Imaginea președintelui american al Europei! Paradoxul Ursulei von der Leyen

Turneul fulminant al Ursulei von der Leyen în Statele Unite a început la New York, la Adunarea Generală a Națiunilor Unite, unde s-a întâlnit cu cei mai importanți lideri ai lumii, de la secretarul general al ONU, António Guterres, până la premierul canadian Justin Trudeau.

De acolo, președinta Comisiei Europene a fost transportată peste râul Hudson și în New Jersey, la Universitatea Princeton. Într-o sală cu lambriuri de lemn a uneia dintre cele mai prestigioase școli americane din Ivy League, a ținut un discurs de deschidere intitulat „Momentul Europei”, care în realitate a fost mai degrabă o odă adusă relațiilor dintre UE și SUA. „Sunt în politică de aproximativ 20 de ani”, le-a spus ea studenților, în timp ce camera de filmat, fie din greșeală, fie intenționat, o proiecta în silueta unui steag american uriaș. „Niciodată nu am experimentat o cooperare atât de intensă, de încredere și de detaliată cu Casa Albă.”

Stirile PROTV

EXCLUSIV. Reacția lui Marcel Ciolacu în scandalul zborurilor plătite de Nordis: „Nu am văzut până acum un astfel de document”

RomaniaTV

EXCLUSIV Surpriză, ce are George Simion în frigider. Produsul găsit în spatele caserolei cu brânză

Nemulțumirile, la ordinea zilei

„Cred că zicala este corectă”, a continuat ea. „Când te confrunți cu o criză, știi cine îți sunt adevărații prieteni”. Cuvintele lui von der Leyen au reprezentat mai mult decât amabilitățile diplomatice așteptate de înalții oficiali diplomatici în astfel de momente. Potrivit mai multor oficiali de la Bruxelles și Washington, ele reflectă modul în care președintele Comisiei a devenit persoana la care trebuie să apeleze atunci când oficialii americani doresc ajutor din partea Europei, în special atunci când este vorba despre războiul din Ucraina.

08:45, 06 Nov 2024

FOTOS-a aflat totul despre președintele Republicii Moldova! De ce nu este căsătorită și nu are copii Maia Sandu!

13:12, 31 Oct 2024

FOTOUnde se află Țara Bascilor? Ce o face atât de inedită

Acestea vorbesc, de asemenea, despre nemulțumirile de acasă care cresc încontinuu, nemulțumiri din partea oficialilor din propria instituție și a reprezentanților țărilor UE cu privire la abordările sale. Înclinația doamnei Von der Leyen de a avea un mic cerc de consilieri contrazic cultura UE de luare a deciziilor prin consens. „Ea nu are încredere în nimeni; trăiește într-un turn”, a declarat un membru al cabinetului unui comisar, vorbind în anonimat pentru a putea vorbi liber despre cel mai înalt funcționar al instituției.  „Ea nu construiește alianțe. Uneori, acest lucru poate duce la greșeli, deoarece ea nu îi sondează suficient pe oameni”.

Lider în timp de război

Stimulentul apropierii dintre von der Leyen și Washington a fost invazia brutală a Rusiei în Ucraina. În 2020, existau mari speranțe că alegerea președintelui american Joe Biden va inversa amărăciunea din epoca Trump. Dar, revenirea la armonia transatlantică nu fusese lină. De altfel, chiar înainte de învestirea lui Biden, echipa sa a lăsat să se înțeleagă că era furioasă în privința unei decizii UE de a încheia un pact de investiții cu China. Tensiunile au persistat în ceea ce privește comerțul, impozitarea internațională și normele care guvernează sfera digitală, în special cele referitoare la confidențialitatea în cazul transferurilor intercontinentale de date.

Zvonurile de război au spulberat în mare parte aceste dezacorduri. La sfârșitul anului 2021, când Europa și SUA au început să iasă din criza COVID, o altă perspectivă gravă se profila: Trupele rusești care se masau la granița ucraineană. În noiembrie 2021, von der Leyen a făcut prima sa vizită la Casa Albă. Printre cei care au participat la întâlnirea din Biroul Oval din acea după-amiază se numărau consilierul pentru securitate națională al lui Biden, Jake Sullivan, consilierul adjunct pentru economie internațională al lui Biden, Daleep Singh, pe atunci consilier adjunct pentru securitate națională, și Amanda Sloat, pe atunci director principal pentru Europa în cadrul Consiliului de Securitate Națională.

