Papa Francisc a donat nu mai puțin de 200.000 de euro pentru susținerea unei fabrici de paste, dar nu orice fabrică. Este vorba despre atelierul din cadrul închisorii pentru minori Casal del Marmo, un loc unde tinerii privați de libertate primesc o a doua șansă prin muncă și demnitate.
Ultimul gest al Papei Francisc
Donația a fost încredințată monseniorului Benoni Ambăruş, directorul Caritas Roma și responsabil cu viața pastorală din penitenciare, care va coordona acest proiect cu profundă valoare socială și spirituală.
„I-am spus că avem o ipotecă mare pentru această fabrică de paste și dacă o putem plăti, vom scădea prețul pastelor, vom vinde mai multe și vom angaja mai mulți băieți. Mi-a răspuns: «Aproape am rămas fără bani, însă mai am ceva în cont». Și mi-a dat 200.000 de euro”, a spus Monseniorul Ambăruş agenţiei ANSA.
Cei 200.000 de euro nu sunt doar o donație, ci o speranță reinvestită în demnitatea unor tineri care, prin muncă și încredere, primesc o nouă șansă la o viață normală. Un gest care spune, fără cuvinte mari, că binele se face în tăcere – dar rămâne puternic în inimile celor care îl primesc.
Testamentul Suveranului Pontif a fost publicat de Vatican
Într-un gest de profundă smerenie și credință, Papa Francisc și-a făcut publice ultimele dorințe, într-un document emoționant. Testamentul său, publicat oficial de Vatican, dezvăluie nu doar detalii despre locul de veci ales cu grijă, ci și un mesaj de speranță și pace adresat întregii omeniri.
„Pe măsură ce simt că se apropie amurgul vieții mele pământești și cu speranța fermă în viața veșnică, doresc să îmi expun ultimele dorințe numai în ceea ce privește locul în care voi fi înmormântat. De-a lungul vieții mele și în timpul slujirii mele ca preot și episcop, m-am încredințat întotdeauna Maicii Domnului nostru, binecuvântata Fecioară Maria. Din acest motiv, cer ca rămășițele mele muritoare să se odihnească – în așteptarea zilei învierii – în Bazilica Papală Santa Maria Maggiore. Doresc ca ultima mea călătorie pământească să se încheie tocmai în acest vechi sanctuar marian, unde mă voi opri întotdeauna pentru a mă ruga la începutul și la sfârșitul fiecărei călătorii apostolice, încredințând cu încredere intențiile mele Mamei Imaculate și mulțumind pentru grija sa blândă și maternă.
Cer ca mormântul meu să fie pregătit în nișa funerară din culoarul lateral dintre Capela Paulină (Capela Salus Populi Romani) și Capela Sforza a bazilicii, așa cum se arată în planul atașat. Mormântul trebuie să fie în pământ; simplu, fără ornamente deosebite, purtând doar inscripția: Franciscus. Costul pregătirii înmormântării va fi acoperit de o sumă oferită de un binefăcător, pe care am aranjat să fie transferată bazilicii papale Sfânta Maria Mare (Santa Maria Maggiore). Am dat instrucțiunile necesare în acest sens cardinalului Rolandas Makrickas, comisar extraordinar al bazilicii liberiene. Fie ca Domnul să acorde o răsplată potrivită tuturor celor care m-au iubit și care continuă să se roage pentru mine. Suferința care a marcat ultima parte a vieții mele o ofer Domnului, pentru pacea în lume și pentru fraternitatea între popoare”.
În cuvinte pline de blândețe, recunoștință și credință, Suveranul Pontif lasă în urmă o moștenire morală profundă, înrădăcinată în smerenie și iubire față de semeni. Simplitatea cu care își dorește să fie înmormântat și dorința ca rugăciunile credincioșilor să continue și după plecarea sa pământească întăresc imaginea unui papă al oamenilor – apropiat, modest și devotat misiunii sale până în ultima clipă.