Florin Cîțu, marele binefăcător al băncilor străine

Noile împrumuturi angajate de domnul Forin Cîțu au o dobândă de 3,7%. Sunt împrumuturi pe termen lung. Pe zece ani sau chiar mai mult. Un miliard împrumutat astăzi de către statul român, le aduce băncilor străine în zece ani dobânzi de 37 de milioane de euro. Pentru ele este o mană cerească. România devine un El Dorado al băncilor străine. Pentru societățile comerciale românești, această politică a Ministerului de Finanțe se transformă într-un coșmar. Cum de altfel tot un coșmar vor trăi și copiii României, pentru că ei vor fi aceia care vor restitui uriașele împrumuturi. În cele ce urmează, voi explica afirmațile de mai sus.

În prezent, totalul datoriei României se apropie de 100 de miliarde de euro. O parte însemnată a acestei sume este rezultatul împrumuturilor angajate de Forin Cîțu. Aceste împrumuturi sunt acordate de băncile comerciale în schimbul dobânzilor uriașe pe care le-am semnalat mai sus. Dar de ce această pratică reprezintă un coșmar pentru societățile comerciale românești? Pentru că Ministerul Finanțelor absoarbe practic treptat banii disponibili din sistemul bancar. Un sistem bancar deținut în exclusivitate de capitalul străin, dacă facem abstracție de CEC Bank. Și eventual de Banca Transilvania. Acestor bănci le convine să împrumute statul, pentru că statul le plătește dobânzi grase și le garantează restiturea. În consecință, ele acordă din ce în ce mai puțin împrumuturi și facilități societăților comerciale românești. Din acest motiv, acestea nu se pot dezvolta. Și tot din acest motiv, societățile stăine care acționeză în România le fac o concurență neloială. Ca să fiu mai explicit, o societate comercială cu capital german, de pildă, împrumută de la banca mamă cu o dobândă de 1-2%. În vreme ce o societate cu capital românesc împrumută de la filiala din România, admițând că banca este dispusă să acorde respectivul împrumut, cu o dobândă de 4-5%. În timp, societatea comercială românească nu mai face față concurenței și cedează terenul, vrând-nevrând, societății comerciale germane. Pe termen mediu și lung, afacerile din România urmează să fie preluate de partenerii europeni ai României sau de partenerii non-europeni care au acces la resursele bancare. O altă consecință este că, obținând cu o dificultate din ce în ce mai mare credite și la un preț din ce în ce mai scump, patronii români sunt în imposibilitatea de a mări corespunzător remunerațiile salariaților. Ceea ce poate accelera exodul forței de muncă ieftine, românești, în statele UE.

Dar de ce vorbim și de un coșmar pe care, mai devreme sau mai târziu, îl vor trăi copiii noștri? Pentru că ei vor fi siliți să trăiască într-un stat din ce în ce mai deznaționalizat. Dirijat în plan economic, financiar, social și, în final, politic de interesele dictate de capitalul străin. Capitalul autohton mai puțin sălbatic va deveni din ce în ce mai diminuat și mai neatractiv pentru generația copiilor noștri. În al doilea rând, pentru ei se va apropia inevitabil clipa scadenței. Vor trăi cu sabia lui Damocles deasupra capului, un timp fără să știe nimic, până când vor fi siliți să plătească datoriile angajate în prezent de Guvernul Orban. Până atunci, oricum vor plăti dobânzi. Statul român nu se poate sustrage acestor obligații. Iar pentru a le onora, în viitor, indiferent de partidul care se va afla la guvernare, vor trebui crescute taxele de tot felul.

Acestui dezmăț financiar, care nu ne aduce în schimb nimic bun, opoziția are datoria să-i pună capăt. Și asta până la alegerile parlamentare. A doua linie de rezistență stă în mâna cetățeanului. Dacă cetățeanul nu înțelege ceea ce i se întâmplă, dacă el acționează politic buimac, nu este deloc exclus ca la alegeri să le încredințeze un număr consistent de mandate tocmai celor care le dau lovitura de grație. Cu atât mai mult cu cât nici Stânga politică nu este suficient de atractivă pentru a schimba în mod radical direcția voturilor.

Atrag atenția în final asupra faptului că toate cifrele pe care le-am vehiculat mai sus sunt cifre oficiale. Inclusiv totalul datoriei României, care se apropie de 100 de miliarde de euro, calculat de Banca Națională a României. Și mai atrag atenția că acești bani împrumutați intră parcă într-un Triunghi al Bermudelor. Nu se știe ce face Guvernul cu ei. Pe de-o parte în fiecare zi suntem asigurați că se lucrează intens la relansarea economiei României, iar pe de altă parte aflăm că, în realitate, economia se prăbușește. Chiar ieri, patronatele din Horeca ne-au informat că 30% dintre restaurantele existente vor fi închise pentru totdeauna. Exemplele de acest fel sunt nenumărate.