Hribi de plop, ciuperci care trebuie gătite bine pentru a evita neplăcerile gastrointestinale

Hribii de plop sunt o specie de ciuperci extrem de căutată în România, foarte mult consumată de către români, dar care are nevoie de o atenție specială. Hribii trebuiesc gătiți bine pentru a evita neplăcerea unei probleme gastrointestinale.

Dacă deja ai cules hribii și nu știi ce să faci cu ei atunci îţi recomandăm să citești o rețetă de hribi la borcan. O delicatesă pentru perioada de iarnă, perioadă în care nu vei găsi aceste ciuperci.

RomaniaTV

Lovitură pentru 8 milioane de români. Le dispar sume uriaşe din cont de la 1 august 2025

Observatornews.ro

Incendii devastatoare în Bulgaria, provocate de doi piromani. Vor fi judecaţi pentru terorism

Cum poți identifica corect hribii de plop

Sunt numeroase ciuperci care seamănă cu hribii de plop. Din aceste considerente este bine să te documentezi, dacă ești la început de drum, și dorești să mergi în căutarea acestor tipuri de ciuperci. Așadar, pălăria hribilor are diametru variabil (6-25 cm), trecând de la semisferică la convexă, cu marginea răsfrântă inițial spre picior. Cuticula este netedă, catifelată pe uscat și lucioasă pe umed, în culori de la portocaliu la roșu-cărămiziu.

Tuburile și porii prezintă sporifere albe, spongioase la atingere, cu pori mici rotunzi la început, devenind gri-măsliniu. Sporii sunt brun-măslinii, fusiformi.

Piciorul cilindric, gros și tare, are înălțime de 10-20 cm, suprafața cu solzișori groși, de la alb la roșu-maroniu.

Carnea hribilor, în tinerețe compactă, devine moale și schimbă culoarea la maturitate. Are miros slab, dar plăcut, și gust delicios. Caracteristicile microscopice includ spori cilindric-fusiformi, bazidiile claviforme cu sterigme, cistidele fusiforme și ventricoase. Reacțiile chimice includ decolorarea cu fenol violet și sulfat de fier.

Cum ne dăm seama că ciupercile sunt comestibile

Deosebirea între ciupercile comestibile și cele necomestibile se bazează pe o serie de caracteristici care includ aspectul, mirosul, gustul, habitatul, precum și anumite teste chimice și microscopice. Iată câteva criterii de bază pentru a face distincția:

Aspectul: Ciupercile comestibile pot prezenta o varietate de forme, culori și dimensiuni, la fel ca și cele necomestibile. Este important să studiezi în detaliu caracteristicile specifice ale fiecărei ciuperci pentru a recunoaște diferențele.

Mirosul și gustul: Multe ciuperci comestibile au miros plăcut și gust savuros, în timp ce cele necomestibile pot avea miros neplăcut sau amar. Nu consuma niciodată ciuperci care au miros neobișnuit sau dezagreabil.

Habitatul: Unele ciuperci comestibile au habitaturi caracteristice și preferă anumite medii, cum ar fi păduri de conifere sau de foioase, zone umede sau uscate. Cunoașterea habitatului specific poate ajuta la identificarea corectă.

Porii, lamele și tuburile: Studierea structurii sub pălărie, cum ar fi porii sau lamelele, este importantă. Anumite ciuperci pot avea caracteristici specifice în aceste zone care le diferențiază de celelalte specii.

Schimbarea culorilor: Unele ciuperci necomestibile își pot schimba culoarea la atingere sau după tăiere. Observarea acestor schimbări poate fi un indiciu important.

Teste chimice și microscopice: Pentru a fi sigur de comestibilitate, unii micologi experimentați folosesc teste chimice sau analize microscopice pentru a confirma identitatea ciupercii.

Consultarea unui expert: În special dacă nu ai experiență în recunoașterea ciupercilor, este recomandat să consulți un micolog sau un expert în domeniu înainte de a consuma orice ciupercă din sălbăticie.

Amintă-ți că identificarea ciupercilor din sălbăticie poate fi dificilă și riscantă, deoarece multe specii pot fi confundate cu altele. Dacă nu ai suficientă cunoaștere, este mai prudent să eviți consumul de ciuperci din mediul natural. Așadar, dacă vrei să găsești hribi de plop îți recomandăm, înainte de toate, să consulți o părere avizată.