Flora microbiană și levuri în urină – Laboratoarele Praxis

Examenul de urină este un test de diagnostic și ajută la identificarea substanțelor și a materialului celular din urină, asociate cu diferite tulburări metabolice și renale. Analiza dă indicii despre prezența infecțiilor urinare, sângerărilor la nivelul sistemului urinar, a calculilor urinari sau a anumitor boli ale sângelui, cum ar fi diabetul sau hepatita.

Poate fi recomandat la internarea în spital, ca analiză de rutină sau poate fi parte a unui examen medical anual, a unei evaluări de sarcină sau parte a setului de analize necesare înainte de realizarea unei intervenții chirurgicale planificate. De asemenea, examenul de urină este efectuat atunci când o persoană prezintă simptome ale unei infecții urinare sau ale altei probleme la nivelul sistemului urinar, cum ar fi boala de rinichi. În acest caz, analiza poate fi recomandată la diferite intervale de timp ca o metoda rapidă de monitorizare a funcției organelor, stării de sănătate și a răspunsului la tratament.

Stirile PROTV

Care ar fi cauza prăbușirii avionului sud-coreean cu 181 de persoane la bord. Martorii spun că au auzit o explozie puternică

RomaniaTV

Se dau al 13-lea salariu și a 13-a pensie dacă ai acest tip de card! În ianuarie ar trebui să ai deja 1.500 de lei în plus. Se pregăteşte şi a 13-a alocaţie

Infecția urinară este cea mai frecventă patologie observată la examinarea sedimentului urinar. Bacteriile (flora microbiană) prezente în urina proaspătă, corect recoltată și însoțite de un număr mare de leucocite indică de obicei o infecție de tract urinar.

Condiții de recoltare:

Se recoltează proba proaspătă de urină.

Pentru reducerea riscului de contaminare se recoltează proba după toaleta locală, din mijlocul jetului urinar.

Sumar si sediment urinar- urina este aspirată de analizor și mai apoi, prin tehnica citometriei în flux, fiecare element din probă este trecut printr-o cameră de numărare și fotografiere. Elementele fotografiate sunt numărate și clasificate pe categorii.

Urocultura -evidențiază bacteria care o cauzează;

Antibiograma: stabilește sensibilitatea sau rezistența bacteriilor la anumite tipuri de antibiotice. 

BACTERII

În mod normal, urina nu conține bacterii. Infecţia urinară apare, de obicei, atunci când bacteriile pătrund în tractul urinar prin uretră și încep să se răspândească în vezica urinară. Sistemul urinar este conceput pentru a ține la distanță bacteriile dar, uneori, mecanismele de apărare locală pot să eșueze. Când se întâmplă acest lucru, bacteriile colonizează mucoasa tractului urinar şi se pot dezvolta local.

Bacteriile asociate cu infecția de tract urinar sunt în majoritatea cazurilor Enterobacteriacee mai frecvent de tip E. Coli, dar nu pot fi excluse și altfe forme (Proteus Mirabilis, Klebsiella, Pseudomonas aeruginosa).  Infecțiile tractului urinar cauzate de Staphylococcus aureus apar, de regulă, după infecțiile cu transmitere hematogenă.

Escherichia coli pe mediu de cultură                                     Klebsiella pneumoniae  pe mediu de cultură

In funcție de zona afectată, infecțiile urinare pot fi:

Cistita – este o infecție care afectează doar femeile și se întâlnește frecvent. Este o inflamație a vezicii urinare și este cauzată mai frecvent de bacteria E. coli provenită din zona anusului. Cistita se manifestă prin urinări frecvente, urină tulbure la culoare, usturime la urinare, dureri suprapubiene. În cistite, celulele uroteliale învelite de bacterii sunt frecvente. Această situație este diferită de „Clue Cells” care sunt celule vaginale scuamoase învelite cu cocobacili (Gardnerella Vaginalis), formând o crustă peste celule.

Pielonefrita – este o inflamație la nivelul rinichilor (infecție renală), în multe cazuri provocată de o cistita netratată. Afecțiunea favorizează transmiterea bacteriei la rinichi. Pielonefrita acută se manifestă prin: dureri lombare, febră, frisoane, urinări dese, urină tulbure, usturime la urinat.

Uretrita – în cele mai multe cazuri apare la bărbați, dar poate afecta și femeile. Această infecție este cauzată de agenți patogeni (exemplu-Chlamydia și Gonococ, transmise prin contact sexual neprotejat).

Prostatita – infecția la nivelul prostatei, în cazul bărbaților.

Factori de risc

Frecvenţa infecţiilor urinare este mai mare la femei datorită unor factori de risc anatomici, dietetici sau comportamentali. Majoritatea femeilor se confruntă cu cel puţin o infecție urinară pe parcursul vieții lor.

