Caz cutremurător la Spitalul „Sf. Spiridon” din Iași. Un bărbat de aproximativ 40 de ani, cu o fractură gravă la picior, refuză intervenția chirurgicală, doar pentru a veni mai des la spital. Din cauza faptului că nu are un adăpost, bărbatul își pune viața în pericol pentru a reveni la unitatea medicală unde poate primi hrană și un pat. Conducerea spitalului susține că odată cu începerea sezonului rece astfel de cazuri devin din ce în ce mai frecvente.
Este halucinant ce face acest ieșean
Un bărbat fără adăpost din Iași preferă să suporte durerea cruntă a unei fracturi doar pentru a sta câteva zile internat la Spitalul Clinic de Urgențe „Sf. Spiridon” din Iași. Medicii au încercat în zadar să-l convingă să se opereze, fiindcă acesta este convins că nu o va face. Inițial, bărbatul a avut piciorul în ghips.
„În urma constatării unei fracturi la picior, pacientului i s-a pus ghips. Odată la câteva zile acesta se reîntoarce la spital, cu ghipsul rupt. Folosește acest fapt ca pretext de a mai sta câteva zile în spital. Medicii de la Ortopedie au încercat în nenumărate rânduri să-l convingă să se opereze, însă bărbatul refuză. Am fost nevoiți să-l internăm în spital pentru mai multe zile deoarece în cazul unei fracturi pacientul are nevoie de medicamente anticoagulante. Acestea se eliberează sub prescripție medicală eliberată de medicul de familie. Bărbatul nu are medic de familie, așa că a trebuit să-i administrăm medicamentația în spital, pentru a nu i se agrava problema medicală”, punctează prof. dr. Diana Cimpoeșu, șefa UPU-SMURD Iași.
Cinci cazuri pe zi
Conducerea spitalului „Sf. Spiridon” spune că încă din luna octombrie, din perioada în care s-au sărbătorit zilele Iașului, Unitatea de Primiri Urgențe s-a aglomerat cu astfel de cazuri. Un alt bărbat, în vârstă de 45 de ani, cu degetul rupt, folosește aceeași strategie ca a celui descris mai sus. Deși are degetul rupt și suportă o durere greu de descris, refuză operația.
„Încă din luna octombrie avem, pe zi, patru-cinci cazuri în medie de persoane care vin să se interneze în spital, doar pentru a dormi la un loc călduros. De multe ori, aceștia nu prezintă o afecțiune, dar își inventează dureri, doar pentru a fi consultați. An de an, ne confruntăm cu aceleași probleme. În zadar asistenții sociali se străduiesc să-i reîncadreze social pentru a nu mai ajunge în astfel de situații, că aceștia refuză orice fel de ajutor”, mai spune prof. dr. Diana Cimpoeșu.
„Își pierd” buletinul odată la câteva zile
Asistenții sociali ai spitalului mai sus menționat se confruntă în fiecare sezon rece cu situații greu de imaginat. Sunt persoane care, odată la câteva zile, își fac pierdut buletinul, doar pentru a mai beneficia de serviciile spitalului. Asistenții sociali sunt nevoiți să meargă la Poliție și să organizeze tot demersul pentru realizarea unei noi cărți de identitate.
„Asistenții sociali nu mai au soluții. Aceștia încearcă din răsputeri să găsească locuri disponibile în centrele speciale de îngrijire pentru persoanele fără adăpost, dar, din păcate, nu există destule locuri. O altă problemă cu care ne confruntăm este faptul că atunci când într-un final găsim o soluție pentru aceste persoane, acestea nu sunt mulțumite de serviciile adăposturilor. Imediat părăsesc instituțiile și ajung înapoi pe stradă. De pe stradă, ajung din nou la noi. Este un ciclu interminabil”, adaugă prof. dr. Diana Cimpoeșu.
Mint sistemul pentru a avea unde dormi
Situația persoanelor care mint sistemul doar pentru a avea unde dormi nu reprezintă o noutate pentru medici. De la an la an însă, scenariile inventate de aceștia îngrozesc cadrele medicale. Deși nu este responsabilitatea lor de a se preocupa de problemele sociale ale acestui tip de pacienți, aceștia nu-i pot lăsa în stradă.
„Rolul nostru este de a sesiza autoritățile în privința persoanelor fără adăpost. Le furnizăm toate datele de care au nevoie pentru a-i încadra într-un centru social. Luăm legătura cu primăriile din locurile în care pacienții au avut ultimul domiciliu și centrele medico-sociale. De cele mai multe ori, ne confruntăm cu refuzul acestor instituții. Primăriile nu-și asumă situațiile acestor persoane, iar centrele medico-sociale susțin că nu au suficiente locuri”, spune Andreea Careja, asistent social UPU Iași.
„Situația este critică”
Persoanele fără adăpost nu sunt asigurate medical. Toate serviciile oferite de spital sunt pro-bono. Toate eforturile depuse de conducerea spitalului și a asistenților sociali nu sunt răsplătite financiar și nici moral de multe ori. Mulți dintre ei au sfârșit prin amputarea membrelor din cauza degerăturilor.
„În perioada rece, avem cazuri de pacienți care ajung la spital cu degerături grave ale membrelor. Acestora li se amputează picioarele. Imaginați-vă cum este să îi trimiți înapoi în stradă când știi că acea persoană nu mai are mâini sau picioare. Din punct de vedere moral, nu putem face asta. Situația este critică, iar reprezentanții adăposturilor par a nu găsi soluții. Avem și bolnavi în ultimul stadiu al bolii. Aceștia nu au nici domiciliu, nici familii, nici card de sănătate, nici carte de identitate, iar spitalul își ia întreaga reasposabilitate de a-i îngriji”, spune Valeria Urdaru, asistent social la Spitalul „Sf. Spiridon”.