Imagini de colecție! Așa arăta zona centrală a Iașului în urmă cu 60 de ani. Ce a rămas la fel și ce s-a schimbat de-a lungul timpului

Sistematizarea Iașului în anii regimului comunist a fost realizată în cele mai mici detalii. Toate schițele privind demolarea clădirilor vechi și ridicarea unor blocuri noi au fost surprinse într-o serie de lucrări publicate în urmă cu șase decenii și care au ieșit din nou la iveală. Iată în rândurile de mai jos unele detalii legate de planurile de urbanism din orașul Iași și cum au fost salvate clădirile-monument istoric de sistematizarea vremii

Orașul Iași a ajuns să fie schimbat aproape din temelii după anii ’60, perioadă în care regimul comunist a început o sistematizare masivă a cartierelor. Clădiri de peste 4 etaje au început să apară în zonele în care, altădată, erau spații imense, bulevarde largi sau clădiri cu o istorie aparte.
Au fost, însă, și unii care au ales să încerce salvarea clădirilor-monument, în special a bisericilor din zona centrală a municipiului Iași. Aceste detalii apar chiar într-o lucrare de arhitectură din anii ’60 și în care sunt evidențiate și cartierele orașului.

Stirile PROTV

Alianță anti-Ucraina, în sânul UE și NATO. Țările care amenință fățiș Kievul și cer cooperare cu Rusia

RomaniaTV

Cadou de 50.000 de euro oferit de Ion Ţiriac lui David Popovici. „Şi-a făcut datoria aşa cum n-a promis”

Despre sistematizarea Iașului în anii ’60

În lucrarea „Centrele istorice ale orașelor”, scrisă de arhitectul Gheorghe Curinschi și apărută în 1967, se evidențiază unele apecte ce au dus la sistematizarea marilor orașe ale țării în acei ani. Printre acestea apar și detalii despre orașul Iași, mai precis legate de zona centrală.

„Încă de acum câțiva ani, zona centrală a municipiului Iași a constituit obiectul unui concurs public. Cu acest prilej s-au manifestat două tendințe opuse: una trata orașul Iași ca un teritoriu pustiu, constituind o negare a orașului însăși și a dezvoltării sale ca organism viu; cealaltă pretindea o restaurare a acestei zone orășenești, dată fiind importanța monumentelor istorice aflate în acestă zonă și a rolului lor în determinarea caracterului ansamblului urban”, se arată în lucrarea semnată de Gheorghe Curinschi.

Cum au fost salvate monumentele Iașului?

Specialiștii vremii au arătat că o parte a monumentelor istorice puteau fi puse în valoare prin demolarea unor clădiri aflate într-o stare avansată de degradare, fără a fi afectate de construcția altor imobile noi.

„Ținând seama că în momentul de față monumentele-valoare ale orașului se află înecate într-o masă de construcții realizate în special către sfârșitul secolului trecut și începutul secolului nostru, fără o deosebită valoare arhitecturală și care din cauza materialelor trecătoare din care sunt realizate și a distrugerilor din timpul războiului, se află într-o stare avansată de paragină; cea de a doua poziție, justă, trebuie înțeleasă în sensul păstrării monumentelor și a înlocuirii treptate a marei mase a clădirilor de locuit cu clădiri noi, asigurându-se în cazul reconstrucției acestei zone valorificarea urbanistică a monumentelor”, se mai arată în lucrarea respectivă.

Schițe despre planurile de urbanism din Iași

Planurile autorităților vremii au cuprins o dezvoltare accelerată a orașului, cu noi cartiere, cu noi clădiri, dar și cu detalii privind valorificarea arhitecturală a zonelor.

„Prin valorificarea urbanistică a monumentelor nu trebuie înțeleasă numai tratarea izolată a fiecărui monument, degajarea sa și asigurarea percepției sale din apropiere, ci un complex întreg de măsuri care urmărește să preia trăsăturile valoroase, istoric constituite ale orașului, legate de folosirea judicioasă a reliefului, să păstreze caracteristicile pozitive ale tramei stradale, perspectivele specifice pe care le oferă monumentele atât în cadrul ansamblului urban, cât și în determinarea siluetei orașului”, se mai arată în cartea apărută în 1967.

Imaginile din urmă cu șase decenii arată schițele prin care au apărut zeci de clădiri în Iași.

Iată cum a fost sistematizat centrul Iașului în anii ’60!

În lucrarea din urmă cu șase decenii se arată și cum au fost luate în calcul noile clădiri ce au apărut ulterior în zona centrală a municipiului Iași.

„Proiectul studiază zona centrală organizată pe două microraioane și o zonă în care sunt concentrate o parte din monumente, precum și edificii publice cu caracter orășenesc. Microraioanele au întinderea și populația corespunzătoare normelor, ajungându-se la o densitate de 280 de persoane pe hectar. Se păstreză în principal trama stradală, lărgind și corectând unele străzi, iar altele interesante prin perspectivele de surpriză pe care le oferă către diferite monumente, se transformă în alei pietonale”, a susținut Gheorghe Curinschi în lucrarea din anul 1967.

Mănăstirile Iașului au fost puse în evidență

Unele construcții din anii ’60 din zona centrală au fost făcute după unele planuri prin care s-a încercat scoaterea în evidență a lăcașurilor de cult din zona centrală. De exemplu, blocurile din zona Mănăstirii Bărboi au fost ridicate la o distanță apreciabilă, tocmai pentru ca lăcașul de cult să beneficieze și de un spațiu verde care l-a pus în valoare.

„Pentru punerea în valoare a monumentelor istorice de pe cornișa vestică (Trei Ierarhi, Noua și Vechea Mitropolie), ar fi justificată înlăturarea clădirilor lipsite de interes și prinderea monumentelor într-un spațiu plantat. Mănăstirea Golia trebuie să se desprindă de construcțiile care s-au lipit de zidurile ei, precum și de acele clădiri care împiedică perceperea ei din apropiere”, se mai arată în volumul cu pricina.

Strada Anastasie Panu era cea mai modernă din anii regimului

În lucrarea respectivă a fost evidențiat și faptul că autoritățile comuniste doreau ca, prin sistematizarea Iașului, să facă din zona Anastasie Panu cea mai modernă din tot orașul.

„Principala zonă care poate constitui obiectul unei construcții totale și manifestare a arhitecturii contemporane este strada Anastasie Panu (…) Proiectul urmărește păstrarea siluetei celor două cornișe, limitând regimul de înălțime la P+4 niveluri, ceea ce permite unor monumente istorice, prin înălțimea lor de 29-32 de metri, să-și păstreze valoarea în cadrul zonei centrale a orașului și, totodată, să nu împiedice amplasarea unor clădiri cu un regim mai mare de înălțime”, se mai arată în cartea respectivă.