Fiul bolnav de cancer i-a murit în brațe! După câțiva ani s-a îmbolnăvit de aceeași boală și a refuzat să urmeze tratamentul care ar fi putut-o salva! Roxana Postolică: „Se identifica cu povestea fiului, iar asta este o problemă destul de des întâlnită” – FOTO

Cancerul este considerat, în prezent, o boală cronică ce, diagnosticată în faze incipiente, are mari şanse de vindecare. Cu toate acestea, în rândul pacienţilor oncologici mai există încă ideea greşită că se confruntă cu o maladie incurabilă, motiv pentru care aleg să nu urmeze tratamentul sau să renunţe la acesta pe durata bolii. Psh. dr. Roxana Postolică, psiholog principal clinician, psihoterapeut în cadrul Institutului Regional de Oncologie Iași, a explicat care sunt motivele pentru care unii pacienţii acţionează astfel.

De ce unii pacienţi oncologici renunţă să urmeze tratamentul: „Am mai întâlnit cazuri în care pacienta refuza să accepte că era bolnavă”

Printre motivele pentru care pacienţii diagnosticaţi cu cancer refuză sau renunţă la tratamentul oncologic se situează şi experienţele pe care le-au avut cu această boală. Astfel, o mamă bolnavă de cancer, al cărei fiu murise în urma unui diagnostic oncologic, refuza să se trateze, deoarece se identifica cu povestea copilului său și era sigură că tratamentul nu va funcționa. Psh. dr. Roxana Postolică a explicat că în cazul în care pacientul diagnosticat cu cancer a avut persoane dragi care s-au vindecat de această boală este mai deschis să urmeze tratamentul care l-ar putea face bine.

Stirile PROTV

Doi tineri căsătoriți de doar două luni și-au găsit sfârșitul pe „Drumul morții”. Tragedia a fost filmată | VIDEO

RomaniaTV

Gabriela Cristea, desfiinţată de fani după ce a apărut la plajă în Mamaia. „Miss Piggy e trudită rău!” FOTO

„Există preconcepția că cancerul e o boală incurabilă, iar atunci există o contradicţie, dacă e o boală incurabilă, atunci de ce să mai urmez tratamentul. Refuzul tratamentului este vârful aisbergului, deoarece două treimi din refuz este reprezentat de valorile personale ale pacientului. Putem vorbi de refuzul complet al tratamentului, refuzul complet iniţial şi renunţarea pe parcursul bolii. Putem vorbi de refuzul tratamentului şi în situaţia în care pacientul nu acceptă boala. Am întâlnit astfel de persoane care şi-au amânat începerea tratamentului mult timp, pentru că erau convinse că ele nu suferă de cancer.

Am mai întâlnit cazuri în care pacienta refuza să accepte că era bolnavă, suferea de cancer la sân, deoarece, per primam, trebuia să treacă printr-o mastectomie radicală și nu putea să accepte această modificare asupra imaginii corpului său. Studiile au subliniat câțiva factori care contribuie la decizia vizavi de renunțarea la tratament al bolnavilor de cancer. Aici se situează și experiențele persoanei respective cu boala oncologică, nu cele neapărat personale, ci experiențele celor dragi. Dacă experiența este pozitivă, atunci pacientul este deschis la tratament, dar dacă experiența este negativă, lucrurile stau altfel.

Am întâlnit o pacientă pe hepatologie, care refuza tratamentul pentru că fiul său a urmat același tratament și s-a pierdut în brațele ei și era convinsă că acest tratament nu funcționează. Stând de vorbă cu dumneaei, am identificat acest istoric, ea se identifica cu povestea fiului, iar asta este o problemă destul de des întâlnit la cei care au îngrijit pacienți cu același diagnostic, pentru că, în mod automat și inconștient, ei nu-și trăiesc propria poveste, ei trăiesc povestea celui drag. De ce se întâmplă asta? Pentru că a avut un impact emoțional foarte mare asupra lor. Chiar și zilele trecute am stat de vorbă cu o pacientă îngrozită că va începe chimioterapia tot în urma unui diagnostic oncologic, iar toate discuțiile pe care le avea cu medicul curant o treceau prin filtrul discuțiilor pe care le purta cu doctorul despre soțul său, a păstrat același medic.

