Prima pagină » Titlurile zilei » Fotografiile lui dezvăluie fața uitată a României! Mihnea Turcu a renunţat la o carieră în domeniul bancar pentru adevărata sa pasiune: „Mi-am semnat demisia, am făcut-o împăcat, însă plângând” – FOTO

Fotografiile lui dezvăluie fața uitată a României! Mihnea Turcu a renunţat la o carieră în domeniul bancar pentru adevărata sa pasiune: „Mi-am semnat demisia, am făcut-o împăcat, însă plângând” – FOTO

18 mart. 2024, 02:00, 4 ,
Codruța ȘOROAGĂ, în Titlurile zilei

Mihnea Turcu are 46 de ani şi este unul dintre cei mai cunoscuţi fotografi din România, care de peste 14 ani reușește să transmită, prin fotografiile sale, frumusețea și emoția satului autentic românesc. În 2012, Mihnea Turcu a renunţat la o carieră în domeniul bancar, meserie pe care o practicase timp de mai mulţi ani, pentru a-și dedica tot timpul fotografiei, pasiune pe care a moștenit-o de la tatăl său.

Mihnea Turcu a moştenit pasiunea pentru fotografie de la tatăl său

Mihnea Turcu

În anul 2012, Mihnea Turcu a renunţat la o carieră în domeniul bancar, meserie pe care o practicase timp de mai mulţi ani, pentru a-și dedica tot timpul fotografiei

Mihnea Turcu a început să cocheteze cu fotografia în anul 2008, când şi-a achiziționat primul aparat foto, fără să bănuiască atunci ce întorsătură va lua viața sa profesională. În timp, pasiunea sa a devenit tot mai puternică, iar fotografiile sale sunt extrem de apreciate acum, reușind să emoționeze zeci de mii de oameni. Fotograful este urmărit de peste 110 mii de persoane pe contul său de Instagram, @mihnea_turcu, și își dorește ca în viitor să ajungă în toate colțurile țării, pentru a surprinde frumuseţea vieţii rurale.

„Fotografia a existat dintotdeauna în viața mea pentru că tatăl meu a avut această pasiune. Undeva acolo, atârnând de gâtul lui sau pe o masă, era întotdeauna un aparat de fotografiat cu miros de piele maro. Sunt printre norocoșii care au, datorită tatălui meu, o arhivă destul de mare cu fotografii din copilăria mea. Mi se întâmplă să privesc o fotografie și să am, în același timp, în suflet amintirea exactă a momentului în care a fost ea făcută.

Țin minte unde eram, cum bătea vântul și mai ales ce simțeam. E ca și cum timpul însuși ar intra într-o buclă, iar eu aș primi acces către trecut prin aceasta. Mi-am cumpărat primul aparat în 2008, din joacă, fără să îmi închipui că mă va aduce până aici, iar dacă mă uit acum la primele mele fotografii, îmi revin și gândurile pe care le aveam. Ambele, atât fotografiile, destul de naive, cât și gândurile de pe atunci, mă fac acum să zâmbesc. Îmi dau seama după atât de mult timp că fotografia nu poate fi o ambiție, un plan. Ea aduce mai mult a jurnal, a un altfel de drum”, a declarat Mihnea Turcu.

În 2012, Mihnea Turcu a renunţat definitiv la cariera în domeniul bancar şi a ales fotografia: „Felul în care percep banii acum este unul diferit”

fotografie preferata realizata de Mihnea Turcu

Mihnea Turcu are și o fotografie preferată. Aceasta a fost realizată în anul 2010, la începutul carierei sale

Decizia de a renunța la un serviciu stabil la care visase încă din timpul facultății nu a fost una simplă, însă după doi ani în care și-a împărțit timpul între job și fotografie, în 2012, Mihnea Turcu a avut curajul să-și dea demisia și să devină fotograf cu normă întreagă.

„Îmi doream să lucrez într-o bancă încă din momentul facultății. Mă uitam, prin oraș, către clădirile înalte cu ferestre mari și știam că acolo «sus» vreau și eu să fiu. Am rupt foaia cu bănci din Pagini Aurii și în câteva zile am trimis CV-uri peste tot. Erau vreo 45 de bănci în București pe vremea aceea. Am ajuns să lucrez în cea mai deosebită bancă, înconjurat de cei mai capabili oameni. Datorită acelui loc am învățat, am crescut și m-am maturizat. De la ei știu ce înseamnă un business sau cum te pregătești pentru o întâlnire.

Am iubit acel loc și acea perioadă, iar fără ei nu aș fi cel care vă scrie acum. Dar viața e o altă poveste, iar a o reduce la un singur job și o singură experiență cred că o lasă incompletă. Lucrurile se împletesc mult mai frumos când ne deschidem și dăm șansa vieții să treacă prin mai multe etape. Cred că atunci când simți un sentiment pur de frică, acela este cel mai bun semn că ar trebui să faci exact acel lucru. Era anul 2010 și-mi aduc aminte exact dimineața în care m-am trezit cu gândul că am început să îmi doresc altceva. Au urmat apoi doi ani în care mi-am ajustat mentalitățile și așteptările. Aveam nevoie să mă schimb și să mă adaptez la ceea ce voiam să devin, iar în 2012, când mi-am semnat demisia, am făcut-o împăcat, însă plângând. Mă despărțeam de ceva sigur, familiar și frumos și plecam înspre o lume nouă și total necunoscută.

