Iluzia optica care nu-i pacaleste pe copiii, dar in plasa careia cad multi adulti. Care cerc portocaliu este mai mare?

Iluzia optica Ebbinghaus (foto) ii pune in dificultate pe cei mari, dar nu si pe cei mici. Aceasta iluzie este un mijloc util de a studia diferitele efecte ale perceptiei asupra creierului. Studiind diferentele dintre copii si adulti privind reactia la iluzia optica, s-au tras concluzii despre dezvoltarea si functia creierului.

Exista iluzii optice pentru a demonstra ca mintea noastra, oricat de infailibila am crede ca e, ar putea fi pacalita. Putem fi pacaliti sa vedem ceva care nu exista. Un studiu realizat de Martin Doherty, de la Departamentul de Psihologie al Universitatii din Stirling, arata ca adultii sunt pacaliti de iluzia optica Ebbinghaus. Nu si copiii.

Stirile PROTV

Doi tineri căsătoriți de doar două luni și-au găsit sfârșitul pe „Drumul morții”. Tragedia a fost filmată | VIDEO

RomaniaTV

Gabriela Cristea, desfiinţată de fani după ce a apărut la plajă în Mamaia. „Miss Piggy e trudită rău!” FOTO

Conceputa la mijlocul secolului al XIX-lea pentru a investiga modul in care perceptia si actiunea functioneaza in creier, iluzia optica pare sa aiba un efect redus asupra perceptiei vizuale a unui copil. Iluzia Ebbinghaus a fost descoperită de psihologul german Hermann Ebbinghaus (1850–1909). Ea a fost popularizata de Edward B. Titchener, motiv pentru care este numita uneori „cercurile Titchener”.

Ce este iluzia optica Ebbinghaus

Iluzia Ebbinghaus este una dintre iluziile de contrast de mai multe dimensiuni. Aceasta a fost studiata atat de filosofi, cat si de cercetatori in stiintele cognitive. In cea mai cunoscuta versiune, iluzia optica consta intr-un cerc inconjurat intr-o imagine de cercuri mai mici, iar in alta din cercuri mai mari. Privitorul tinde sa perceapă cercul inconjurat de cercuri mai mici ca fiind mai mare decat cercul din cealalta imagine. Asta desi ambele au exact aceeasi dimensiune.

Diferenta de perceptie a marimii se datorează urmelor vizuale inconjuratoare (cercurile mai mari sau mai mici) si modului in care creierul proceseaza aceste indicii vizuale. Atunci cand percepe dimensiunea unui obiect, creierul unui adult acorda atentie atat caracteristicilor obiectului, cat si raportului de proportii dintre obiect si elementele ce intra in alcatuirea imaginii campului vizual. Practic, creierul adultilor are in vedere contextul vizual, in timp ce acest context se dezvolta lent la copii.

Iluzia Ebbinghaus este un mijloc util de a studia diferitele efecte ale perceptiei asupra creierului. Studiind diferentele dintre copii si adulti privind reactia la iluzia optica, s-au tras concluzii despre dezvoltarea si functia creierului.

Experimentul lui Doherty

La studiul efectuat de Martin Doherty au participat 151 de copii cu varste cuprinse intre 4 si 10 ani si 24 de adulti intre 18 si 25 de ani. Li s-au aratat imagini foarte asemanatoare cu cele de mai sus. Cand au fost intrebati daca au aceeasi dimensiune, copiii au demonstrat capacitatea de a discerne dimensiunile cercurilor. Asta in ciuda „contextului” confuz – adica fiind inconjurat de alte cercuri de dimensiuni diferite).

Adultii au fost pacaliti de contextul inselator, dar copiii sub varsta de sapte ani au identificat aproape intotdeauna corect dimensiunea cercului portocaliu. Potrivit rezultatelor: „copiii mici disting dimensiunile mai precis decat adultii atunci cand contextul este inselator […] Datele noastre arata ca diferentele observate aici sunt specifice efectelor contextului”.

Alte studii efectuate pe aceasta tema sugereaza ca, pe langa diferentele de dimensiune intre cercuri, mai este un factor care ne influenteaza perceptia. Este vorba de distanta cercului portocaliu fata de cercurile negre. Indiferent de marimea acestora, daca cercurile negre sunt mai aproape de cel portocaliu, acesta pare sa fie mai mare. Iar daca sunt mai indepartate, cercul portocaliu pare a fi mai mic.