Era pe pilot automat și era ca și cum vorbea despre soțul său cu doamna doctor, care era într-o stare gravă, iar discursul ală îl suprapunea cu povestea ei. Era îngrozită și nu știa dacă să se apuce sau nu de tratament. Este foarte important să ne trăim călătoria cu boala într-un mod autentic, este călătoria mea, cu resursele mele, ghidat, bineînțeles, de către medici și familie”, a declarat psh. dr. Roxana Postolică, psiholog principal clinician, psihoterapeut în cadrul Institutului Regional de Oncologie Iași.

Psh. dr. Roxana Postolică: „Chimioterapia este refuzată, într-un procent mai semnificativ, de persoanele educate”

Trebuie precizat că procentul pacienților care refuză sau întrerup tratamentul oncologic este destul de mic. Studiile arată că cei în vârstă ce sunt diagnosticați cu cancer sunt mai predispuși să refuze tratamentul. Totodată, chimioterapia este mai des refuzată de persoanele educate, deoarece acestea tind să-și negocieze la maximum tratamentul.

„Un factor importat în ceea ce privește refuzul tratamentului este și vârsta, cu cât pacienții sunt mai înaintați în vârstă, cu atât refuzul vizavi de tratament crește, tocmai pentru că se cunosc efectele adverse ale tratamentului, dar nu se știe suficient de bine, din păcate, că acum există tot felul de tratament simptomatice care să reducă destul de mult efectele adverse ale tratamentului oncologic. Oamenii caută certitudine, dacă medicul le-ar spune «uite, urmează tratamentul acesta și te vei vindeca», atunci procentul pacienților care ar urma tratamentul oncologic ar fi semnificativ mai mare decât este în prezent. Procentul persoanelor care refuză tratamentul oncologic nu este chiar atât de mare.

Un studiu pe un lot de 320.000 de persoane a arătat că refuzul intervenției chirurgicale a fost undeva de 3,5 la sută, iar, în cazul chimioterapiei, refuzul nu domină. Studiile arată că chimioterapia este refuzată, într-un procent mai semnificativ, de persoanele educate, pentru că își complică existența cu căutarea de tot felul de informații. Pe când omul care are mai puține informații este mult mai deschis în a construi o relație cu medicul și a primi informațiile de la el.  Implicat este și statul social, deoarece tratamentul oncologic este gratuit, dar trebuie să ne gândim și la cost, drumurile pe care pacienții le fac pentru a ajunge la spital.

Să ținem cont că, în cazul unui tratament săptămânal, persoana respectivă nu mai merge la serviciu, iar atunci intervine problema socio-economică. În cazul chirurgiei este interesant că refuzul are loc atunci când boala este într-un stadiu incipient. Persoanele de sex feminin au o rată mai mare de refuz a tratamentului, din cauza faptului că au foarte multe responsabilități și nu își permit, să zicem așa, să intre într-un proces în care calitatea vieții lor să fie atât de tare afectată”, a explicat psh. dr. Roxana Postolică.

Unii pacienţi diagnosticaţi cu cancer refuză intervenția chirurgicală şi atunci când simptomele bolii dispar. Asta se întâmplă cel mai des în cazul cancerului de rect sau de prostată.

„Intervenția chirurgicală mai este refuzată și în momentul în care dispar simptomele bolii. Spre exemplu, în cancerul de rect, în genere, tratamentul constă în chimioterapie și radioterapie, iar apoi vine partea cea mai neplăcută pentru pacient, dar benefică pentru sănătatea sa, intervenția chirurgicală cu amputarea rectului și punerea unei colostome.

Dacă a acceptat tratamentul pentru că avea scurgeri, după tratament aceste simptome dispar și este o luptă foarte mare pentru pacient să înțeleagă de ce are nevoie de acea intervenție chirurgicală. Aceeași situație se întâlnește și în cazul laringectomiei totale, dar şi în cancerul de prostată, deoarece intervenția chirurgicală poate presupune afectarea unor nervi cu implicații în funcționarea normală a organismului, iar, în acest caz, bărbații se decid destul de dificil pentru intervenția chirurgicală”, a declarat psh. dr. Roxana Postolică.