Hemoglobina eritrocitară medie: Ce riscuri se ascund în spatele anemiei

Hemoglobina eritrocitara medie (HEM/MCH) este greutatea medie a hemoglobinei pe cantitatea de eritrocit. MCH se calculează prin înmulțirea cu 10 a cantității totale de hemoglobină și împărțirea acestui număr la numărul total de celule roșii din sânge.

Hemoglobina eritrocitară medie reprezintă concentrația medie a hemoglobinei dintr-un anumit volum de eritrocite.

Hemoglobina eritrocitară medie se folosește pentru a diagnostica diferite tipuri de anemie, adică scăderea hemoglobinei şi a hematocritului sub valorile normale corespunzătoare vârstei şi sexului.

Stirile PROTV

Decizia care i-a salvat viața lui Adrian, un român de 37 de ani prins în dezastrul din Spania: "Am luat câinele și m-am dus"

RomaniaTV

Ce RELIGIE are Gabriela Cristea. Puțină lume știe asta despre ea. ''Vreau să fiu incinerată''

Hemoglobina eritrocitară medie: Care este valaorea normală

Valoarea normală a MCH este situată între 27 și 33 picograme(pg)/celulă. În cazul în care nivelul este mai mare de 34, se consideră un nivel critic. Motivul principal pentru care nivelul MCH ar fi prea mare este anemia macrocitară, în care nu sunt produse suficiente celule roșii, iar cele care există sunt mari.

11:00, 30 Oct 2024

FOTOCe probleme de sănătate pot apărea dacă ai creatinina serică mică? Legătura dintre hipertensiune și pietrele la rinichi!

Anemia macrocitară este adesea cauzată de un deficit de vitamina B12 sau de acid folic din organism.

Daca nivelul MCH este sub 26, se consideră a fi prea scăzut, adică hipocrom.

Nivelul MCH poate scădea în urma unei hemoragii, în cazul deficitului de fier sau din cauza unei anemii microcitare. Anemia microcitară este o afecțiune în care globulele roșii sunt foarte mici. Principalele cauze ale acestui tip sunt anemia prin deficiență de fier și talasemia.

Există situații când o persoană cu MCH normal poate fi diagnosticată cu anemie. Cauzele pot fi pierderile bruște de sânge, a unei boli cronice, infectii ale sangelui sau insuficientei renale.

Simptome ale anemiei

În cazul anemiei, indiferent de tip, sunt simptome comune, precum astenie, piele palidă, scăderea rezistenței la efort, dureri de cap, stări de amețeală, mâini și picioare reci, dificultăți de concentrare, irascibilitate sau insomnie.

Anemia poate să rezulte și din nivelurile scăzute ale hemoglobinei, proteină care transportă oxigenul.

Lipsa oxigenului este principala problem în cazul anemiei. Simptomele anemiei pot consta în amețeală, slăbiciune, paloare, dureri de cap, mâini și picioare reci, amorțeală și furnicături, o temperatură scăzută a corpului.

Alte simptome ale anemiei pot fi oboseala, o energie redusă, slăbiciune, dificultăți în respirație, vertij, palpitații, paloare.

Simptomele mai grave ale anemiei pot include durere în piept, anginp sau atac de cord, amețeală, leșin sau ritm cardiac rapid.

Cum se pune diagnosticul de anemie

În urma unei hemoleucograme se poate ajunge la diagnosticarea unei anemii. Hemograma completă este o investigație primară obligatorie și oferă informații despre:

• numărul hematiilor (în anemie variază în funcție de anumiți factori), hematocritul (în anemii este scăzut),
• hemoglobina (în anemii este scăzută),
• volumul eritrocitar mediu (în anemiile feriprive și în talasemii este scăzut, în anemiile posthemoragice este normal, iar în anemia pernicioasă este crescut),
• hemoglobina eritrocitară medie (în anemiile feriprive și talasemii este scăzută, în anemiile posthemoragice recente este normală, iar în anemia pernicioasă este crescută),
• concentrația hemoglobinei eritrocitare medii (în anemiile feriprive și este mai scăzută, iar în restul anemiilor este normală).

Când se pune diagnosticul de anemie

Diagnosticul de anemie se pune la valori ale eritrocitelor sub 4,2 milioane/mm3 la bărbați și 3,7 milioane/mm3 la femei și valori ale hemoglobinei sub 13 g/100 ml la bărbați și 11 g/100 ml la femei.

În anumite cazuri pentru a confirma diagnosticul de anemie poate fi nevoie de investigatii suplimentare, care sunt recomandate de medic.

Mai mult, în unele cazuri, medicul poate apela și la puncția medulară, pentru a putea examina măduva osoasă a pacientului dacă suspectează o boală gravă a măduvei osoase.