Sigur că este dificil să te desparți de un venit mare și să trebuiască să te reinventezi doar cu o parte din acei bani. Însă felul în care percep banii acum este unul diferit față de acum douăzeci de ani. Depinde cu ce preț îi obții, cât timp pierzi pentru ei și câtă libertate mai ai. Timpul vieții noastre este finit, ce facem cu el din momentul de început și până în cel de final este doar alegerea noastră”, a mărturisit Mihnea Turcu.

O fotografie realizată în 2010 l-a ajutat să devină fotograf cu normă întreagă

Mihnea Turcu îşi doreşte să capteze cât mai multe secvenţe din satul tradiţional românesc înainte ca acesta să-şi piardă autenticitatea. Deși mărturisește că și-ar dori să realizeze fotografii în toate colțurile țării, fotograful dezvăluie că, odată ce se atașează de anumite locuri, îi este greu să se desprindă de ele și să meargă mai departe. Mihnea Turcu are și o fotografie preferată. Aceasta a fost realizată în anul 2010, la începutul carierei sale.

„Sunt într-o etapă acum în care da, simt nevoia de a capta și conserva ceea ce încă mai pot să surprind din frumusețea și naturalețea satului vechi românesc. Noi toți am întors spatele și am lăsat în paragină ceva frumos, valoros, din care încă ne-am putea lua lecții pentru noi, pentru viitor. Mi-aș dori să pot călători în toate zonele țării, însă prin felul meu de a fi, eu nu sunt doar un trecător, prind rădăcini, mă atașez de oameni, iar apoi simt că trebuie să mă întorc. Din acest motiv, nu am timp să merg peste tot. Fotografiile reușite nu cred că apar în funcție de zonă, ci sunt mult mai legate de ceea ce tu, ca fotograf, simți într-o anumită situație.

Este portretul unui om simplu, în casa lui mică și veche, o fotografie pe care am făcut-o în 2010. Colegii din bancă au printat-o mare și au pus-o pe peretele unei săli. Îmi cădeau ochii pe ea aproape zilnic, hrănindu-mi gândul ascuns care îmi tot suna în minte, acela că mi-aș dori sa fiu acolo, departe, fotografiindu-l, și nu aici, făcând ceva care pentru mine își pierduse sensul. Cumva, într-un mod paradoxal, fotografia pe care ei au pus-o pe perete este și cea care zi de zi m-a ajutat să mă desprind de ei. Am fotografiat apoi acel om, an de an, din 2012, până în 2023, iar despre el, pe care eu îl consider a fi fost esența unei generaţii, voi publica, în scurt timp, o carte”, a povestit fotograful.

Mihnea Turcu: „Fiecare fotografie își scrie paragraful ei în această poveste”

fotografie batrana realizata de Mihnea Turcu

Pe contul său de Instagram, acolo unde publică fotografiile, Mihnea Turcu adaugă descrieri amănunțite și emoționante ale persoanelor imortalizate

Pe contul său de Instagram, acolo unde publică fotografiile, Mihnea Turcu adaugă descrieri amănunțite și emoționante ale persoanelor imortalizate. Așa s-a întâmplat și în cazul fotografiei în care apare Paraschiva, o bătrânică în vârstă de 90 de ani, plină de viață. De aceea, când a fost întrebat care este cea mai emoționantă poveste care stă în spatele unei fotografii, Mihnea Turcu s-a gândit la fotografia bătrânei cu pulover galben, care zâmbește și se bucură de viață în ciuda vârstei înaintate.

„Să știți că m-am gândit la această întrebare și i-am dat timp pentru a veni cu un răspuns, însă nu pot extrage o singură poveste. Ele sunt cumva toate interdependente și împreună împletesc povestea unei generații. Fiecare fotografie își scrie paragraful ei în această poveste. Dar pot să vă îndrum către o fotografie care pentru mine are un înțeles aparte. Este fotografia Paraschivei, de 90 de ani, în mijlocul drumului din fața casei. Mie, unul, ipostaza ei mi se pare că ar trebui să fie, de fapt, atitudinea noastră în viață. Cu zâmbet, cu bucurie, fără atâta încrâncenare, cu brațele, dar în special cu inima, deschise”, a declarat Mihnea Turcu, fotograful care a renunţat la o carieră în domeniul bancar.

Comentarii
  • A lasat un job pentru care avea (probabil) calificare, si s-a apucat de unul pentru care nu are niciuna. Pasiunea nu poate inlocui niciodata scoala. Milenialii insa cred cu tarie asta.

  • Intreb si eu 🧙‍♂️

    Bro , sa fotografiezi si sa expui niste oameni amarati, loviti de soarta, mai mult ca sigur fara voia lor, e sadomasochism! Am inteles , de dragul artei ii expui pe acei bieti oameni, dar au primit ceva pentru drepturi ,, de autor „!

  • Ce plăcere să ai, sa imortalizeze oameni sărmani în traiul lor anost!!!!?????

  • Uitata de cine? In aparenta, fata „uitata” a Romaniei de care vorbeste jurnalistul, este cat se poate de actuala si prezenta in vietile celor din fotografii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *