Gheişele, simbolul eleganței japoneze. Ce secrete ascunde această tradiție?

Gheişele sunt unele dintre cele mai fascinante figuri ale culturii japoneze, simboluri ale eleganţei, artei şi rafinamentului. De-a lungul secolelor, ele au fost privite cu admiraţie, dar şi cu o oarecare doză de mister.

Rolul lor nu este unul pur decorativ, ci implică o pregătire artistică și culturală deosebită, care le transformă în adevărate ambasadoare ale tradiției japoneze. Cum a reușit să supraviețuiască această cultură până în zilele noastre?

RomaniaTV

EXIT POLL alegeri prezidenţiale 2025, turul 2! E TSUNAMI de la prima oră! Surprize mari după primele cifre!

Observatornews.ro

Este cea mai friguroasă perioadă de mai din ultimii 50 de ani. Cât mai avem de aşteptat până când se va încălzi

Originea şi stilul de viaţă al unei gheişe

Tradiţia gheişelor îşi are rădăcinile în perioada Edo (1603-1868), când artiști și animatori profesioniști erau angajați pentru a distra oaspeţii în casele de ceai sau la evenimente importante. Iniţial, primii „gheişa” erau bărbaţi, însă în timp, femeile au preluat acest rol și au devenit dominante în această profesie.

Pentru a deveni gheişă, o tânără trebuia să urmeze un drum lung și plin de sacrificii. Procesul începea la o vârstă foarte fragedă, între 6 și 7 ani, iar viitoarele gheişe erau pregătite riguros, sub îndrumarea unei matroane experimentate. La început, ele erau ucenice care învățau dansuri tradiționale, tehnici muzicale, ceremonia ceaiului și, poate cel mai important, arta conversației rafinate. Aceste instruiri nu se limitau doar la aspectele fizice și tehnice, ci se întindeau și la dezvoltarea unei atitudini interioare de calm, răbdare și disciplină. În această perioadă, ele își consolidau cunoștințele despre limbajul subtil al gesturilor, al privirilor și al tăcerii, aspecte esențiale în comunicarea cu oaspeții lor.

Viaţa unei gheişe era extrem de strictă și controlată. Ele locuiau în case speciale, unde erau îngrijite de o matroană numită. Respectarea regulilor de comportament, codului vestimentar și a manierelor era esențială pentru succesul lor.

Hainele gheişelor sunt un simbol al statutului lor. Ele poartă kimono-uri somptuoase, decorate manual, iar machiajul lor alb, datorat pudrei de orez și buzele roșii sunt emblematice. Părul este aranjat în coafuri complicate, fixate cu ace ornamentale numite kanzashi. Toate aceste elemente contribuie la imaginea lor distinctă și elegantă.

Cum sunt văzute în lumea modernă?

Deși numărul gheişelor a scăzut semnificativ în ultimele decenii, tradiţia nu a dispărut complet. În marile oraşe japoneze precum Kyoto sau Tokyo, încă mai există cartiere unde gheişele practică această artă. Astăzi, rolul lor a rămas aproape neschimbat: participă la ceremonii și păstrează vii tradițiile japoneze. Totuși, datorită modernizării și schimbărilor sociale, există din ce în ce mai puține tinere care aleg să urmeze această carieră.

Contrar unor concepții greșite, gheişele nu sunt escorte sau concubine. Ele sunt artiste dedicate, specializate în oferirea unei experiențe culturale și artistice de excepție. În trecut, unele puteau avea un patron bogat, dar acest aspect nu implica întotdeauna o relație romantică, ci mai degrabă sprijin financiar pentru arta lor.

În cultura contemporană, gheişele au fost adesea portretizate în filme, cărți și documentare, fiind aduse în atenția publicului larg ca fiind figuri misterioase și fascinante, simboluri ale rafinamentului, frumuseții și eleganței. Unul dintre cele mai celebre lucruri care au contribuit la imaginea publică a gheişelor este romanul Memoriile unei gheişe de Arthur Golden, publicat în 1997, transformat într-un film de succes în 2005. Deși romanul a captivat milioane de cititori, prezentând o poveste romantică și dramatică despre viața uneiastfel de tinere, el a fost, totodată, subiectul unor critici semnificative, în special din partea celor care cunoșteau realitățile tradiției gheişelor.