George Bacovia și poezia Lacustră

Poetul George Bacovia a scris în anul 1906 poezia Lacustră. Acesta a avut o viață zbuciumată, iar fiecare scriere a sa reflectă atât momente importante din viața acestuia, cât și lucruri noi pe care le-a observat în lumea înconjurătoare.

George Bacovia este arhicunoscut pentru opera sa, Plumb, ce a impresionat lumea încă de la începuturi, când acesta a prezentat-o la ședințele literare susținute de Alexandru Macedonski. Perioadă în care acest autor ce a definit ulterior simbolismul în România, avea doar 21 de ani.

RomaniaTV

Tichete sociale Paşte 2025. Pensionarii cu venituri mici primesc bani de miel şi cozonac de la Primărie, pe lângă voucherul de 400 de lei de la Guvern

Observatornews.ro

Trupul bătrânei găsite moartă în apartament, neobservat de polițiști. Fiul cu probleme psihice ar fi ascuns cadavrul sub un maldăr de haine

O casă lacustră este un tip de locuință pe apă

Povestea scriitorului este un zbuciumată, iar ceea ce trebuie de știut este că creația sa, Lacustră, a fost terminată în anul 1906, după 2 ani de când acesta a optat pentru abandonarea studiilor sale din cadrul Facultății de Drept din București. În bibliografia sa, acesta spune că a locuit alături de fratele său după ce a renunțat la studii, iar într-un final în 1905 se reîntoarce în locul natal, Bacău. Poezia Lacustră de George Bacovia simbolizează pentru acesta un nou început de viață, în ciuda greutăților întâlnite până acum.

Acțiunea însăși devine una foarte interesantă din prisma faptului că perioada în care toate acestea au loc este de dinainte de Primul Război Mondial, într-o Românie ce încă era monarhică. George Bacovia, născut drept George Andone Vasiliu, a terminat studiile în anul 1903 și a intrat din prima încercare la prestigioasa Facultate de Drept din București, după care acesta renunță și urmează o cu totul și cu totul altă cale în viață.

George Bacovia este considerat drept reprezentantul simbolismului în România

Lacustră de George Bacovia

Lacustra

De-atitea nopti aud plouind,
Aud materia plingind…
Sint singur, si mă duce un gând
Spre locuintele lacustre.

 

Si parca dorm pe scinduri ude,
In spate mă izbeste-un val –
Tresar prin somn si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal.

 

Un gol istoric se intinde,
Pe-acelasi vremuri mă gasesc…
Si simt cum de atita ploaie
Pilotii grei se prabusesc.

 

De-atitea nopti aud plouind,
Tot tresarind, tot asteptind…
Sint singur, si mă duce-un gând
Spre locuintele lacustre.

O lucrare cu care acesta începe o nouă etapă a vieții sale, ce atunci părea din perspectiva multora chiar o serie de lucruri absurde. Însă, din tinerețe acesta a avut o înclinație artistică. La 17 ani a mărturisit că și-a așezat pe portativ câteva lucrări proprii, iar pe lângă cele ale sale, a folosit și poezii scrise de către Mihai Eminescu, a căror scrieri era mare fan. Acesta fiind deja recunoscut ca talentat la vioară, dirija chiar și orchestra școlii.

Principalul simbol este dat de apa ce înconjoară totul

George Bacovia – Calea în literatură

După ce autorul simbolist a mai petrecut un an în care și-a continuat dezvoltarea personală, în 1907 începe din nou să studieze, dar de această dată la Iași. Aici, urmează Facultatea de drept și este nevoit să facă din nou anul I. Norocul său capătă puțin mai multă formă de această dată și în anul următor reușește să intre într-o colaborare în cadrul revistei, Versuri, ce aparținea lui I. M. Rașcu.

În anul 1911, George Andone Vasiliu obține diploma de licență în drept. Viața sa, chiar dacă acum pare că va căpăta o alură clasică de om realizat, va cuprinde o multitudine de schimbări ce-l va purta dintr-o parte în alta. Ajunge să lucreze în baroul din Bacău, după care nu mai profesează, lucrează drept copist la Prefectură, va fi profesor suplinitor la 2 școli primare și va fi chiar și ajutor de contabil.

Imagine a Bacăului pe care îl cunoștea George Bacovia

Aventură prin care va colabora la mai multe reviste literare, va publica mai multe serii de opere proprii și într-un final a acaparat atenția Societății Scriitorilor din România. Iar așa poeziile Plumb și Lacustră de George Bacovia au devenit arhicunoscute în rândul oamenilor.