Alături de von der Leyen se aflau doi dintre cei mai apropiați confidenți ai președintelui Comisiei, Bjoern Seibert, șeful său de cabinet, care a lucrat cu ea încă de pe vremea când era ministrul german al apărării, și Fernando Andresen Guimaraes, un alt membru al cabinetului său, care a fost anterior șef al diviziilor Rusia și SUA și Canada din cadrul Serviciului European de Acțiune Externă, serviciul diplomatic al UE. De asemenea, a fost prezent și ambasadorul UE în Statele Unite, Stavros Lambrinidis. Invazia lui Putin era încă la două luni și jumătate distanță, dar tensiunile erau deja în creștere. Cele două echipe au discutat despre situația de la granița UE cu Belarus, unde migranții din Orientul Mijlociu erau aduși cu avionul de către dictatorul belarus Alexander Lukașenko pentru a trece în Polonia și Lituania.

Europa neatentă?

Apoi, subiectul s-a îndreptat spre posibilitatea unui asalt rusesc asupra Ucrainei. Chiar înainte de întâlnire, Biden fusese informat de către oficialii din domeniul securității naționale și al serviciilor de informații cu privire la acumularea de batalioane rusești în apropierea graniței cu Ucraina. El a dorit să tragă un semnal de alarmă. „Președintele a fost foarte îngrijorat”, a declarat un oficial european, vorbind sub rezerva anonimatului. „Era un moment în care nimeni din Europa nu era atent, nici măcar serviciile de informații”.

Au urmat alte întâlniri, inclusiv o vizită la Bruxelles a directorului CIA, Bill Burns, mai târziu în cursul lunii, în timp ce Washingtonul devenea din ce în ce mai disperat din cauza lipsei de urgență din capitalele europene cu privire la amenințarea iminentă. La instigarea Casei Albe, oficiali de pe ambele maluri ale Atlanticului, inclusiv subsecretarul de stat american pentru afaceri politice Victoria Nuland, au început să se întâlnească săptămânal prin videoconferință.

Pe măsură ce temerile legate de o invazie rusă creșteau, discuțiile s-au îndreptat către pregătirile pentru un pachet de sancțiuni care ar putea fi adoptate de țările UE dacă Moscova ar decide să trimită trupe peste graniță. Contactele au început să aibă loc zilnic. În special, Singh și Seibert au construit o relație de lucru strânsă. De asemenea, au fost recrutați funcționari din diferite departamente ale Comisiei – cunoscute sub numele de direcții generale, inclusiv un grup înființat în cadrul recent creat Consiliului UE-SUA pentru comerț și tehnologie, care s-a ocupat de problema complexă a interdicțiilor de export.

Experții Europei

Seibert a fost „esențial” pentru succesul primului pachet de sancțiuni, a declarat un oficial american de rang înalt. „Interlocutorul esențial cu Comisia Europeană a fost Bjoern Seibert”, a declarat oficialul, descriindu-l pe funcționarul public german ca fiind un expert în materie de substanță și „un operator politic destul de priceput”.

„Am avut o cantitate extraordinară de convergență pe toată linia”, a spus oficialul. Seibert a fost cel care a sunat-o pe von der Leyen, care participa la Forumul de la Budapesta din Varșovia, la ora 4 dimineața pentru a o anunța despre invazia din primele ore ale zilei de 24 februarie.

De-a lungul procesului de pregătire, Comisia a fost cea care a preluat conducerea în ceea ce privește sancțiunile, consultând unele capitale naționale precum Berlin, Paris și Roma, dar în cea mai mare parte întâlnindu-se cu reprezentanții țărilor membre în grupuri mici pentru a le sonda opiniile. De teamă că pachetul ambițios de sancțiuni ar putea fi dezvăluit, Comisia nu a furnizat niciodată un proiect de text, până în ultimul moment, când țările membre erau pregătite să îl examineze. Sancțiunile aveau nevoie de aprobarea unanimă a țărilor UE, dar, având în vedere că respectivele opinii publice priveau alarmate acumularea de informații de către Rusia, reprezentanții guvernelor naționale de la Bruxelles nu au avut altă opțiune decât să renunțe la ele.

„Este puțin probabil ca această colaborare foarte strânsă pe care o vedem în privința sancțiunilor și pe alte fronturi să se fi dezvoltat așa cum a făcut-o fără o relație considerabilă între Washington și Bruxelles, la cel mai înalt nivel, dar și la nivel de lucru”, a declarat Ian Lesser, vicepreședinte al German Marshall Fund of the United States.

