Tăierea porcului, tradiție cunoscută și sub denumirea de Ignat, constituie un eveniment deosebit de semnificativ pentru comunitatea românească. Acest obicei are loc în fiecare an, pe 20 decembrie, având sângele ca element central, simbolizând norocul, belșugul și fertilitatea asociate porcului, a cărui greutate poate fi calculată după rinchi.
Greutate porc după rinichi. De ce trebuie să vezi sânge în ziua de Ignat
Tradiția tăierii porcului include prepararea cărnii pentru consumul pe parcursul perioadei dintre Crăciun și Bobotează. Ignatul este marcat de diverse tradiții și superstiții în rândul populației. Se spune în popor că tăierea porcului la Ignat aduce noroc și prosperitate, iar amânarea acestei activități poate aduce ghinion. Tăierea porcului este singura muncă permisă în ziua de Ignat, iar acest act trebuie să aibă loc în lumina zilei pentru a ține spiritele malefice la distanță. Sacrificarea porcului începe după ivirea zorilor și trebuie finalizată înainte de apusul soarelui. În anumite regiuni, porcul este stropit cu apă sfințită și orientat cu capul spre Răsărit. În ziua de Ignat, se consideră că activitățile obișnuite, precum spălatul, cusutul sau măturatul în casă, sunt interzise. Este semn bun să vezi sânge în această zi, considerându-se că vei fi protejat astfel împotriva bolilor.
O metodă tradițională de a determina greutatea porcului și știută de mulți gospodari este că numărul de grame cântărite de rinichi este corespondent în kilograme pentru greutatea întregului animal. După tăierea porcului, are loc „pomana porcului„, unde participă cei implicați în sacrificare. Carnea este servită cu mămăligă, murături și țuică fiartă, iar aceasta se desfășoară în curte, cu toți participanții în picioare.
După ce porcul este pârjolit, măcelarul procedează la tranșarea sa în concordanță cu preferințele gazdei. Pe masă sunt aranjate pe rând capul, șuncile și organele interne ale animalului. În paralel, gospodinele se ocupă de pregătirea umpluturii pentru cârnați și caltaboși, pregătindu-se astfel pentru pomana porcului ce va avea loc în timpul mesei de seară.
Pentru pregătirea „pomanei porcului” se utilizează carne grasă proaspăt tăiată de la porcul sacrificat. Printre ingredientele necesare se numără cârnații, untura, vinul roșu, sare, piper și boia dulce. Carnea de porc este tăiată în bucăți mari, prăjită în untură, apoi condimentată și fiartă în vin. Când este gata, pomana porcului se servește alături de mămăligă și murături.
Conform tradiției, se spune că începând cu noaptea de Ignat, porcii nu mai acumulează în greutate. Totodată, o altă superstiție sugerează că cei care nu au porc în gospodărie ar trebui să sacrifice cel puțîn o pasăre pentru a se proteja împotriva bolilor.
Legenda pruncului ținut în brațe de Iisus
Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul, sărbătorit în Biserica Ortodoxă pe 20 decembrie, este denumit și „Teoforul”, cu semnificația de „cel care a fost purtat de Dumnezeu” sau „cel care Îl poartă pe Dumnezeu”. Primul sens al numelui său este legat de un episod din copilăria acestuia, consemnat exclusiv în tradiția bisericească. Se spune că Ignatie a fost copilul pe care Iisus l-a luat în brațe, prezentându-l ca exemplu de smerenie învățăceilor Săi, prin cuvintele: „De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în Împărăția Cerurilor” (Matei 18, 2-4).
Potrivit tradiției, Sfântul Ignatie a fost hirotonit episcop al Antiohiei de către Apostolul Petru, devenind astfel al treilea episcop al Antiohiei. A murit în Roma, în jurul anului 110, fiind aruncat în arena leilor la porunca împăratului Traian. Împăratul l-a găsit pe Ignatie în timpul trecerii sale prin Antiohia și, pentru că sfântul nu a renunțat la credința sa, a fost închis și ulterior adus la Roma.
După ce leii i-au sfâșiat trupul, au rămas doar oasele, pe care credincioșii le-au adus la Antiohia. În țara noastră, fragmente din moaștele Sfântului Ignatie Teoforul se găsesc la Schitul Dârvari din București, în Catedrala Episcopală din Galați și la Mănăstirea Tismana. Astfel, în ziua în care îl celebrăm pe Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul, românii au obiceiul de a sacrifica un porc, a caruit greutate poate fi calculată după rinchi.