Pe aceste străduțe, amplasate în plin centrul orașului Iași, s-au pus la cale afaceri de zile mari! Mari bogătași și comercianți au făcut averi impresionante. Totul are în spate o poveste fabuloasă. Acum, din păcate, totul zace în uitare și paragină
Această zonă din Iași era „inima” comerțului și a finanțelor! Fie că e vorba de fostă Uliță Mare (actualmente Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt), străzi precum G.M. Cantacuzino, Iordache Loszonschi, Alexandru Ipsilanti sau Sfântul Andrei, respectiv Petru Movilă, zona era centrul comercial al urbei de acum peste două secole și jumătate. Aici se derulau afaceri de zile mari și s-au dezvoltat investiții pentru mari bogătași ai Iașului medieval și modern. Acum, din păcate, totul zace în uitare și paragină. Totul se ascunde pe după Catedrala Mitropolitană. Acum, doar frânturi de mozaic mai aduc aminte de faptul că, spre exemplu, Baia Turcească era un loc al aristocrației și al bancherilor din Capitala Moldovei.
Până în vremea domnitorului Vasile Lupu, Palatul Domnesc din Iași nu a avut o sală de baie
De reamintit că, până în vremea domnitorului Vasile Lupu, Palatul Domnesc din Iași nu a avut o sală de baie. Despre această construcție, Evlia Celebi arăta că:
„În toată Europa nu exista o baie atât de strălucitoare ca aceasta. Când sultanul Murad Han a auzit de splendoarea sa, a zis: «Nu cumva acest afurisit va pretinde, cu timpul, să devină crai?»”. Domnitorul s-a gândit să ofere și altora posibilitatea de a se spăla și de a beneficia de un colț care să le aparțină în exclusivitate, chiar dacă pentru scurtă vreme. Așa a fost construită, în 1639, baia, după modelul celor turcești, cu diferite cupole, marmură din belșug și cu camere frumoase. De fapt, numele construcției era Feredeu. Terenul pe care s-a ridicat baia a aparținut comisului Mihai Fortunas”, precizează Sorin Iftimi, istoric de la Palatul Culturii.
În jurul acesteia erau prăvălii, mai apoi magazine, case boierești cu curți frumoase. Aici se comercializau toate „bunătățile” și mirodeniile Orientului sau marfă autohtonă.
Ulița Feredeelor, cea mai renumită la acea epocă
Construcția Feredeului a schimbat în totalitate viața urbei. Actualul Bulevard Ștefan cel Mare și Sfânt a devenit în scurt timp cea de-a doua uliță ca importanță a așezării. Ulița pe care a fost ridicat Feredeul și-a schimbat denumirea din Ulița Cișmarilor în cea a Feredeelor. Totul se învârtea în jurul Băii Turcesți.
„Aveau tot felul de personal plătit. Domnitorul Vasile Lupu a dat spre folosință baia și veniturile obținute Bisericii «Trei Ierarhi». Erau așa-numiții butucași, cei care tăiau lemnele necesare încălzirii apei. Erau băieții care te ajutau la îmbăiat. Au fost aduși bărbieri pentru boierii care veneau aici, dar și teleaci, adică maseuri. Iar serviciile s-au diversificat”, mai reliefează istoricul Sorin Iftimi.
Baia Turcească a fost locul unde se puneau la cale marile afaceri ale vremii. Era locul unde boierii discutau despre aproape orice.
Fermecătoarea poveste a clădirilor de pe strada Ștefan cel Mare
Istoric, actualul pietonal Ștefan cel Mare și Sfânt reprezintă una dintre cele mai vechi și valoroase străzi ale orașului.
„Fațadele anoste sau zonele cu dughene pipernicite nu intrau în zona de interes a acestei categorii de imagini. Cărțile poștale aveau ca subiect clădiri cu care orașul se putea mândri, respectiv ilustrate care se puteau vinde. Pitorescul își făcea cu greu loc în această viziune a fotografului. S-a creat o categorie de suvenire apropiată ca gen de reclama turistică. Atunci când avem imagini mai generale, cu fronturi de clădiri comerciale, construcțiile își păstrează, în bună parte, caracterul anodin. Doar firmele și reclamele cuprinse în cadru oferă unele indicii de identificare privitorului de astăzi. Aceste succesiuni de fațade redau o imagine plată, de suprafață a străzii. Ele reprezintă partea văzută a aisbergului”, consideră Sorin Iftimi.
Din păcate, de toate marile afaceri și de frumusețea clădirilor de pe străzile precum G.M. Cantacuzino, Iordache Loszonschi, Alexandru Ipsilanti sau Sfântul Andrei, respectiv Petru Movilă, și în completare cu actualul Bulevard Ștefan cel Mare și Sfânt nu a mai rămas decât mizerie, gunoaie și degradare.