„Nu ne uitați”

Punctele forte ale lui Von der Leyen,discreția și rapiditatea cu care lua decizii, ar fi putut să o facă simpatică omologilor săi de dincolo de Atlantic. Dar, aceleași atribute au îndepărtat-o și de unii dintre colegii săi din Bruxelles și din alte capitale europene. În timpul discuțiilor cu miză mare privind sancțiunile, calitățile lui von der Leyen au fost exact ceea ce era necesar pentru a împinge măsuri complexe și sensibile din punct de vedere politic prin procesele decizionale lente ale UE.

„La Washington a existat sentimentul că este vorba de cineva care ar putea în sfârșit să facă lucrurile să meargă”, a declarat un înalt oficial UE care a participat la discuțiile transatlantice.

Experiența lui Von der Leyen ca fost ministru al apărării a făcut-o, de asemenea, persoana ideală pentru administrația Biden, care a avertizat cu privire la un război iminent. Dar, în timp ce țările UE erau pregătite să acorde Comisiei o marjă de manevră în primele runde de discuții privind sancțiunile, pe măsură ce discuțiile s-au îndreptat către măsuri suplimentare, unii oficiali naționali au început să respingă abordarea dură a acesteia.

Atunci când von der Leyen a anunțat Parlamentului European o a șasea rundă de sancțiuni, inclusiv o propunere de interzicere a petrolului rusesc, înainte ca membrii să o fi discutat măcar, unii au fost critici. Premierul olandez Mark Rutte a criticat Comisia pentru lipsa de precizie în ceea ce privește detaliile tehnice. Va mai dura încă o lună până când pachetul va fi aprobat, și nu înainte de a se face concesii unor țări din Europa Centrală și de Est în privința petrolului. Nu a fost prima dată când președintele Comisiei a fost mustrat pentru că a luat-o înainte. În plină pandemie COVID, propunerea Comisiei pentru un pachet de salvare economică în valoare de 2 trilioane de euro s-a scurs înainte ca liderii să o fi văzut, ceea ce a determinat o mustrare din partea Angelei Merkel. „Nu uita să vorbești cu noi”, i-a spus cancelarul german de atunci fostului său protejat.

Ursula, prima femeie în fruntea CE

De trei ori ministru al cabinetului, von der Leyen a devenit prima femeie președinte al Comisiei Europene în 2019, după ce a fost catapultată în această funcție, în ciuda obiecțiilor multora din Parlamentul European, care au favorizat așa-numitul sistem Spitzenkandidat, care propune ca postul să fie acordat unuia dintre candidații nominalizați de un partid paneuropean.

Tensiunile dintre von der Leyen și restul celor 27 de membri ai Colegiului comisarilor au ieșit la iveală în luna iunie, după ce a decis să dea undă verde la plata fondurilor de redresare ale UE pentru Polonia, în ciuda îngrijorărilor legate de abuzurile comise de Varșovia asupra sistemului judiciar. După ce decizia doamnei von der Leyen a fost inclusă pe ordinea de zi a Colegiului la 1 iunie, cinci comisari, inclusiv vicepreședinții Comisiei Frans Timmermans și Margrethe Vestager, și-au exprimat nemulțumirea în scris. Obiecția lui Vestager, care a avut o bună relație de lucru cu von der Leyen, a fost deosebit de notabilă.

„Aceasta nu a fost o decizie care a avut un sprijin foarte larg în cadrul Colegiului”, a declarat un oficial al Comisiei. „A existat sentimentul că von der Leyen a fost probabil mai întâi de acord cu ceva cu liderii naționali în cauză, fără a ține cont de opiniile Comisiei.” În ciuda obiecțiilor colegilor săi, von der Leyen, care a refuzat să fie intervievată pentru acest articol, a continuat oricum.

Putere centrală

Oamenii care au lucrat îndeaproape cu von der Leyen spun că tendința ei de a centraliza puterea este mai evidentă atunci când sunt luate decizii importante. În aceste cazuri, este mai probabil ca ea să se consulte cu puterea de la Berlin sau Paris decât cu comisarul european responsabil de portofoliu. În mod similar, ea lucrează uneori direct cu persoane-cheie din cadrul direcțiilor generale ale Comisiei, ocolindu-i efectiv pe comisarii înșiși.

