Află care sunt cele mai vechi și frumoase tradiții și obiceiuri românești, care definesc sufletul poporului român.
Tradițiile sunt foarte importante, întrucât pe baza lor s-a construit cultura noastră de-a lungul timpului. Acestea ne oferă un cadru ideal pentru a înțelege cine suntem în prezent și de ce.
Tradiții și obiceiuri românești pentru sărbătoarea de Paște
În apropierea acestei sărbători, se făcea o curățenie generală foarte mare și se vopseau zidurile, iar fiecare familie trebuia să își cumpere câte ceva nou, ce trebuia să fie purtat în noaptea de Înviere. Acest lucru se făcea pentru că înainte, înnoirea anului se făcea primăvara, iar Învierea lui Hristos însemna renașterea umanității.
În trecut, postul era mult mai aspru, în Săptămâna Mare, oamenii mâncau foarte puțin de Florii, apoi urmau să mai mânânce în Joia Mare. Săptămâna Luminată era cea în care oamenii o jertfeau prin rugăciune și printr-un post aspru, cum am menționat.
Joia Mare era o zi foarte importantă, când se aprindeau focuri foarte mari în grădinile oamenilor și a bisericilor, astfel încât să cheme spiritele morților ce vin în Noaptea de Înviere. În această zi, femeile nu aveau voie să facă niciun fel de activitate fizică, curățenia generală trebuind să fie gata, pentru că altfel, o creatură le bântuia pe femeile leneșe.
Această creatură avea grijă ca oamenii să respecte regulile impuse, astfel încât femeile trebuiau să aibă totul pus la punct până atunci. În această zi, femeile trebuiau doar să înroșească ouăle, pe care apoi le decorau frumos.
În Ajunul Învierii, femeile pregăteau o cană de apă în care se pune un ban de argint, fire de busuioc și un ou vopsit, astfel încât să le ferească familiile de farmece, descântece și de boli.
Alte obiceiuri foarte frumoase
Sărbătoarea solstițiului de vară era reprezentată de boul înstruțat, ce avea o înfățisare falnică și era împodobit cu flori, clopoței și țesături frumoase. Acesta era plimbat pe ulițele satelor, reprezentând o divinitate străveche cu puteri fertilizatoare, ce obținea recolte bogate.
Tânjaua este un obicei agrar, ce avea loc în a doua zi de Paște sau de Sfântul Gheorge, unde avea loc o ceremonie ce se organiza în cinstea celui mai harnic om din sat. Acesta era ales în funcție de cine iese primul la arat, dar și de calitățile morale.
O altă tradiție ce are loc primăvara este umblatul în tez, unde copii se îmbracă în haine populare și merg pe la casele din sat, spunându-le la oameni „Hristos a-nviat”, iar gazdele îi răsplătesc cu ouă roșii. Sarbătoarea „păzitul Usturoiului” avea loc în noaptea Sfântului Andrei, unde se făcea o petrecere ce era menită să îndepărteze orice spirit rău, în apropierea iernii.
Pentru că „Floriile” era sărbătoarea ce reînvia natura, se ducea salcie la biserică pentru a fi sfințită și pusă apoi la icoană pentru tot anul. În această zi, nu trebuia mâncată niciun fel de plantă. Această sărbătoare mai era numită și „Sărbătoarea Înfloririi Salciei”, care se spune ca a fost binecuvântată de Maica Domnului, ca salcia să fie prima ce anunță primăvara.
Aceste tradiții și obiceiuri românești există de foarte mulți ani, iar cunoașterea și păstrarea acestora ne pot ajuta să înțelegem mai bine contextul istoric și evoluția noastră ca și popor.