătoare, care vindeau produsele sau făceau reclamă la ofertele magazinelor. Altele erau dotate cu gramofoane, tarafuri sau fanfare ce cântau melodii specifice Crăciunului, creând o atmosferă de neuitat.

Un alt obicei important era Concursul vitrinelor de Crăciun, organizat anual de Primăria Iași și Camera de Comerț, care atrăgea toți locuitorii orașului. Magazinele și restaurantele își împodobeau cu atenție vitrinele, iar comisia Primăriei, formată din membri ai administrației locale și ai comunității, inspecta fiecare vitrină pentru a desemna cele mai frumoase și mai inspirate decorațiuni. Premii în bani, diplome și reduceri de taxe erau acordate celor mai ingenioși comercianți. Aceasta nu era doar o competiție de frumusețe, ci și o modalitate prin care orașul se umplea de culoare și veselie în preajma sărbătorilor.

Pe lângă aceste tradiții, luna decembrie avea și o semnificație specială pentru viața culturală a Iașului. În această perioadă erau inaugurate teatrele ce aveau să devină repere importante ale culturii locale. Astfel, la 4 decembrie 1832 se inaugura Teatrul de Varietăți, iar la 22 decembrie 1846 se deschidea Teatrul din Copou, urmat de Teatrul Național, pe 1 decembrie 1896. Crăciunul devenea astfel un prilej de adunare a comunității nu doar în jurul bradului, ci și al scenei, unde oamenii se bucurau de spectacole și de atmosfera festivă oferită de teatrul local.

În acele vremuri, Crăciunul, în Iași, era o sărbătoare complexă, care aduna întreaga comunitate în jurul tradițiilor, obiceiurilor și culturalului, transformând orașul într-un loc magic, unde fiecare colț adăpostea un strop de bucurie. Astăzi, unele dintre aceste obiceiuri s-au pierdut, dar amintirea lor continuă să trăiască în sufletele celor care au fost martorii acelei atmosfere unice.

Crăciunul, la curtea regală a României

Crăciunul, la curtea regală a României, era un eveniment marcat de tradiție, solemnitate și un protocol bine stabilit, ce se păstra cu strictețe pe întreaga perioadă a regalității. Aceste obiceiuri erau un amestec între credința ortodoxă adânc înrădăcinată și respectul pentru tradițiile regale europene. Potrivit unui protocol stabilit încă din 1866, Crăciunul era sărbătorit într-o atmosferă sobră, dar totodată intimă, în cercul restrâns al familiei regale.

În ajunul Crăciunului, la 24 decembrie, mitropolitul primat al Bisericii Ortodoxe Române, însoțit de alți înalți reprezentanți ai ierarhiei bisericești, se deplasa la Palatul Regal cu sfintele icoane, conform tradiției bisericii ortodoxe și obiceiului din fiecare casă de român. Acest moment sacru, în care mitropolitul aducea lumina și binecuvântarea Crăciunului, era întâmpinat cu mare respect de către adjutantul regal de serviciu, care-l conducea pe mitropolit în apartamentele suveranilor, unde aveau loc rugăciunile specifice Ajunului Nașterii Domnului. Membrii Caselor Civilă și Militară erau prezenți la această ceremonie, îmbrăcați în ținute de gală, iar atmosfera de solemnitate domnea în întreaga curte regală.

Un element important al Crăciunului regal era faptul că, pe parcursul celor trei zile ale sărbătorii, nu se desfășurau recepții oficiale sau întâlniri de stat. Totuși, cei care doreau să felicite familia regală pentru Crăciun aveau posibilitatea să facă acest lucru prin intermediul registrelor puse la dispoziție de aghiotantul de serviciu. Acest gest respectuos era o tradiție ce sublinia caracterul privat și liniștit al sărbătorilor în familia regală.

După moartea unicei fiice a regelui Carol I, atmosfera Crăciunului la Palatul Regal devenea mai tristă, iar suveranii se retrăgeau adesea pentru a petrece Ajunul Crăciunului într-un cerc mai restrâns. Astfel, regele Carol I și regina Elisabeta mergeau în seara de Ajun la Cotroceni, unde se adunau membrii familiei princiare, Ferdinand și Maria, alături de copiii doamnelor de onoare, copiii princiarilor și prietenii apropiați. La Cotroceni, în ajunul Crăciunului, atmosfera era mult mai caldă și familiară. Copiii se adunau în sala de bal pentru a împodobi bradul trimis de la Sinaia, iar întregul palat era decorat cu atenție. Se servea ceai, iar pe mesele pline de bunătăți se afla o prăjitură tradițională de Crăciun, adusă din Germania, Baumkuchen, un desert care semăna cu un brad de Crăciun și care devenise simbolul sărbătorii în familia regală.

Meniul regal de Crăciun era un adevărat festin culinar, cu preparate sofisticate, care reflectau rafinamentul casei regale. În Ajunul Crăciunului din 1925, meniul regal cuprindea un aperitiv de Consommé Célestine, urmat de viandes froides de Noël (mezeluri de Crăciun), hure de sanglier (cap de mistreț), roastbeef (mâncare din carne de vită prăjită), pressed-beef (carne de vită presată), dîndon (curcan), jambon (șuncă de porc), langue de boeuf (limbă de vită), cochon de lait (purcel de lapte), pàte de lièvre et de foie gras (pate de iepure și foie gras) și galantine de dînde et de volaille (galantină de curcan și pasăre), toate servite cu sosuri fine, precum Cumberland și mutarde. Ca garnituri, se adăugau salate și epinards à la creême (spanac cremă), iar desertul era un tradițional plum-pudding, o budincă de prune des întâlnită în meniurile regale din acea perioadă.

În ziua de Crăciun, pe 25 decembrie 1925, masa regală continua cu preparate excepționale. Printre felurile de mâncare se numărau sillure à la mirabeau, dînde Telleyrand, salate, choux-fleurs au gratir și galée de mandarines à la creême. Desertul, ca întotdeauna, aducea o notă festivă și dulce, cu prăjituri și fructe din cele mai fine, menținând astfel standardul culinar al regatului.

Astfel, Crăciunul, la Palatul Regal, era o sărbătoare marcată de tradiție, respect și eleganță, o perioadă în care familia regală se retrăgea din viața publică pentru a petrece alături de cei dragi, în spiritul religios și al comuniunii familiale. Tradițiile și obiceiurile de Crăciun s-au păstrat cu strictețe, de-a lungul decadelor, iar în ciuda tristeții care a marcat acele sărbători, atmosfera regală rămânea una plină de solemnitate și respect pentru valorile naționale.

Crăciunul, la Iași și în familia regală, era o sărbătoare marcată de tradiție, solemnitate și comuniune, fiecare loc, fie că era orașul învăluit în sunete de colinde sau Palatul Regal în care se respectau cu strictețe obiceiurile, contribuind la crearea unui spirit de sărbătoare ce unea comunități și familii, păstrând vie esența Crăciunului în inimile tuturor.