Prin stilul său, ea diferă în mod fundamental de predecesorul său Jean-Claude Juncker, un operator politic notoriu, care lua în mod regulat pulsul colegilor săi înainte de a lua decizii, chiar dacă o mare parte din prioritățile politice erau stabilite de șeful său de cabinet, Martin Selmayr. În multe privințe, von der Leyen afișează o înțelegere a puterii executive în stil prezidențial american. Comisia își asumă de ceva timp o autoritate sporită în cadrul UE. Sub conducerea lui von der Leyen, acest proces s-a accelerat, Comisia asumându-și un rol de lider în marile schimbări de direcție, cum ar fi emiterea unei datorii comune a UE, achiziționarea în comun a vaccinurilor COVID și introducerea sancțiunilor împotriva Rusiei.

„În cadrul Comisiei, acest proces de centralizare, care a avut loc deja sub Juncker, a continuat”, a declarat Stefan Lehne, cercetător senior la Carnegie Europe. „Adevărata putere este la președinte. Comisarii individuali au pierdut multă putere; colegiul ca atare este mai slab, președintele este mai puternic.”

Este Von der Leyen prudentă?

Prudența lui Von der Leyen și procesul de luare a deciziilor centralizat au determinat multe speculații la Bruxelles cu privire la următoarea sa mișcare. O relație strânsă cu Washingtonul ar fi un atuu valoros dacă ar fi interesată de un post internațional la nivel înalt, de exemplu la Națiunile Unite. Interesant este că von der Leyen a fost una dintre primele persoane care l-au felicitat pe Biden în august, într-un tweet nocturn, atunci când acesta a semnat legea internă, privind reducerea inflației, în ciuda faptului că UE are unele îngrijorări majore cu privire la această propunere, pe care o consideră protecționistă.

Alternativ, dorința de a exercita un al doilea mandat de președinte al Comisiei în 2024 ar ajuta la explicarea motivului pentru care von der Leyen a păstrat uneori un contact mai bun cu capitalele naționale, de al căror sprijin în Consiliul European ar avea nevoie, decât cu proprii comisari.

„Von der Leyen a impus planul de redresare a Poloniei împotriva unei opoziții serioase chiar de la vârful Colegiului său”, a declarat Daniel Freund, membru al Parlamentului European din partea Partidului Verzilor din Germania. „Ea a mers împotriva majorității Parlamentului European când vine vorba de statul de drept, până în punctul în care a trebuit să o dăm în judecată pentru inactivitate.”

„Bătălii” la nivel înalt

„S-ar putea să câștigi bătălii singulare cu această abordare, dar vei pierde sprijin pe termen lung”, a adăugat Freund. Chiar săptămâna aceasta, doi comisari, Thierry Breton și Paolo Gentiloni, au cerut crearea unui fond de sprijin pentru a atenua lovitura luată de europeni în timpul actualei crize energetice.

Întrebarea pentru von der Leyen este dacă abordarea sa va continua să dea roade și atunci când criza se va diminua și atenția se va îndrepta către preocupări pe termen lung sau către decizii care necesită un nivel larg de sprijin. Capacitatea sa de a impune sancțiuni a fost ajutată de faptul că puțini alții din Europa au fost atenți. Statele Unite primeau puține răspunsuri din partea capitalelor naționale la avertismentele lor cu privire la intențiile lui Putin. Cancelarul german Olaf Scholz și președintele francez Emmanuel Macron aveau alte lucruri pe cap: Macron se lupta cu o campanie de realegere, iar Scholz încerca să mențină unit un guvern tripartit din ce în ce mai divizat.

Între timp, Brexitul a privat UE de unul dintre principalele sale atuuri în materie de informații, Marea Britanie, membră a alianței de informații „Five Eyes”, nemaiparticipând la discuțiile din cadrul blocului. Sancțiunile erau, de asemenea, un domeniu în care Comisia avea o greutate reală, având în vedere puterea pieței unice a UE și a relației economice a UE cu Rusia.

Dar, înstrăinarea Colegiului ei este o afacere riscantă. Există pericolul ca abordarea sa și legăturile sale strânse cu Washingtonul să îi creeze dificultăți atunci când va încerca să facă să treacă alte priorități politice ale UE.

Bruxelles-ul și Washingtonul sunt încă foarte departe în ceea ce privește aspecte precum potențialele acorduri comerciale sau cadrul de reglementare pentru protejarea vieții private în cazul transferurilor de date peste Atlantic. Și mai sunt și prioritățile specifice ale UE, cum ar fi reformarea normelor fiscale ale UE și punerea în aplicare a pachetului de măsuri al Comisiei „Fit for 55″ privind schimbările climatice. În probleme ca acestea, în care nu există trupe rusești care să concentreze mințile în Europa, von der Leyen ar putea descoperi că ceea ce are nevoie nu este sprijinul Washingtonului, ci al colegilor mai aproape de casă.