Hanul lui Topor, local celebru din orașul Iași, plin de povești picante și savuroase din lumea mondenă – GALERIE FOTO EXCLUSIV

Amintiri legate de un local faimos din orașul Iași, plin de povești picante și incitante din lumea mondenă! În prim-plan este fostul ”Han al lui Topor”, amplasat la mijlocul Străzii Sărărie. Cu toate că a dispărut în negura vremurilor, așa-numitul ”Club al ciocănarilor” sau Hanul lui Topor era unul dintre cele mai importante puncte de atracție pentru ieșenii sau turiștii dornici de petrecere, de mâncare și băutură bună

Până la începutul secolului al XX-lea, orașul Iași era presărat, de la Strada Lăpușneanu, Fundație până la Copou – Sărărie, de edificii extrem de frumoase și cu variate destinații. De la hanuri celebre la biserici, crâșme sau prăvălii, toate acestea au un trecut aparte. De asemenea, ele au fost martorele ”tăcute” a numeroase întâlniri din lumea bună a urbei.

Stirile PROTV

Ce a spus operatoarea care a introdus biletul câștigător la Loto 6/49 despre românul care a luat premiul de 9,5 mil. euro

RomaniaTV

Este ştirea momentului, toţi românii aşteaptă de decenii aşa ceva

Printre acestea se regăsește așa-numitul ”Club al ciocănarilor” sau Hanul lui Topor (zona Sărărie, pe strada unde este și Biserica «Sf. Haralambie»), unul dintre cele mai importante puncte de atracție pentru ieșenii sau turiștii dornici de petrecere, de mâncare și băutură bună. Printre ”mușterii” s-au numărat inclusiv Ion Creangă sau Mihai Eminescu.

Hanul lui Topor, local celebru din orașul Iași, plin de povești picante și savuroase din lumea mondenă

Pe acest segment, cu toate că aceste locuri au dispărut în negura vremurilor, regăsim așa-numitul ”Club al ciocănarilor” sau Hanul lui Topor.

”Înființate încă din perioada medievală a orașului, folosite ca locuri unde drumeții își aveau asigurate cazarea și masa, hanurile din vechiul târg au devenit cu timpul centre comerciale importante. Clădirile se deosebeau puțin de casele boierești de la țară, fiind prevăzute cu pivnițe încăpătoare în care erau depozitate alimentele și butoaiele cu vin sau țuică. Vremea a înghițit multe din vechile hanuri ale Iașului de altădată. Să încercăm o incursiune în atmosfera plină de pitoresc a vechilor hanuri ieșene, ridicate la intrările în oraș sau pe ulițele prăfuite ale târgului. Astfel, două dintre cele mai puțin cunoscute astăzi sunt Clubul Ciocănarilor sau Hanul lui Topor. Primul, denumit într-o vreme Hanul Pârlita, chiar dacă era situat pe fosta Uliță Mare, din ce pricini nu se știe, nu atrăgea atenția mușteriilor.

Pentru că era în vremea construirii căii ferate Suceava-Pașcani-Iași, unui hangiu șugubăț i-a venit ideea să atârne deasupra ușii locantei din colțul uliței o firmă pe care era scris: «La drumu’ de fier». Ideea nu a fost chiar proastă, pentru că în zilele următoare localul s-a umplut, iar nori groși de fum de la lulelele mușteriilor ieșeau pe ferestre. Mai mult, meșterii străini care lucrau la drumul de fier, veniți din Polonia și Austria, au transformat încăperile într-un fel de club al ciocănarilor, unde-și fumau liniștiți luleaua alături de o halbă gulerată cu bere. Peste asta, cei care urcau spre Țicău prin Sărărie, în calea lor se afla Hanul lui Topor, un soi de Hanul Ancuței, unde o pastramă de oaie și o carafă de vin erau binevenite. Și tare se mai amuza Eminescu când Creangă, nădușit din cale-afară, își făcea vânt cu poala de la cămeșoi”, descrie Petru Iosipescu, pasionat de trecutul Iașului de după 1850.

De Hanul lui Topor se leagă una dintre poveștile lui Creangă și Eminescu prin Târgul Ieșilor

Una dintre poveștile interesante din peregrinările lui Creangă și Eminescu prin Târgul Ieșilor este legată de Hanul lui Topor. Amândoi veneau la Junimea, amândoi plecau de la Junimea. Erau zile când cei doi pur și simplu dispăreau. Plecau amândoi și se înfundau pe la vreun crâșmar. Acolo nu se puneau pe băut, cum spuneau unii, ci își trăiau viața așa cum le plăcea lor, simplă și naturală.

Descrierile din epocă arată că era o plăcere pentru ei să se așeze într-o odaie scundă, în fundul unei crâșme, pe lavițe de lemn, cu brațele rezemate de o masă murdară, serviți de un băiețel de ”cârciumă”. Cereau să li se frigă o bucată de pastramă, cu niște cârnați cu usturoi alături, mai cereau și o ulcică de vin și, după ce mâncau, stăteau înaintea unui pahar cu vin toată noaptea. Un asemenea loc de ”casă” pentru cei doi mari intelectuali ai țării era și acest local celebru din orașul Iași, plin de povești picante și savuroase din lumea mondenă, anume Hanul lui Topor. Interesant este că, după 1990, un întreprinzător a redeschis un local cu acest nume. Din păcate, acum, doar un gard, bălării și un teren viran mai amintesc de fosta locantă.