Factorii de risc pentru infecţia urinară, specifici sexului feminin, includ:

• Anatomia locală a aparatului urinar feminin poate predispune la apariţa infecţiilor, ca urmare a faptului că uretra feminină este foarte scurtă (1-2 cm), are un calibru mai larg decât al bărbaţilor şi este situată în zona pelvină, în apropierea vaginului şi a orificiului anal. În acest fel, contaminările locale se pot produce mult mai uşor.
• Aportul de lichide – Consumul scăzut de lichide poate favoriza apariţia infecţiilor la nivelul vezicii urinare, ca urmare a stagnării, pentru un timp mai lung, a urinei, creând astfel mediul propice colonizării bacteriene.
• Activitatea sexuală – Contactele sexuale pot favoriza colonizarea bacteriană locală; de obicei, se recomandă micţionarea după un contact sexual.
• Anumite tipuri de metode contraceptive – Utilizarea diafragmei pentru contracepție poate crește riscul de infecţie urinară. Folosirea agenților spermicizi poate, de asemenea, să crească riscul.
• Menopauza – După menopauză, o scădere a estrogenului circulant poate provoca modificări ale mucoasei tractului urinar, care pot crește riscul de infecţie urinară.

Alți factori de risc pentru infecţiile urinare includ:

• Afecţiuni congenitale ale tractului urinar – Existenţa unor afecţiuni congenitale ale tractului urinar care predispun la probleme de continenţă şi evacuare a tractului urinar sau la reflux vezico-ureteral sunt asociate frecvent cu infecţii urinare ce pot avea risc de complicaţii. De aceea, se recomandă diagnosticarea şi tratamentul acestor afecţiuni încă din copilărie.
• Blocaje în tractul urinar – Se pot manifesta ca: retenţie (când urina nu poate fi evacuată spontan) sau hidronefroză (la nivelul ureterului apare un blocaj ce împiedică evacuarea urinei din rinichi spre vezica urinară). În ambele cazuri, există un mare risc de colonizare şi infecţie a urinei stagnante, de aceea, se recomandă deblocarea cât mai rapidă a organului afectat.
• Un sistem imunitar suprimat – Bolile autoimune, pacienţii oncologici sau cei care au avut un transplant recent şi care urmează tratamente imunosupresoare au o afectare importantă a sistemul imunitar, ceea ce scade apărarea organismului împotriva microbilor. Acest lucru poate crește riscul de apariţie a unor infecţii urinare, frecvent complicate.
• Utilizarea cateterului – Persoanele care nu pot urina singure, cele spitalizate, cele care au afecţiuni neurologice invalidante care fac dificilă controlarea urinării ori cele paralizate trebuie, adesea, să folosească un tub numit cateter urinar. Utilizarea unui cateter crește riscul de infecţie urinară.
• Procedură urinară recentă – O intervenție chirurgicală asupra tractului urinar sau o examinare a tractului urinar care implică instrumente medicale poate avea riscuri de apariţie a unei infecţii urinare. Însă, datorită măsurilor de profilaxie preoperatorii şi a respectării normelor de asepsie intraoperatorii, aceste riscuri sunt diminuate semnificativ.

Infecția urinară este cauzată de prezența bacteriilor, prin urmare simptomele se ameliorează cu antibiotice. Cel mai bun antibiotic pentru infecția urinară și durata de tratament se stabilesc în urma rezultatelor de laborator (antibiogramă).

LEVURI

Există mai multe tipuri de microorganisme: bacterii, virusuri, paraziți și ciuperci. În mod normal acestea trăiesc în natură sub două forme: ca ciuperci (levuri) unicelulare sau bacterii filamentoase (cunoscute și sub denumirea de „mucegai”).

Infecțiile fungice se dezvoltă atunci cănd țesuturile sunt invadate de una sau mai multe specii de fungi (ciuperci).

Cea mai frecventă levură în urină este Candida. Identificarea acestui oragnism este relativ ușoară datorită formei sale de bastonaș. În majoritatea cazurilor, se observă doar celule izolate, dar în unele cazuri se pot vedea pseudo-hife înmugurite.

Levurile conțin ADN ce poate fi pus în evidență cu unele colorații speciale în departamentul de micologie.

Levurile pot apărea în infecțiile tractului urinar în special la pacienții diabetici; ele pot fi întalnite și ca urmare a contaminării cutanate sau vaginale. Levurile conținute în cilindri au o valoare clinică importantă, deoarece acestea sunt patognomonice pentru pielonefrite.

Bibliografie:

1. „Sedimentul urinar” – Victor Dumitrașcu, Sorin Gîju, Daniela Ștefania Grecu, Daliborca Cristina Vlad, Corina Flangea- Timișoara , 2007
2. „Diagnosis and management of urinary tract infection and pyelonephritis”. Emergency medicine clinics of North America, 2011
3. „Childhood urinary tract infections as a cause of chronic kidney disease”.Jarmo Salo, MD, Department of Pediatrics, University of Oulu, Finland, 2011
4. https://www.healthline.com/health/fungal-infection
5. https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0009898107002860