Greșeli de exprimare ale poeților români. Ce nume mari au făcut greșeli de exprimare

Greșelile de exprimare nu le-au fost străine nici poeților români. De multe ori elevii s-au plâns de faptul că aceste greșeli făcute de nume mari ale literaturii române le sunt acceptate fiind denumite ”licențe poetice”.  Ce scriitori celebri au făcut aceste „greșeli” o să aflam în rândurile ce urmează.

Cum putem defini licență poetică pentru a o putea deosebi de o greșeală de exprimare? Diferența dintre o greșeală de exprimare și o licență poetică o constituie faptul că licență este considerată a fi o greșeală făcută cu bună știință.

Stirile PROTV

A venit nota de plată. Noua ordonanță „trenuleț”: Se taie de la concedii medicale, salariile și sporurile se îngheață în 2025

RomaniaTV

Victor Cornea a părăsit-o pe Andreea Bălan chiar în ziua de Crăciun. Anunțul făcut de sportiv

Licență poetica este o abatere de la „regulile gramaticale ale limbii, cerută de necesitatea rimei sau a ritmului, sau din dorinţa de a realiza o notă stilistică particulară”. Este folosită în toate poeziile la libera alegere a scriitorului.

Greșeli de exprimare ale poeților români

Eminescu, George Coșbuc sau Alexei Mateevici sunt printre cele mai celebre nume care au făcut greseli de exprimare.

Fară dar și poate cel mai cunoscut pleonasm folosit într-o operă este cel al lui Mihai Eminescu în a treisprezecea strofă din „Luceafărul”. Capodopera literara se numara printre cele mai cunoscute si apreciate opere ale celui ce a fost cea mai importantă voce poetică din literatura română. Poemul a fost început încă din 1873, dar scrisă și finisată de-a lungul multor ani până la publicarea sa în aprilie 1883.

„Cobori în jos, luceafăr blând,

Alunecând pe-o rază,

Pătrunde-n casă și în gând,

Și viața-mi luminează”

Pleonasmul folosit de marele poet este vizibil în prima strofa: „Cobori în jos”. Potrivit criticilor literari, Eminescu a recurs la aceasta exprimare intenționat din motive ce țin de ritmul versurilor şi de numărul lor de silabe

În poezia „El Zorab” a lui George Coșbuc regăsim o alta licență poetica în antepenultima strofa care suna astfel:

„El scoate grabnic un pumnal

Şi-un val de sânge, roşu val

De sânge cald a izvorât

Din nobil-încomatul gât,

Şi cade mortu cal„

Formula „val de sânge” care a fost repetata și inversiunea cel puțin ciudata „mortul cal” în loc de „calul mort” sunt folosite la fel ca în poezia lui Eminescu, pentru a păstra ritmul și rima. Poezia a fost publicata în volumul “Balade și idile” din anul 1893.

Greșeala pe care o face marea majoritate a românilor

Printre greșelile de exprimare ale poeților români se regăsește și cea mai frecventa greșeală făcută de milioane de romani în exprimare. Versurile de mai jos sunt semnate de Alexei Mateevici în poezia „Limba noastră”:

„Limba noastră-i limba sfântă,

Limba vechilor cazanii,

Care-o plâng şi care-o cântă

Pe la vatra lor ţăranii”

În cazul în care poetul basarabean ar fi scris „pe care-o plâng şi pe care-o cântă”, ar fi avut un număr prea mare de silabe și probabil s-ar fi stricat armonia versurilor. Este aceasta o licență poetica? Da, fară dar și poate.

Poezia de doisprezece strofe este un elogiu adus limbii române și un îndemn pentru prețuirea ei.

Versurile imnului au fost scrise de către Mateevicila Congresul Scriitorilor din Basarabia unde s-a hotărât trecerea la alfabetul latin și alte reforme importante. Melodia pentru imnului a fost compusă de Alexandru Cristea.