O familie de profesori din Iași a construit un imobil unic. „Casa cu îngeri goi” este un simbol pentru o comunitate întreagă. Povestea ei este de-a dreptul emoționantă
La câțiva kilometri de Iași, în comuna Gropnița se află o casă unică în lume. Povestea din spatele acesteia este una de-a dreptul emoționantă. Să începem cu începutul. În anul 1975, la scurt timp după ce Elena și Mircea s-au căsătorit, au început construcția casei. A durat un an până când aceasta a fost finalizată.
Nu a fost om care să treacă prin față și să nu se oprească măcar o clipă să o privească. De ce? Este simplu de înțeles. Casa avea un acoperiș neobișnuit și era decorată cu sculpturi pe fațadă și la colțuri. Poarta de acces era sculptată, iar curtea era plină cu flori. Reporterii BZI au mers la Gropnița și au discutat cu Elena Boița, fost profesor și actual pensionar cu mult timp liber, așa cum a ținut chiar ea să precizeze cu zâmbetul pe buze.
„Eu cu soțul meu, Mircea, ne-am căsătorit fără ca familiile noastre să fie de acord. Din această cauză am vrut să avem totul al nostru. În anul 1975, ne-am apucat de casă. Un an a durat până am terminat-o. Am făcut totul din economiile noastre. Când am terminat-o, oamenii se opreau și se uitau la ea. Nu mai văzuse nimeni așa ceva, nici măcar eu și Mircea. El a fost profesor de desen și, mulți ani, directorul școlii din Gropnița. Era un om extrem de pasionat de artă și foarte talentat. Toate decorațiunile de pe casă au fost făcute de el. Se folosea de matrițe și turna ciment. Așa a ieșit casa… Pentru noi a fost neprețuită, nu are nimeni bani să o cumpere”, a spus Elena.
„Casa cu îngeri goi”, un simbol pentru comunitate
Mircea Boița, soțul Elenei, s-a stins în urmă cu 13 ani. O dată cu el s-a stins și o parte din sufletul Elenei.
„Eu cu soțul meu am avut o viață minunată… Din păcate, a plecat acum 13 ani. A fost sufletul meu. Îmi amintesc că uneori stăteam dimineața câte două ore la cafea, atunci când ne permitea timpul și povesteam. Noi nu am strâns bani, nu am făcut avere. Ne-au plăcut excursiile, vacanțele, mergeam la mare, la munte, peste tot. Țin minte că primul covor persan l-am avut în casă recent. I-am spus lui odată că într-un an, dacă am renunța la concediu, ne-am pune covoare în toată casa. El mi-a spus că fata și băiatul nostru vor ieși în lume cu ce au văzut în călătorii, cu bagaj de cunoștințe au, nu cu un covor persan în spate”, a mai spus Elena.
Profesorii Elena și Mircea Boița au fost un exemplu pentru multă lume. Ei s-au ocupat de generații întregi de elevi și împreună cu aceștia au participat la concursuri pe țară.
„Eu cu soțul meu am fost foarte distractivi. La noi se țineau petreceri, ne plăcea să dansăm, am avut, la școală, echipă de dansuri, am mers la concursuri… Am avut o viață tare frumoasă”, a mai spui Elena Boița.
Muză și partener de viață
Elena Boița se poate mândri cu o viață desprinsă parcă din filme, dar și cu o familie minunată.
„Acum, copiii și nepoții mei sunt totul… Mă mândresc cu ei, sunt la casele lor, fiul meu este manager, fiica mea este asistent, sunt copii buni, la fel și nepoții. Eu am stat o perioadă la fiica mea, însă aceasta este a două iarnă de când m-am mutat aici. Este casa mea și mă simt cel mai bine aici”, a completat Elena.
Trebuie precizat că Mircea Boița, soțul Elenei, avea mai multe preocupări. „El picta extraordinar de frumos, sculpta, dar era îndrăgostit de vânătoare și pescuit. Îmi amintesc că odată a sărit îmbrăcat în apă după un pește… Era minunat”, a mai povestit Elena. Din păcate, Mircea Boița s-a stins „când avea, în sfârșit, timp să facă ceea ce îi plăcea mai mult”.
„În anul în care a plecat și-a cumpărat pânze, uleiuri, vopsele… Ieșea la pensie. Urma să aibă, în sfârșit, timp să picteze… Nu a mai reușit să facă asta…”, a completat Elena Boița.
Chiar dacă profesorul Mircea Boița nu mai este, Elena, soția lui, spune că, deși îi simte enorm lipsa, lucrările pe care acesta le-a lăsat îi alină dorul. Mircea Boița a pictat-o și desenat-o pe soția sa de zeci de ori. Femeia i-a fost muză și partener de viață ani întregi. Povestea celor doi profesori va dăinui mult și bine în casa unică în lume. Cert este că, în anul 1975, o casă de acest gen, ridicată într-o comună din județul Iași, era o adevărată dovadă de curaj, nonconformism. „Casa cu îngeri goi”, așa cum o numesc locuitorii din Gropnița, este și va rămâne un simbol pentru comunitate.
Felicitări pentru articol! Doamna pare o persoana pozitiva.
Kitsch.
Promovați ineptia.
Sunteti agentie de imobiliare?
E o casa cu proportii ciudate care are cativa ingeri. Asta nu o face monument istoric.
cativa ingeri nu transforma o casa cu proportii ciudate in ceva valoros.
Kitsch.Este oribila!
@pentru anonim…mergi la cantină (cantina socială), azi au adus borș cu tăieței 🤭
@pentru fermieru…râmâi la fermă. Nu te pricepi deloc la arhitectură.😉
Nu e vorba de subiectivism, ci de incultura. Asta inseamna a judeca valoarea unei cladiri dupa „spoiala” sau „îngerași in c**urul gol”, a nu fi capabil de a identifica un stil arhitectural reprezentativ si care ar putea deveni un punct forte pentru Iași, fosta capitala a țării Moldovei.
Această casă e un reper pentru arhitectura post-interbelică europeană
( anii 1945 – 1995), acest curent artistic având la Iași( casa cu ingeri goi) una dintre cele mai bune reprezentari din Europa.
Incultura pana la urma n-ar fi o problema daca nu ar dublata de aroganta provincialului care nu stie, nu stie ca nu stie, dar se considera atoatesiutor si vrea sa decida in numele tuturor. Nici asta n-ar fi o problema daca aceasta patura n-ar fi devenit predominanta in Iași. Adevarul supara, dar trebuie spus…🤫
Doamna este draguta si are o poveste interesanta, ar fi frumos sa mai scrieti articole asemanatoare in loc de scandalurile obisnuite.
Stau si ma intreb cat de gri si amarat trebuie sa fii ca sa dai un comentariu numai ca sa jignesti casa oamenilor.
Mircea Boita (* Dumnezeu sa îl odihnească) a fost un mare pictor !
Din păcate pentru arta lui , a preferat să facă apostolat în satul ăla uitat de lume , in loc să expună !
Păcat , să sperăm că istoria îl va redescoperi și așeză unde ii este locul !
Oribila.
Dar poate fi închiriată de Halloween daca nu curată panzele de păianjen vreo două săptămâni.
Cocioaba horror
Nu i niciun stil arhitectural acolo.