Hormonii foamei si ai satietatii. Cum lucreaza

Nevoia de a gasi combustibil pentru a genera energie este un impuls profund in biologia tuturor organismelor vii. Toti avem nevoie de hrana pentru a supravietui. Hormonii foamei si ai satietatii lucreaza in echipa pentru a controla aportul alimentar. Afla mai multe despre modul in care hormonii ne fac sa ne simtim flamanzi si plini.

Asa cum sugarul este hranit la cerere, atunci cand ii este foame, la fel ar trebui sa ne hranim si noi adultii. Multi dintre noi recunoastem greu foamea pentru ca fiind ocupati cu diverse probleme pe care le avem de rezolvat, nu mai suntem atenti la senzatiile fizice transmise de corp. Hormonii foamei si ai satietatii sunt importanti in procesul de slabire si nu numai.

Stirile PROTV

Cele două condiții puse de Putin pentru încetarea focului în Ucraina. Teritoriile pe care le vrea liderul de la Kremlin

RomaniaTV

ULTIMA ORĂ! Cutremur cu magnitudinea 4,9. Anunțul făcut de INFP

Sistemul organismului pentru reglarea aportului alimentar este coordonat de hipotalamus. Acesta se afla sub linia mediana a creierului, in spatele ochilor. In hipotalamus se afla celule nervoase care, atunci cand sunt activate, produc senzatia de foame. Acestea fac acest lucru prin producerea a doua proteine ​​care provoaca foamea: neuropeptida Y (NPY) si peptida legata de agouti (AGRP).

Destul de aproape de aceste celule nervoase este un alt set de nervi care inhiba puternic foamea. Acestia produc doua proteine ​​diferite care inhiba foamea: proteina CART si hormonul care stimuleaza melanocitele (αMSH). Aceste doua seturi de celule nervoase initiaza si trimit semnale foamei in alte zone ale hipotalamusului. Deci, daca va simtiti inclinat sa mancati sau nu, depinde de echilibrul activitatii dintre aceste doua seturi de celule nervoase.

Hormonii foamei si ai satietatii

Activitatea este controlata in principal de hormoni care circula in sange. Acestia provin din tesuturile din diferite parti ale corpului care se ocupa cu aportul si stocarea de energie, inclusiv intestinul (care primeste si digera alimentele), grasimea (care stocheaza energia) si pancreasul (cel care fabrica hormoni care sunt implicati in energie, depozitare, cum ar fi insulina). Sa aruncam o privire mai atenta asupra modului in care functioneaza fiecare dintre acesti hormoni care circula in sange.

Grelina se face in stomac. Stimuleaza foamea actionand asupra neuronilor din hipotalamus pentru a creste activitatea celulelor nervoase care provoaca foamea si reduce activitatea celulelor care inhiba foamea. Pe masura ce stomacul se goleste, eliberarea de grelina creste. Imediat ce stomacul se umple, nivelul grelinei scade.

Peptida 5 asemanatoare insulinei (ILP-5) s-a dovedit a stimula foamea in 2014. Este al doilea hormon circulant care are acest efect si este produs in principal in colon. Dar inca nu stim rolul fiziologic al acestuia. Colecistokinina (CCK) este produsa in intestinul subtire superior, ca raspuns la alimente si da o senzatie de satietate. Este eliberata la scurt timp dupa ce mancarea ajunge la intestinul subtire. Peptida YY, peptida 1 asemanatoare glucagonului (GLP-1), oxitomodulina si uroguanilina sunt facute din ultima parte a intestinului subtire si ne fac sa ne simtim plini. Sunt eliberate ca raspuns la mancarea din intestin.

Leptina este produsa de celule adipoase

Leptina este cel mai puternic hormon care suprima apetitul si este fabricat in celulele grase. Acesta a fost descoperit in 1994. Cu cat avem mai multe celule grase, cu atat mai mult leptina produce corpul. Teoretic, ar trebui sa ne simtim mai plini, deci sa se diminueze apetitul. Insa aici apare o problema asemanatoare cu rezistenta la insulina. Organismul devine mai putin sensibil la actiunea acestui hormon.

Amilina, insulina si polipeptida pancreatica sunt facute in pancreas. Studiile efectuate in Statele Unite au aratat ca, atunci cand insulina intra in creier, inhiba foamea, spunand creierului „exista suficienta energie in organism, odihneste-te”. Amilina, descoperita in 1981, este fabricata in aceleasi celule care fac insulina (celulele beta). S-a demonstrat ca inhiba aportul alimentar. Rolul exact al polipeptidei pancreatice nu este inca cunoscut, dar exista dovezi ca inhiba foamea.

Hipotalamusul primeste, de asemenea, semnale de pe caile de placere care utilizeaza dopamina, endocannabinoizii si serotonina ca mesageri, care influenteaza comportamentul alimentar. Odata plin, stomacul reduce dorinta de a manca atat prin reducerea productiei de grelinei, cat si prin trimiterea unui mesaj catre hipotalamus. Grelina atinge un nivel scazut in jur de 30 pana la 60 de minute dupa masa. Nivelurile de hormoni care ne fac sa ne simtim plini – CCK, PYY, GLP-1, amilina si insulina – toate cresc dupa o masa pentru a atinge un varf la aproximativ 30 pana la 60 de minute mai tarziu. Toti hormonii revin apoi treptat la nivelurile lor de post, la trei pana la patru ore dupa masa.